Vizitele Reginei Maria la Tecuci în timpul Primului Război Mondial 

  

Regina avea convingerea  că  odată cu intrarea României în Primul Război Mondial se  creaseră condițiile  ca ţara să lupte pentru îndeplinirea  idealului naţional. Nicolae Iorga  spunea că „odată cu deschiderea războiului României, îşi începea lupta ei contra durerilor fizice ca şi contra descurajării rănilor sufleteşti, […] cu încredere în normele superioare după care se îndreaptă, peste toate încercările trecătoare, viaţa naţiunilor”. 

 În  timpul  marilor bătălii din  vara  lui 1917  Suverana României a fost permanent acolo unde primejdia era mai mare, „în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine”, așa încât și-a câștigat supranumele de „Mama răniţilor” sau „Regina soldat.” De altminteri, în ianuarie 1918, a primit din partea șefului Marelui Cartier General „Virtutea Militară” clasa I-a, cea mai înaltă distincție militară de război care se acorda soldaților și subofițerilor. Conform regulamentelor militare femeile nu puteau obține astfel de distincții, însă Regina Maria era percepută ca un soldat credincios al națiunii române  care a luptat din toate puterile pentru apărarea acesteia. Consemnăm faptul că, pe 23 iulie/5 august 1917, Yvonne Cămărășescu a primit și ea Virtutea Militară, „o decorație bărbătească pe care nu o are nici o femeie în România – menționa  regina în memoriile sale –  fiindcă a fost uimitor de curajoasă pe toată durata războiului și a fost mereu prezentă acolo unde situația era mai disperată”. 

Regina Maria a întreprins câteva vizite, în timpul războiului, și la spitalele din Tecuci. La 31 mai / 13 iunie 1917, după ce a vizitat Spitalul „Principele Mircea” de la Ghidigeni, a venit „spre un loc care aparține familiei Cincu, pe lângă Tecuci, unde câțiva doctori și surori de caritate din Anglia conduc un spital în corturi, pentru ruși”. Era vorba de Spitalul femeilor scoțiene instalat pe proprietatea lui Nestor Cincu de la Țigănești. Conform descrierilor personalului așezământului medical Majestatea Sa  era foarte frumoasă, îmbrăcată cu o robă albă, înfășurată precum o călugăriță. 

O nouă sosire a reginei la Tecuci a avut loc la 1/14 august 1917. Cu acest prilej a văzut mai multe așezăminte medicale. Prima unitate vizitată a fost Spitalul Cincu (spitalul comunal). Aici  erau trimiși răniții cu răni grave. La acest spital activau și doi medici francezi. Suverana a  plecat cu impresii nu prea plăcute de la acest spital: prost întreținut, mirosea urât, bolnavii nu păreau bine îngrijiți. 

În același timp, Spitalul „Principele Mircea”, de la Ghidigeni, găzduit de conacul familiei Chrissoveloni „e cât se poate de bine condus și cei ce sunt îngrijiți în el au un mare noroc […]  Când mă gândesc la acel groaznic spital Cincu, atât de rău mirositor”.  Facem o scurtă paranteză și menționăm faptul că de spitalul de la Ghidigeni se îngrijea Sybille Chrissoveloni (1879-1931), fiica unui negustor bogat stabilit în  Galați. Ea fost căsătorită  cu Jean Chrissoveloni (1880-1926), care în timpul războiului s-a ocupat de salvările „Regina Maria”. Majestatea Sa îl prezintă drept „sufletul societății Regina Maria, se ocupă de toate inspecțiile, verifică toate detaliile cu ochii lui”. Sora lui, Elena Chrissoveloni, căsătorită în acea perioadă cu prințul Dimitrie Șuțu, a fost trimisă la Paris încă din luna august 1916, pentru a strânge echipament medical și sanitar în vederea bunei funcționări a ambulanțelor „Regina Maria”. În Franța a organizat „Comitetul automobilelor sanitare Regina Maria” și a trimis în țară, în lunile octombrie și noiembrie 1916, mai multe containere cu materiale. Pe lângă acestea, a reușit să angajeze patru doctori elvețieni și o doctoriță chirurg. Spitalul „Principele Mircea” din Ghidigeni beneficia de un personal numeros, din rândurile căruia îi menționăm pe: domnișoara doctor Feyler, domnișoarele Lyda Irimescu, Margareta Bastachi, Natalia Bastachi, Marie-Amelie Bastachi, Magda Mavrodi – infirmiere voluntare, doamnele Irimescu și Guison – infirmiere voluntare, surorile călugărițe Ana Georgescu și Ana Alexandrescu – infirmiere, toate decorate cu Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa I-a și a II-a. Sora de caritate From Hermina, a primit Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa a II-a, „pentru zelul și devotamentul cu care a îngrijit răniții în timpul luptelor din 1917-18”. În timpul operațiunilor militare, din vara anului 1917, de parcul automobilelor sanitare „Regina Maria” din Ghidigeni s-a ocupat Jean Massalsky. 

Revenim la Spitalul Cincu și  consemnăm relatarea doctorului George Marinescu  în care se arată faptul că „Spitalul Cincu era bine amenajat, dotat chiar și cu baie”.  Aici  activau  medicii francezi Bonnet și Reinbourg, ajutați de surorile de caritate maior Petrescu și domnișoarele Lilica și Mimi  Kopetzky. De buna funcționare a spitalului se ocupau soții Vrabie. Doamna Vrabie era singura femeie doctor și director de spital din oraș, spunându-se că atunci când trecea pe stradă, mereu în trăsură, oamenii se opreau și se înclinau în fața ei. 

