Despre Centrul de radioficare Tecuci

 

În vederea „organizării şi mobilizării  întregului popor muncitor pentru construirea socialismului în Republica Populară Română, promovarea şi răspândirea culturii în masele largi populare”, la 20 mai 1949, Marea Adunare Națională a emis Decretul 216, prin care a fost înființat Comitetul pentru Radioficare şi Radiodifuziune.    

Radioficarea prin fir era o alternativă pentru populația ce nu-și putea permite să cumpere un aparat de radio. În mai 1949 a fost dată în folosință prima stație de radioficare la Bucureşti (Liceul nr. 10 – cartierul C.F.R. Steaua).  

 M. Florescu susține în articolul Ziua radiofoniei, publicat în „Avîntul” (5 mai 1960),  că Stația de radioficare Tecuci a fost pusă în funcțiune în 1952 și era dotată cu 488 de difuzoare. Totuși, din jurnalul lui Alexandru Moldovanu aflăm că pe data de 15 februarie 1950, „echipa artistică (U.T.M.) a susținut un program la stația de amplificare a orașului”.

Stațiile de radioficare preluau programele transmise de postul național de radio și o oră pe zi difuzau intercalat „ora locală”. La Tecuci, aceasta începea la ora 18, după ce era întreruptă emisia de la București. După o scurtă pauză în difuzoare se auzea marșul Noi te cântăm tinerețe, iar mai apoi o voce anunța: „Aici Centrul de radioficare al orașului Tecuci. Începem emisiunea locală”. 

La „ora locală”, pe lângă programele cu caracter propagandistic, ce aduceau la cunoștința tecucenilor realizările din „anii puterii populare”, au fost transmise și materiale menite să sprijine „activitatea de culturalizare a maselor”. Erau populare rubricile „de toate pentru toți” și „concursurile ghicitoare” considerate a fi „foarte instructive și amuzante”. 

După câțiva ani, la ora locală erau transmise doar articole de presă, anunțuri  comerciale, de spectacole, loto și pronosport, iar muzica răpea cea mai mare parte a emisiunii difuzate de stația locală de radioficare. 

În 1958, sub îndrumarea „organelor locale de partid și de stat” programele realizate de centrul de radioficare Tecuci au „contribuit din plin la mobilizarea oamenilor muncii din oraș pentru realizarea cu succes a sarcinilor planului de stat”. Prin articole, știri, reportaje, „declarații ale fruntașilor în producție” au fost prezentate „realizările obținute de colectivele de muncă de la Fabrica de conserve Tecuci, Fabrica de cărămidă, Centrul mecanic, cooperativele meșteșugărești „Mobila”, „Confecția” și „Gheața”. După ce redacția a fost dotată cu un magnetofon s-au putut înregistra, și mai apoi difuza la „ora locală”, diferite adunări festive, mitinguri și interviuri. Astfel de înregistrări au fost făcute și în unele comune ale raionului Tecuci cu prilejul inaugurării gospodăriilor colective. 

Responsabilul comitetului de redacție al centrului de radioficare Tecuci era E. Lutfag, iar redacția era formată din 30 de membri, din rândul cărora îi amintim pe Blumer Mirel, Vasile H. Teodorescu și Maria Șteiner. Un aport deosebit la realizarea emisiunilor locale l-au avut și corespondenții voluntari  Lazăr Șatran, Fotinia Buhăescu și N. Petrescu care contribuiau la transmiterea știrilor de actualitate. 

 Presa locală susținea că începând cu 1958 s-a produs o oarecare înviorare a programelor orei locale prin inițierea unor rubrici noi. Amintim aici: „Răspuns chemării celor opt întreprinderi bucureștene”, „Pe teme cetățenești”, „Cu magnetofonul prin oraș”. Acestea erau transmise alături de rubricile deja consacrate: „Părinți și copii”, „De toate pentru toți” și „Sport” ce se bucurau de multă apreciere în rândul ascultătorilor, așa încât redacția stației de radioficare Tecuci a fost declarată fruntașă pe regiune. 

În anii puterii populare una dintre formele principale de culturalizare a maselor de oameni ai muncii era propaganda prin conferințe. Prin urmare, la sfârșitul anului 1958, colectivului redacțional al Stației de Radioficare i se cerea să ducă o muncă mai intensă în această direcție, chiar dacă la „ora locală” au fost difuzate unele conferințe. 

În 1959, „pentru ridicarea nivelului cultural-politic al maselor”, au fost instalate în oraș 400 de noi difuzoare și s-au făcut măsurători pentru radioficarea suburbiei Tecuciul Nou. La începutul anului 1960 în oraș erau instalate peste 2600 de difuzoare și pe parcursul anului se preconiza  începerea radioficări  cartierelor Tecuciul Nou, Cernicari și C.F.R.. Această acțiune urma să continue și în anii următori.  

La începutul anului 1960, cu prilejul manifestărilor dedicate scriitorului A.P. Cehov, pe lângă centrul de radioficare al orașului Tecuci a luat ființă studioul „actorului amator”. Artiștii amatori si-au început activitatea cu piesa „Jubileul” de A. P. Cehov, iar mai apoi au  prezentat în studio piesa „Taiga” de Ialțev. În cadrul rubricii „Teatrul la microfon” s-au remarcat Neli Bulboacă și Cristian Ionescu. 

În cursul aceluiași an a început să fie difuzată rubrica „Perspective”. În cadrul acesteia erau aduși la microfon „oameni ai muncii” care vorbeau despre perspectivele pe care le aveau întreprinderile în care lucrau de a spori producția și a crește productivitatea muncii. 

