Tecuciul sub ocupația Armatei Roșii 

  

Orașul Tecuci a avut de înfruntat în decursul veacurilor, de nenumărate ori, vicisitudinile istoriei. În 1877, a fost practic ocupat de trupele țariste, iar patruzeci de ani mai târziu a fost supus bombardamentelor germane. Apoi au venit privațiunile îndurate de locuitorii orașului în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și bombardamentele americane din vara anului 1944. Cu toate acestea, nimic nu se poate compara cu suferințele populației ce au urmat după ocuparea orașului de către armata sovietică. 

Trupele Armatei Roșii și-au făcut simțită prezența pe teritoriul orașului Tecuci încă de la sfârșitul lunii august 1944. Ce a însemnat această prezență ne spun documentele de arhivă. Să răsfoim câteva file. Încă din zilele de 23 și 24 august 1944 ostașii sovietici intrați în  oraș s-au dedat la jafuri și furturi din avutul populației. Localnicii au fost îngroziți de rapacitatea și violența noilor ocupanți, mai ales că aceștia veneau sub masca „eliberatorilor”, „prietenilor” și „aliaților”. 

Ostași ai armatei sovietice aflați în trecere prin oraș, în zilele de 23 și 24 august 1944, au devastat atelierul mecanic deținut de Ferdinand Fighel (str. Carol, nr. 56 bis) de unde au furat mai multe utilaje și unelte, automobilul proprietarului, 2 camioane încărcate cu scule și materiale. 

O parte din trupele sovietice care au ocupat orașul au cantonat în casa preotului Anton Lucian situată în strada Turtureanu nr. 6. De aici au furat mai multe lucruri casnice și de gospodărie evaluate la suma totală de 1.628.800 lei. Pe 26/27 august 1944 soldații ruși l-au împușcat mortal pe Panaite Dragu, locuitor din cartierul Bulevard. Ulterior, văduvei Maranda Panaite Dragu i-au fost luați de către sovietici cei doi cai și căruța. 

Soții Alexandru și Ecaterina Anastasiu, mari donatori ai orașului (au contribuit cu mari sume de bani la reclădirea Teatrului județean și ridicarea catedralei „Sfântul Gheorghe”), au avut și ei de suferit în timpul ocupației sovietice. O refugiată din Basarabia, angajată pe post de paznic la catedrală, i-a denunțat trupelor Armatei Roșii, imediat după ocuparea orașului, că sunt cei mai bogați oameni din Tecuci. Acest fapt a avut ca rezultat molestarea lor sălbatică și jefuirea averii ce o posedau. Dați afară din propria locuință au fost adăpostiți de o familie de evrei. Decesul lui Alexandru P. Anastasiu  a survenit la 6 februarie 1945 și a fost înmormântat în paraclisul din subsolul catedralei într-un mormânt care a stat acoperit foarte mult timp doar cu pietriș. 

Casa acestuia, situată în strada I. G. Duca nr. 2, a fost ocupată de trupele sovietice încă din 25 august 1944. Din acest motiv a fost nevoit să locuiască la C. Petroiu, în strada Catedralei nr. 14. Din gospodăria devastată s-au furat  bunuri în valoare de 73.286.400 lei. Impresionanta listă a bunurilor „ridicate” din casele situate în str. I. G. Duca nr. 2 și Str. Carol I nr. 75 se întinde pe mai multe pagini și cuprinde printre altele: un automobil marca Delage cu 6 cilindri, care avea o capacitate de 80-100 cai putere; un atelier de reparat automobile cu toate sculele, o motocicletă, 2 biciclete,  arme de vânătoare, un pian  marca Blutner, 8 tablouri, acțiuni la  bănci, titluri de rentă, 3 ceasuri din aur și 2 din argint, mobilierul din case, haine, blănuri, bijuterii, mari cantități de vin, coniac și rachiu.  