 După vizita de la Spitalul Cincu, Majestatea Sa a mers la Spitalul de triaj, aflat în apropierea gării, unde erau aduși ostașii răniți pe front. În timp ce regina se afla la spital nemții au bombardat gara și – relatează Suverana – „când plecarăm văzurăm cum explodau șrapnelele în apropierea noastră azvârlind nori groși de fum și de țărână”. Aici era și un tren sanitar condus de Maria Radu Mihai care transporta răniții triați spre zona interioară. 

În aceeași zi, Regina s-a întâlnit la Tecuci cu generalul Eremia Grigorescu care se află în timpul unui Consiliu de Război. Majestatea Sa a participat la ședința de consiliu și a ascultat „foarte atentă ce se vorbea, cercetând hărțile și punând tot felul de întrebări. […] A fost o experiență nouă pentru mine – menționează regina în memoriile sale –  mai ales că ne aflam în fața unei noi primejdii atât de apropiate”. În cursul după-amiezii, însoțită de generalul Grigorescu, a făcut o vizită pe front, la Cosmești, „într-un punct foarte înaintat pe o înălțime deasupra Siretului, de unde puteam vedea totul, adică prea puțin lucru afară de obuzele care explodau înaintea noastră sau chiar deasupra capetelor noastre. Pe când străbăteam șoseaua obuzele explodau la stânga noastră”. Generalul Constantin Găvănescu povestește că, pe când se întorceau de la Cosmești, pe șoseaua ce duce spre Tecuci au ajuns din urmă un convoi de camionete sanitare pline cu răniți. Întrucât  Regina Maria dorea să-i vadă pe acești eroi, convoiul a fost oprit și Majestatea Sa a mers din camionetă în camionetă. „Regina îi mângâie pe toți, le dă bomboane și țigări”, apoi trece la următoarea camionetă.  

La una dintre ambulanțele sanitare – relatează generalul – un ofițer a deschis ochii și a întrebat dacă a fost reluat satul Doaga. Pe el îl interesa dacă a fost obținută victoria și nu ce răni avea (fusese rănit în piept de trei gloanțe de mitralieră) și dacă va mai trăi. 

Acțiunile de ajutorare a refugiaților și persoanelor sărmane din oraș vor continua și la începutul anului 1918. Foarte implicată în această activitate era doamna general Vasilescu  care nu pregetă să solicite sprijinul Reginei Maria. Aceasta, fericită că „poate ajuta pe toată lumea, destul de mult”, pe 10 februarie 1918, a venit cu ajutoare pentru  refugiați și tecucenii săraci. După ce a împărțit ajutoare la primărie, Suverana a vizitat spitalul regimentului, spitalul aviatorilor („un spital mic și tare frumos, organizat de aviatori, pentru invalizii din rândul lor”), un orfelinat construit de armată, trenul sanitar al doamnei Radu Mihai și orfelinatul de care aceasta are grijă la triaj. Aici, regina „a împărțit cantitatea enormă de provizii pe care le adusese” Yvonnei Cămărășescu (avea o cantină la Frunzeasca, de care se ocupa cu sprijinul reginei), doamnei Radu Mihai și doctorilor. Regina a vizitat și un orfelinat deschis „într-o casă mare din Țigănești” și o așezare în care locuiau sute de refugiați „în niște bordeie extraordinare, săpate în pământ – o așezare pitorească, sărăcăcioasă, nefericită, în care oamenii trăiau cum puteau, cu o mulțime nesfârșită de copii”.  

Suverana a revenit la Tecuci în aprilie 1918, când  a luat „un prânz excelent, în casa Cincu” (Vila Mouka – ad. n.), cu „marele Grigorescu”, după revenirea lui Nestor Cincu de la Odessa, unde fusese arestat împreună cu familia de către bolșevicii conduși de  doctorul Cristian Racovski. 

Menționăm faptul că în timp ce se afla la refacere în nordul Moldovei, pe 18/31 martie 1917, spitalul Regimentului 6 Roșiori Tecuci, instalat la Plopeni, județul Botoșani, a fost vizitat de Regina Maria. Cu acest prilej, corul  Regimentului 6 Roșiori Tecuci format din ofițeri și soldați, aflat sub conducerea iconomului Ștefan Iordănescu – confesorul Brigăzii 4 Roșiori Tecuci, a interpretat în fața Majestății Sale cântece religioase și patriotice. De asemenea, în toamna lui 1917 (23 octombrie/5 noiembrie), pe un câmp situat în apropierea orașului Onești, soldați și ofițeri din Regimentul 24 Infanterie Tecuci au fost decorați de Regina Maria. La prânzul oferit de regiment, după ceremonie, suverana a remarcat discursul lui „Bădescu, colonelul regimentului, care a vorbit cu o elocvență extraordinar de poetică. E un om foarte entuziast și loial, care dădea pe dinafară de bucurie că am venit în vizită”. 

La final, putem spune și noi, precum înaintași noștri, că, indiferent de greșelile pe care regina Maria le-a comis, Primul Război Mondial rămâne pagina ei de glorie așezată la loc de cinste în istorie.   

 

Daniel Bradea 

  

Sursa: Daniel Bradea, CONTRIBUȚII LA ISTORIA ORAȘULUI TECUCI, Ed. Studis, Iași, 2021, p. 92, 124, 163, 192, 211, 224-227.