În 1960, au fost transmise mai multe programe artistice, precum cel realizat de elevii  de la Școala de 7 ani din suburbia Tecuciul Nou și cei de la Școala de 7 ani nr. 3 cu prilejul Zilei internaționale a femeii. La 11 martie a fost difuzat  un program cultural realizat de brigada artistică a cooperativelor meșteșugărești. 

Emisiunile realizate de redacția stației locale de radioficare și transmise la „ora locală” au fost supuse în repetate rânduri criticilor exprimate în paginile ziarului local „Avîntul”. Spre exemplu, se aprecia că programele difuzate „nu corespund sarcinilor impuse” și „uneori au fost la un nivel scăzut, sărace în idei și citite defectuos”. De altfel, se recomanda „mai multă atenție stilului materialelor transmise și la gramatică! Iar crainicii să citească mai cursiv și mai cu intonație!”. Comitetul de redacție trebuia „să aibă în  grijă lărgirea rețelei de corespondenți” și să se preocupe de difuzarea „știrilor locale inedite, reportajelor și portretelor literare alcătuite de către colectivul redacțional al stației de radioficare”. Totuși, unii conducători de instituții și întreprinderi nu au sprijinit redacția în realizarea emisiunilor, refuzând să ofere informații referitoare la activitatea acestora. Printre acestea se aflau cooperativele „Mobila”, „Străduința” și  O.C.L. Produse Industriale, care  nu trimiteau colaborările solicitate în vederea alcătuirii emisiunilor locale. 

În 1961, în urma extinderii rețelei de radioficare în cartierele Cernicari și Tecuciul Nou, dar și pentru a se îmbunătăți calitatea audiției la cele 1200 de difuzoare instalate în cartierele Poștă și Crivițeni, au fost puse în funcțiune rețelele de înaltă tensiune pentru alimentarea acestora. În același timp, Centrul de radioficare Tecuci a fost dotat cu încă o stație. 

Referitor la stația de radioficare tecuceană, Iancu Aizic a relatat faptul că „prin anii 1960, orașul era dominat de megafoane pe străzi, iar în case difuzoarele erau la mare căutare. Undeva, pe str. Galați, fosta Vîșinski, se afla stația de radioficare a orașului. Programul acesteia intra pe frecvența Programului 1 al postului național Radio România, zilnic, de luni până sâmbătă, de la orele 18 la 19, cu o emisiune locală, în cadrul căreia erau prezentate cele mai importante știri din oraș. Redactor și crainic era Ticu Aizic. La stație mai prezentau emisiuni și crainicii Mihai Leca și Vasile Duțescu (membru marcant al Partidului Țărănesc  în perioada interbelică), om de cultură și realizator de emisiuni umoristice. Regia tehnică era asigurată de Emil Șerban, iar din partea Partidului Comunist, doamna Munteanu verifica zilnic știrile… Sâmbăta, după știri, se difuza o emisiune umoristică, având drept scop îndreptarea unor nereguli, intitulată Ghimpi la microfon”. 

Printr-un mesaj postat pe facebook, Aurel Brumă a adus următoarele completări: „La postul de radio-amplificare am avut și eu bucuria de a fi prezent de câteva ori, elev de liceu fiind. Ba am avut și o poreclă (vorbeam / citeam rar, așezat): moș Aurel! Mai erau în funcții redacționale / momente Costel Curte, Jana Sultan ș.a. Profesoara care ne forma cred că se numea Ivanov”. 

 În 1961, Centrul de radioficare Tecuci avea 12 crainici, „în majoritate muncitori și în același timp elevi ai cursurilor serale”. Aceștia urmau periodic cursuri de dicție, ținute de doctorul Dimitriu Gheorghe, conducătorul cursurilor de crainici. Orele de curs cuprindeau: dicția, frazarea, citirea la prima vedere, citirea la microfon după două sau trei lecturi în prealabil, înregistrări. Dr. Dimitriu era membru al comitetului de redacție și pe lângă redactarea articolelor din domeniul său de activitate se ocupa și cu stilizarea materialelor difuzate în cadrul emisiunilor. Printre crainici se găseau: Iliescu Radu, Leca Mihai și Rotaru Mihai. Unul dintre cei mai vechi redactori ai stației de radioficare era Șteiner Maria (activa încă de la înființare). Din comitetul de redacție, al cărui responsabil era Blumer Mirel, făceau parte: Florea Rodrig (muncitor la Fabrica de conserve), Virgil Iacob (inginer), Petică Emil (tehnician agronom), Moraru Ioan (redactor la ziarul  „Avîntul”), Iliescu Radu (strungar).  În cadrul emisiunilor, ce aveau un pronunțat caracter propagandistic, erau prezentate „în adâncime și cu continuitate probleme ca: mersul întrecerii socialiste, progresele colectivelor în lupta pentru calitate sau pentru reducerea prețului de cost al produselor”, iar „în ședințele comitetului de redacție era analizată eficacitatea materialelor”. 

După evenimentele din decembrie 1989 stația de radioficare, care fusese închisă cu mai mulți ani înainte, a fost preluată de Ionel Necula. „Ora locală” era difuzată două zile pe săptămână, cu începere de la ora 19. Programul includea reportaje, interviuri, un buletin de știri locale etc. La realizarea emisiunilor au colaborat Viorel Burlacu și Mihaela Vasilache (în 1983, absolventa Conservatorului din București fusese repartizată ca metodist la Casa de Cultură din Tecuci). Emisiunile se înregistrau la instituția de cultură, iar transmisia era realizată de la oficiul P.T.T.R. Tecuci. 

 

Daniel Bradea 

  

Sursa: Daniel Bradea, TECUCI, FILE DE ISTORIE, vol. 3, Ed. Studis Iași, 2021, p.  144-153; Idem, CASA DE CULTURĂ TECUCI, Ed. PIM, Iași, 2022, p. 29, 178.