Sovieticii au „împrumutat” de la locuitori căruțe, cai, porci, vite, cereale și obiecte casnice. Spre exemplu, din locuința Floricăi Stela Bruner au fost furate de trupele sovietice intrate în Tecuci mai multe bunuri, dintre care menționez: 1200 volume cărți, 11 tablouri de pictori consacrați (Sabin Pop, Soroceanu, Ionescu Doru, Grăsescu etc.), argintărie, diverse obiecte de aur, un ceas cu pendulă, 3 vaci, un cal, o căruță, 32 de găini, 25 curci, 6 curcani, 18 rațe, 4000 kg porumb, 3 căpițe de fân, lenjerie, haine etc. Paraschiva Radu (str. Lăpușneanu nr. 14) a reclamat devastarea casei, furtul unor lucruri și obiecte casnice. Lui Alexandru Gheorghiu (str. Unirii nr. 4), în urma evenimentelor din 23 august și 3 septembrie 1944, i-au fost devastate casa și prăvălia din care s-au furat mai multe butoaie cu vin. În același timp, au fost prădate și brutăriile pe care le deținea în strada I. G. Duca nr. 24 și I. C. Brătianu nr. 18, de unde au fost furate bunuri (saci, butoaie, lemne, motorină, făină) în valoare de 1.600.000 lei. 

Jafurile și furturile din avutul populației erau un fapt obișnuit. Leon Aronzohn a reclamat că în urma evenimentelor din ultimele zile ale lunii august 1944 mai mulți soldați ruși necunoscuți i-au devastat prăvălia și locuința. Locuitorului Ganea  Vasile i-a fost luat ceasul de mână în valoare de 60.000 lei, precum și alte bunuri.  

Exemplele pot continua. Comerciantului Aizic Zeilic, domiciliat în str. Ștefan cel Mare nr. 21, i-a fost prădat magazinul de coloniale și băcănie. Din magazinul Federalei „Unirea”, situat în strada Mihail Kogălniceanu, soldații sovietici au furat mai multă marfă și cereale (1603 kg grâu, 800 kg ovăz, 11.569 kg porumb, 36.000 kg fasole). 

Armata sovietică a „ridicat bunuri materiale” fără documente de la instituțiile publice din oraș și din județul Tecuci. Valoarea acestora  s-a ridicat la următoarele cifre: 1.468.429.165 lei pentru orașul Tecuci, 1.699.200 lei în plasa Podu Turcului, 6.572.170 lei în plasa Ivești, 875.000 lei în plasa Stănișești, 18.161.965 lei în plasa Nicorești, 6.680.788 lei în plasa Homocea. Valoarea totală a bunurilor rechiziționate și confiscate de trupele sovietice în perioada 23 august – 2 noiembrie 1944, pe întregul județ Tecuci, a fost de 1.502.718.308 lei.  

Trupele sovietice au luat fără documente sau plată, bunuri și materiale provenite din U.R.S.S. (2277 cai, 1862 bovine, 13.009 ovine, 1492 porci, 10.842 păsări, 3.113.829 kg cereale,  1.313 stupi cu albine, 1.426.190 kg furaje, 88 aparate radio, 2052 vehicule de tracțiune, îmbrăcăminte, încălțăminte, carburanți, harnașament etc.) care aparțineau autorităților publice sau particularilor din județ. Valoarea totală a acestora a fost de 2.682.753.934 lei. 

În toamna anului 1944 comandamentul armatei sovietice a rechiziţionat toate cerealele din județ, inclusiv cele destinate însămânțărilor, pentru că au fost considerate pradă de război. În aceste condiții, Marele Stat Major al Armatei Române a dat un ordin (nr. 984.200 din 30 septembrie 1944) prin care armata, poliția și jandarmeria trebuiau „să se opună cu ultima energie, la nevoie recurgând la arme, în cazurile în care ostași sovietici, izolați sau în grupuri, sau alți indivizi care folosind fraudulos uniforma sovietică vor încerca să ridice cu forța, sau să jefuiască bunurile statului sau particulare”. În document se menționa că „vor fi trimiși în judecata Curții Marțiale, toți ofițerii și ostașii care nu vor apăra până la ultima picătură de sânge bunurile statului ce au fost date în paza și grija lor”. 

