Comemorare cu profesorii, fără cataloage și cu foștii elevi ai regretatei dăscălițe – 17.11.1933 – 5.02.2014
La mijlocul lunii ianuarie 2019, m-am întâlnit întâmplător cu apreciatul profesor Virgil Pavel, căruia – o spun cu foarte mare mândrie – i-am fost și eu elev. Atunci, profesorul Pavel m-a înștiințat că pe data de 5 februarie 2019, exact în ziua în care se împlinesc cinci ani de la dispariția profesoarei Nadejda Decuseară, se va organiza o comemorare la care voi fi și eu invitat, în dublă calitate, de jurnalist și fost elev al profesoarei.
Atunci, am fost stăpânit de o mare durere – oare când au trecut cinci ani, din momentul când am fost anunțat de încetarea din viață a îndrăgitei noastre profesoare? Atunci, îmi veneau mereu în minte minunatele versuri eminesciene „Și te-ai dus, dulce minune / și-a murit iubirea noastră / Floare albastră, floare albastră/Totuși este trist în lumeˮ!
Apoi, nu pot uita că, îndreptându-mă în ziua înmormântării spre capela unde era depusă, priveam parcă orașul îndurerat și îmi veneau în minte iarăși versurile marelui Eminescu la decesul marelui Aron Pumnul „Îmbracă-te în doliu frumoasă Bucovina… se stinge o dalbă steaˮ. Așa consideram eu atunci, că Tecuciul trebuia îmbrăcat și el în doliu, pentru că dânsa a fost pentru orașul nostru o adevărată „dalbă steaˮ.
Personal, de atunci, mi-a fost un dor continuu să mai merg la locuința profesoarei de pe celebra Stradă Mare nr. 29, să mai discutăm, dar nu înainte de a o suna la telefon, și să-mi spună că mă așteaptă, dacă pot cu un ultim ziar tecucean, pentru că a citit până în ultimele ei clipe de viață. Îmi plăcea cum mă aștepta acasă și îmi repeta că în această casă, a locuit de când s-a născut. Voi fi toată viață bucuros pentru faptul că, nu cu multe luni înainte de a ne părăsi, mi-a acordat un frumos interviu, pe care îl voi păstra cu sfințenie și la sfârșitul căruia i-am spus că o învinuiesc pentru faptul că, vrând – nevrând, a atentat la sănătatea mea. Dânsa s-a mirat și eu i-am spus că a introdus în mine microbul limbii române, ea spunând zâmbind, că de acest microb nu vom putea scăpa, dar nici nu vom vrea vreodată!
Am totuși un mare regret în faptul că, atunci, am întrebat-o ce va face cu toate cărțile ce le are, rafturi întregi. M-a întrebat ce cred eu și am spus că ar fi bine să fie donate bibliotecii cu o etichetă de unde provin. Dar, timpul s-a grăbit cu noi și nu după mult timp, a plecat alături de bunii ei colegi, să facă și acolo ce a făcut aici, adică să predea frumoasa limbă română, adevărata ei dragoste.
Marți, 5 februarie 2019, îndreptându-mă spre cimitir pentru această comemorare, fiind un adept al mersului pe jos, am ales special ruta pe Strada Mare, pentru a mai trece odată pe la locuința dânsei și a face o poză. Da, așa e zăvorâtă cu lacăte dar, gândul îmi zboară tot la felul cum mă aștepta, cum se spune, în pragul ușii.
La mormântul profesoarei din cimitir, slujba a fost oficiată de preoții Gheorghe Sușnea – preot al cimitirului și fost elev al profesoarei și preot Gheorghe Vârlan, preot al parohiei de care aparținea distinsa profesoară, respectiv Biserica Sfântul Dumitru, biserică amenajată din anul 1870, profesoara fiind o adevărată fiica a acesteia. După o scurtă slujbă, participanții la comemorare au fost invitați în frumoasa sală din incinta cimitirului, construită în urmă cu circa cinci ani și care, așa cum ne spune părintele Gheorghe Sușnea, posedă toate autorizațiile de funcționare, inclusiv cea a DVS Galați. Aici, a continuat slujba unde celor doi apreciați preoți li s-a alăturat și dascălul Neculai Anghel.
După terminarea slujbei, a luat cuvântul profesorul Virgil Pavel, organizatorul acestui eveniment de suflet care a vorbit despre imensele calități ale profesoarei Nadejda-Nadia Decuseară, pe care o caracteriza, în primul rând ca o colegă și profesoară, fără nici un cusur, total devotată profesiei care și-a ales-o. Așa cum preoții au o mare atracție spre meseria lor, la fel cum au doctorii pentru medicină și așa mai departe, harul dânsei a fost să fie profesoară, dar nu una obișnuită, ci una de frunte. A dat elevilor câte puțin din Eminescu, puțin din Creangă și poate mai mult, din cultură universală. A avut grijă de școală mult mai mult decât de familie, acasă fiind doar un simplu musafir. Personal, continuă prof. Pavel, o voi așeza printre marile personalități tecucene, alături de Natalia Negru, Elena Caragiani, Smaranda Brăiescu și altele și stau și mă întreb de ce nu se realizează o lucrare cu marile personalități feminine ale Tecuciului, pentru că am avea cu ce ne mândri. Să nu uităm nici marele aport la cultură tecuceană adus de Elena Anastasiu, soția distinsului Tache Anastasiu, care a făcut multe acte caritabile pentru orașul Tecuci.
