Personalități tecucene – Vasile S. Radu (1879-1941)

 

Avocatul Vasile S. Radu a fost unul dintre cei mai distinși și apreciați intelectuali ai Tecuciului, o personalitate implicată activ în viața culturală a orașului. 

Nu se cunosc prea multe date din biografia lui, dar din memorialistica lui Irinel Giurgea Kornbaum aflăm faptul că a avut doi copii, Raluca și Sandu, la fel de frumoși ca și mama lor, Ana, care era considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Raluca avea să moară de tânără, răpusă de tuberculoză, în ciuda tuturor eforturilor depuse de doctorul Andone Giurgea. Din aceleași memorii aflăm că familia Radu locuia într-o vilă  situată pe Bulevardul Gării, alături de conacul avocatului Virgil Mironescu. 

În perioada antebelică Vasile S. Radu a deținut funcția de președinte al filialei locale a Gărzii Demnității Naționale. În această calitate, în fruntea unui grup de voluntari ai organizației, în ziua de 28 august 1915 a pătruns în depozitul de ziare din Tecuci și a distrus publicațiile cu orientare filogermană: „Ziua”, „Minerva” și „Moldova”.  

Pentru vitejia și eroismul de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, în timpul Războiului de Întregire Națională, cu Regimentului 50/64 Infanterie Tecuci, locotenentul în rezervă Vasile S. Radu a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de „Virtutea Militară”. Totodată, „pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care a contribuit la combaterea epidemiilor în anul 1917”, a  fost recompensat cu Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa a III-a. 

În 1911 s-a aflat printre colaboratorii revistei „Freamătul”. 

A făcut parte din grupul de intelectuali tecuceni care, pe 25 noiembrie 1923, au pus bazele Ateneului Cultural „Ștefan Petică”. De altfel, Vasile S. Radu a desfășurat o activitate intensă în cadrul Ateneului, fiind și ultimul președinte al acestuia. Amintim conferințele prin care „a revărsat lumina asupra celor setoși de cultură” și faptul că a fost, alături de I. Brițican, dirijorul orchestrei de cameră amatori, considerată drept „cea bună din Moldova”. 

Răspunzând anchetei culturale a ziarului „Cuvântul nostru”, în numărul din 2 octombrie 1933, Vasile S. Radu a făcut  referire și la activitatea Ateneului, precizând faptul că acesta „a trăit din greu câțiva ani în orașul nostru. Intelectualii noștri după scurt timp au abandonat orice activitate la această instituție și ea a trebuit să sucombe cu toate stăruințele puse de a o menține. În acest timp, ca urmare a politicii, unii dintre intelectualii noștri țineau totuși conferințe sub alte auspicii cari nu reprezentau o mișcare culturală obștească, ci una de un interes restrâns la un anumit cerc și pusă în serviciul unei anumite cauze”.  În răspunsul dat redactorului ziarului V. Radu a făcut referiri și la activitatea culturală din Tecuci, din punctul nostru de vedere valabile și în ziua de astăzi: „orașul nostru n-a strălucit prin o prea accentuată mișcare culturală, dimpotrivă, în această privință a lâncezit întotdeauna. În trecut câteva mișcări sporadnice, aprindeau câte o luminiță, repede stinsă de vântul ignoranței și indolenței. Astfel: revista <Freamătul> a fost mai mult o năzuință decât o mișcare culturală propriu-zis, ca și societatea <Mihai Eminescu>… Actualmente, Tecuciului îi lipsește idealismul și generozitatea celor de altădată, capabile de apostolat. În al doilea loc dragostea de cetit, de cultivat, este scăzută la intelectualii de astăzi, iar materialismul astăzi atotstăpânitor al sufletelor, nu poate produce elanul și entuziasmul trebuitoare marilor mișcări. În al treilea loc elementele de valoare, cari se află și astăzi în orașul nostru, sunt absorbite prea mult în alte direcții de activitate. În special politica este una din cauzele de căpetenie a lipsei de mișcare culturală. Ea nu numai că absoarbe energiile și le îndepărtează de preocupațiunile înalte de ordin intelectual, dar învrășmășește puținii intelectuali ai orașelor de provincie, îi împiedică a se solidariza chiar pentru un scop atât de înalt și în regulă împiedică opera culturală a adversarului”. 

Vasile S. Radu s-a aflat printre cei mai activi membri ai Comitetului de inițiativă pentru ridicarea bustului folcloristului Tudor Pamfile, inaugurat la 17 iunie 1928 în Grădina Publică. 

 În calitate de vicepreședinte al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, în anul 1933, a participat la mai multe acțiuni organizate în localitățile din împrejurul orașului. Astfel, cu prilejul parastasului oficiat în biserica satului Bucești, unde se găsește mormântul poetului Ștefan Petică, „ca unul din foștii prieteni ai defunctului poet a ținut o cuvântare relevând frumusețea operei lui poetice”. Participând la parastasul pentru pomenirea folcloristului Tudor Pamfile, ce a avut loc pe 1 octombrie 1933, în biserica satului Țepu, avocatul Vasile S. Radu arăta că „în ciuda greutăților cu care a avut de luptat, sufletul lui Tudor Pamfile a rămas simplu ca al țăranului nostru cu toate învățăturile căpătate”. În același timp, le-a cerut sătenilor „să cinstească memoria lui T. Pamfile, căci numai așa vor învăța să prețuiască oamenii de valoare, și să înființeze în Țepu o casă de citire în care să se citească culegerile și scrierile acestui mare fiu al satului”. 

După înființarea Bibliotecii Comunale a deținut funcția director al acestei instituții. În presa vremii se susținea că „a fost  creatorul în mare parte al Bibliotecii Comunale și susținătorul cald al Fundației Cincu”. 

La 20 decembrie 1936 a fost cooptat în Comitetul  de construcție a catedralei „Sf. Gheorghe”. 

Începând cu 21 aprilie 1938 a deținut funcția de director al Căminului Cultural Orășenesc „Calistrat Hogaș” din Tecuci. 

Contemporanii l-au descris ca fiind „un om voinic și robust cât bradul, cetățean distins, harnic și gospodar, iubitor al binelui și al frumosului”, ce a cules din litera cărții lumina pe care cu generozitate a dat-o tecucenilor. 

Avocatul Vasile S. Radu a activat în cadrul Baroului din Tecuci, dar și al Bibliotecii Comunale „unde în mare parte și-a imprimat personalitatea în toată acea bogăție de cărți și atâtea valori documentare legate de trecutul nostru cultural și de istoria orașului Tecuci”. 

A „trecut în lumea cea fără de moarte”, răpus de „o boală greu de lecuit”, în anul 1941, la vârsta de 62 de ani. 

 

Daniel Bradea 

 

(Vezi și Daniel Bradea, CONTRIBUȚII LA ISTORIA ORAȘULUI TECUCI, Editura StudIS, Iași, 2021, p. 215-216).