Cu toate acestea, măsurile luate de autoritățile române au fost ineficiente. Nu a existat raport sau dare de seamă întocmită de Legiunea de Jandarmi Tecuci sau Poliția Tecuci în care să nu se amintească de fărădelegile sovieticilor „eliberatori”. De pildă, la 18 septembrie 1945, colonelul Doruș a fost atacat și jefuit în gara Barcea de trei ostași sovietici. La 21 septembrie 1945 „cinci ostași sovietici au plecat din stația Vameș spre Liești, unde au jefuit populația”. La 21 noiembrie 1945 un locotenent sovietic, de la un tren cu prizonieri germani staționat în gara Cosmești, a  lovit și rănit grav la cap pe sergentul major Dragomir Ioan. În noaptea  de 10 ianuarie 1946 doi ostași sovietici au pătruns în cazarma Legiunii de Jandarmi Tecuci de unde au sustras mai  multe bunuri. 

Într-un raport al „Grupei Speciale” a SSI (Serviciul Special de Informații) a fost relevată starea de spirit  alarmantă a locuitorilor orașului „deoarece elementele Armatei Roșii provoacă dese scandaluri”. În aceste condiții, locuitorii orașului și județului Tecuci au fost nevoiți să riposteze la jafurile și violențele comise de ruși. În ziua de 25 iulie 1945, în regiunea Șerbănești, a fost omorât ostașul  V. A. Dunaev. Corpul neînsuflețit al acestuia a fost găsit în râul Siret. La 7 octombrie 1945, în comuna Țepu, a avut loc o agresiune asupra militarilor ruși. Două luni mai târziu, în comuna Munteni, un grup de ostași sovietici a fost bătut de populație. În luna noiembrie 1945, pe raza aeroportului din Tecuci, a fost omorât un ofițer sovietic. Un caz similar s-a petrecut în luna octombrie 1945 în cartierul Satu-Nou.  

Agresiunile produse de locuitorii satelor sau de către elemente rămase din armata generalului Vlasof împotriva ostașilor sovietici, care s-au soldat cu moartea mai multor ruși, au atras nemulțumirea Comisiei Aliate de Control pentru Aplicarea Armistițiului. Așa încât, la 3 noiembrie 1944, Prefectura a ordonat comandantului Legiunii de Jandarmi, comandantului Poliției Tecuci și pretorilor din județ organizarea de razii, atât în oraș cât și pe teritoriul comunelor din județ, pentru strângerea tuturor dezertorilor și a militarilor cu situație neclară. 

Jaful declanșat în ultimele zile ale lunii august 1944 avea să fie oficializat după încheierea Convenției de Armistițiu cu Națiunile Unite din 12 septembrie 1945. Acest document care cuprinde un preambul, 20 de articole și 6 anexe a stat la baza statutului politic și juridic al României până la 31 martie 1947. Prin articolele 10, 11 şi 12  României i-au fost impuse grele sarcini economico-financiare: întreţinerea trupelor sovietice din ţară, despăgubiri de război (300 milioane dolari, la paritatea de 35 dolari pentru uncia de aur), restituirea bunurilor aduse din U.R.S.S.   

România a livrat până la 31 mai 1945: 15.357 vagoane de cereale şi derivate, 10.407 vagoane de leguminoase şi zarzavat, 1.885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grăsimi, 124 vagoane de produse lactate, 88 vagoane de peşte, 27 vagoane  cu  delicatese şi 20 vagoane cu fructe şi derivate.  

În baza articolului 11 din Convenția de Armistițiu, România a plătit în natură până la 31 decembrie 1945: 317.000 capete vite, 365.000 capete oi, 135.000 capete porci, 120.000 capete cai, 608.000 tone cereale, 3.611.000 tone nutreț, 94.000 tone produse petroliere, 557.000 m.c. cherestea. 

Pentru executarea obligațiunilor ce decurgeau din Convenția de Armistițiu și județul Tecuci a avut de făcut un uriaș efort economic. 

În vederea aplicării prevederilor articolului 10 din Convenție (se referă la întreținerea Subcomisiei Aliate de Control Tecuci și a trupelor sovietice aflate în trecere sau stabilite în oraș și județ) autoritățile locale au cheltuit, în perioada  septembrie  1945 –  martie  1947, suma de 18.264.820 lei.               