Părintele Gheorghe Suşnea, profitând de prezența distinşilor invitați, a vorbit despre nouă sală special amenajată și mai ales de frumoasele picturi realizate pe pereți de pictorul tecucean Panaite Petrașcu.
Revenit la cuvânt, profesorul Pavel V. ține să aducă mulțumiri speciale pentru sprijinul acordat la realizarea acestei comemorări de familia Iorgu Petroiu, foști vecini cu prof. Decuseară, acum contribuind la această masă cu mai multe produse la loc de cinste fiind vinul.
În continuare, a luat cuvântul profesorul Vladimir Radu, crescut tot în parohia Străzii Mari, venind acum cu frumoase amintiri din anii copilăriei.
Prezent la comemorare, profesorul Ștefan Andronache, cu nelipsitul lui aparat foto performant, a apreciat lucrarea realizată de prof. Virgil Pavel și prof. Rodica Cristovici cu prilejul acestei comemorări, amintind și de perioada când regretata profesoară Nadia Decuseară a fost președinte al Consiliului local de cultură, preluând ștafeta de la o altă regretată și apreciată profesoară, Iulia Gheorghiu.
Și pentru că la această comemorare au fost foarte mulți profesori nu puteam să nu ascultăm câteva cuvinte și de la cel care a fost mai mult timp inspector școlar, prof. Vasile Ghica. Acesta a făcut un tablou al profesoarei Decuseară și a apreciat acțiunea această coordonată de familia prof. Pavel.
Spre final, profesorul Pavel mulțumește celor ce au participat la acest eveniment, cu aprecieri speciale pentru decana de vârstă prezentă aici, prof. Maria Chiriță la frumoasa vârstă de 84 de ani, cea care a fost pentru profesorii Lidia și Virgil Pavel, nașa la nunta de aur a acestora.
Mai doresc să fac o precizare legată de atașamentul profesoarei față de Limba română. În interviul ce mi l-a acordat, aceasta îmi spunea că la terminarea liceului, întrebată de tatăl dânsei ce vrea să facă în viață, a spus că vrea să se facă profesoară de română. Tatăl ei, care era contabil șef la Banca Țărănească din Tecuci, de fapt singura, i-a spus – Ori faci medicină, ori stai acasă. De ce a întrebat dânsa? Răspunsul tatălui a fost – Nu de-ajuns îmi bat eu capul cu cifrele, tu vrei cu literele?
Și a preferat să stea un an acasă, apoi tatăl i-a dat voie să dea la Română, a intrat printre primele, a fost șefa de grupă și de promoție. Astfel, poate se explică și marea ei dragoste față de limba română.
Pliantul de care vorbea profesorul Andronache, a fost împărțit gratuit tuturor participanților, are 16 pagini, 22 fotografii și 5 tablouri de promoție, toate acestea cu profesoara Nadia în prim plan.
În final să consemnăm și lista participanților la eveniment: profesorii Eugenia Olariu, N. Chivu, D. Nicolau, Lidia Costea, Gh. Isac, E. Ghiugan, Marieta Filiță, Maria Chiriță, R. Petrică, I. Cornevschi, Emilia Vasilică, Ștefan Andronache, M. Cardas, Radu Vladimir, Dănuț Ganea, V. Ghica, Cornelia Viuleț, Jenița Chiriac.
Foștii elevi: Costel Agachi, C. Ceapă, D. Alexe, Elena Moroșanu, N. Adomnicăi, Traian Rău, Teodor Cruceanu, Iorgu Petroiu.
Și oare cum pot să închei aceste modeste consemnări decât aducând mulțumiri pentru această extraordinară realizare unui adevărat om, profesorul Virgil Pavel care a fost ajutat în tot și în toate de distinsa și neobosita soție. Ce poți să mai spui unei persoane care, rugându-mă să mai editez câteva exemplare din pliant, nu mi le-a dat decât în ultima clipă pentru că, undeva, era greșită o literă sau un cuvânt. Eu, îl știam și cunoșteam ca om al cifrelor, al realității și exactității, dar acum, a organizat totul cu precizia unui fin ceasornicar. Mereu consulta listele cu invitați, cu necesar și altele. Să ne trăiești domnule profesor și ajutat în continuare de doamna Lidia să mai organizăm și alte evenimente, dacă se poate, nu triste! Felicitări familiei Pavel!
Iancu Aizic
Multumim celor care pastreaza inca vie amintirea unor distinsi profesori ai orasului nostru…o mica rectificare as vrea sa adaug , casa doamnei profesor se afla la nr 25 pe Str. Mare…care a fost vanduta de cei care au avut grija de dansa in ultima parte a vietii si care a fost renovata de noii proprietari. Poate o placa comemorativa daca ar fi fost pusa ….