Sume importante au fost cheltuite și pentru repararea imobilelor destinate cazării trupelor sovietice: 3.385.890 lei pentru repararea vilei Cincu de la Țigănești (găzduia trupele unității sovietice nr. 18840); 112.951 lei pentru repararea imobilului Maria Penescu, din Tecuci, str. Dr. Copetschi nr. 3 (locuiau ofițerii sovietici ai unității nr. 24599); 199.262 lei pentru repararea imobilului A. Teodorescu, din str. Elena Doamna nr. 4 (U.M. sovietică nr. 49694); 20.000 lei pentru lucrările de reparații la imobilul I. Kaț din str. Catedralei nr. 2 (Școala primară sovietică nr. 2); 43.312 lei pentru plata lucrărilor de reparații făcute la imobilul D. Ghețu din str. Mărășești nr. 60, unde a fost instalat Spitalul pentru copii sovietici (U.M. sovietică nr. 36704); 41.341 lei pentru plata lucrărilor de reparații la clădirea moștenitorilor Dumitriu din str. Carol nr. 45, care găzduia Maternitatea sovietică (U.M. sovietică nr. 36704).  

Mai multe case din  oraș au fost rechiziționate, în iulie 1946, și puse la dispoziția ofițerilor sovietici.  

Cheltuieli importante au fost alocate pentru asigurarea confortului trupelor sovietice. Numai în intervalul iunie 1945 – iunie 1946 au fost cheltuiți 1.507.807 lei pentru veselă și diferite furnituri necesare trupelor sovietice cantonate în cazărmile Regimentelor 24 Infanterie, 5 Artilerie și Flotila 2 bombardament din Garnizoana Tecuci. În perioada mai – decembrie 1945 s-au cheltuit 2.706.484 lei pentru plata apei, luminii și salubrității la imobilele ocupate de trupele sovietice. 

Pentru aplicarea articolului 12 din Convenție (rechiziționarea cu plată a  animalelor necesare pentru înlocuirea celor moarte sau dispărute, în vederea restituirii lor către U.R.S.S.), Comisia de Rechiziție Tecuci a colectat și trimis 633 cai,  în intervalul 15 septembrie 1945 – 11 noiembrie 1945, realizând cota de 600 de cai atribuită județului Tecuci. Pentru aplicarea articolului 11 (primii doi ani) cota pentru județ a fost de 125 cai, însă au fost colectați și trimiși doar 77 cai. Menționăm faptul că în județul Tecuci la sfârșitul lunii septembrie 1946 se mai găseau  următoarele animale: 7.797 cabaline, 36.605 bovine, 73.953 ovine și 15.271 porcine. 

Județul Tecuci avea de predat în contul articolului 11 din Convenția de Armistițiu (despăgubiri de război plătibile în produse): 20 tone carne proaspătă de bovine sau 40 tone vite pe picioare. Aceste cantități trebuiau să fie colectate și predate până în ziua de 5 decembrie 1945 la Centrul de Exploatare Tecuci. Din producția realizată în anul 1945, județul Tecuci avea de predat 500 de vagoane cu grâu în contul articolului 11 al Convenției și alte 80 de vagoane în contul articolului 10 al Convenției.  

Mandatara statului pentru colectarea cerealelor, în anul 1945, a fost Federala „Unirea” Tecuci. Cerealele erau depozitate în magaziile situate în gara Umbrărești, de unde urmau să fie expediate în U.R.S.S. Colectări de cereale erau efectuate și la Centrul de Exploatare Tecuci. Acesta avea depozite la Tecuci, Ivești, Podu Turcului, Stănișești, Vultureni și Berheci. 

Pentru  aprovizionarea trupelor sovietice, pe trimestrul III al anului 1945, județul Tecuci trebuia să colecteze și să predea 800 tone de grâu. Dintr-o situație realizată la sfârșitul lui noiembrie 1945 rezultă că au fost predate 46 tone grâu în contul articolului 10 al Convenției și 800 tone grâu în contul articolului 11 al Convenției. Județul Tecuci a mai  livrat: 701 kg unt (până la 3 septembrie 1945) și 47 tone porumb (pentru hrana animalelor).  

În plasa Podu Turcului producătorii de grâu au fost  obligați să predea tot grâul destinat cotelor obligatorii  pentru sămânță, și prin urmare nu au mai primit bonurile speciale pentru predarea grâului, în schimbul cărora locuitorii de la sate primeau bumbacul necesar pentru îmbrăcăminte. Întrucât prețurile de achiziții stabilite de autorități au fost foarte mici populația județului Tecuci a încercat să se sustragă obligațiilor.  Așa încât, la 16 octombrie 1945, Comisia  de Rechiziții Tecuci a hotărât trecerea la rechiziționarea vitelor. 

În toamna anului 1945 obligațiile impuse prin Convenția de Armistițiu au fost tot mai greu de îndeplinit din cauza secetei. În această situație, la 15 octombrie 1945, prefectul a comunicat Comisariatului General pentru Aplicarea Armistițiului (C.G.A.A.) de la București că în județul Tecuci nu se mai găseau furaje întrucât carantina de la Berheci, precum și cea de la Cosmești secătuiseră complet județul. Până la 20 octombrie 1945 comunele din plasa Tecuci nu reușiseră să predea nici măcar jumătate din cota de unt pentru trimestrul III/1945. Primarul comunei Furceni comunica prefectului faptul că nu poate să predea cota de grâu stabilită, raportat la suprafața însămânțată. La 22 noiembrie 1945 nici Primăria Liești nu avea predată integral cota obligatorie de grâu. 

Obligațiile economice foarte mari și faptul că județul Tecuci nu putea să le satisfacă au determinat reacția prefectului: „județul Tecuci a fost bântuit anul acesta de o secetă excepțională, porumbul lipsind complet pentru hrana populației, astfel că nu se poate executa cota de grâu impusă județului Tecuci, o parte din grâu trebuind a fi destinat hranei populației, care contrar este amenințată cu foametea”.  

Pentru aplicarea prevederilor articolului 5 din Convenția de Armistițiu (se referă la întreținerea Comisiei aliate județene de repatriere și întreținerea cetățenilor sovietici ce urmau să se repatrieze), județul Tecuci a cheltuit în anul 1945 următoarele sume: 259.627 lei pentru amenajarea unei clădiri pentru „cetățenii sovietici” cazați în carantina sovietică; 19.968.100 lei, pentru repatrierea în URSS a „cetățenilor sovietici”; 407.753 lei cheltuieli cu deplasarea celor 25 de gardieni ce au însoțit convoaiele la gara Socola. În același timp, autoritățile locale au asigurat hrana, îmbrăcămintea și asistența medicală persoanelor care urmau a se repatria în Uniunea Sovietică. 

Dincolo de cifre trebuie menționată tragedia suferită  de românii din Basarabia și Bucovina refugiați pe teritoriul județului. Aceștia au fost considerați drept  „cetățeni sovietici” și obligați să se „repatrieze” în Uniunea Sovietică. Totodată, „cetățenii din teritoriile Națiunilor Unite” (aduși cu forța, internați în lagăre la începutul războiului sau refugiați) care refuzau să se repatrieze nu mai aveau niciun drept de hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală și transport. Acești cetățeni trebuiau să dea o declarație în care să menționeze faptul că renunță la orice pretenție față de statul român. 

Refugiații aflați pe cuprinsul plasei Ivești, județul Tecuci, au primit ordin să se prezinte la Pretura Ivești, în ziua de 27 noiembrie 1944, pentru a fi repatriați. Cei care au refuzat au fost urmăriți și arestați, iar averile mobile confiscate în mod abuziv și ilegal. În această situație, Comisia Română de Armistițiu și Ministerul Afacerilor Interne au intervenit și au dat ordine  autorităților locale pentru a se pune capăt acestor abuzuri. Spre exemplu, la 5 octombrie 1945, comandantului Legiunii de Jandarmi Tecuci i-a fost remisă adresa 23507/945 a Comisiei Române pentru Armistițiu în care se menționa: „nimeni să nu mai fie repatriat împotriva voinței sale și de a nu se mai cere arestarea și ridicarea persoanelor repatriabile”. Din județul Tecuci, în perioada ianuarie – martie 1945, au fost „repatriați” 165 de „cetățeni sovietici”. 

 

Daniel Bradea 

  

Sursa: Daniel Bradea, TECUCIUL ÎN VREMEA CIUMEI ROȘII (1945-1950), Ed. PIM, Iași, 2019, p. 12-26.  

error: Content is protected !!