Represaliile ordonate de regele Carol al II-lea în 21-23 septembrie 1939

 

Între 21 și 23 septembrie 1939 au fost omorâți 252 de legionari, din ordinul regelui Carol al II-lea, ca represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Călinescu.  Printre cei uciși au fost și legionari din județul Tecuci. 

Referiri la evenimentele petrecute atunci au apărut și în publicistica tecuceană. Totuși, afirmațiile cuprinse în respectivele lucrări nu au o bază documentară. Spre exemplu, în volumul Tecuciul în memoria documentelor și a oamenilor este consemnat: „în 24 septembrie 1939 (la trei zile de la asasinarea lui A. Călinescu), numai în județul Tecuci  au fost împușcați 24 de legionari, dintre care studentul Nacu V. a fost expus în Grădina Publică a orașului”. De fapt, în dimineața zilei de 22 septembrie 1939, au fost asasinați doar trei legionari din județul Tecuci, dintre care unul din oraș. 

De-a lungul timpului, a apărut și o legendă care spune că studentul Vasile Naciu s-ar fi oferit să fie împușcat în locul unui alt legionar. Moțoc Ion Gabriel, care avea grijă de mormântul lui Vasile Naciu aflat în cimitirul „Eternitatea” din Tecuci, susținea că  studentul tecucean s-ar fi predat în locul lui Gheorghe Andrei, tatăl a doi copii. Presupusul eveniment este menționat de Ion Coja în volumul Preoții cu crucea în fruntea neamului : „Vasile Baciu nu a fost ales de poliția din Tecuci să fie împușcat în mod „exemplar”,  la răscruce de drumuri, să fie văzut de toată lumea: cine va face ca el, ca el s-o pățească! Nu se număra printre legionarii cei mai cunoscuți, cu vechime în Mișcare… Poliția a desemnat un grup de trei legionari, i-a târât prin oraș până la locul execuției și când se pregăteau să ducă la îndeplinire ordinul nemernicului „Vodă”, a intervenit tânărul Vasile Baciu, aflat printre privitorii care se întâmplau să fie de față. Tânărul s-a apropiat de polițistul mai mare în grad și i-a vorbit cam așa – cuvinte reconstituite, imaginate de subsemnat: „Domnule polițist, știu că aveți ordin să ucideți trei legionari, indiferent cine sunt aceștia. Și eu sunt legionar! Vă rog să mă luați pe mine în locul camaradului X – al cărui nume nu se mai știe. Dânsul este tată a trei copii care rămân astfel orfani. Luați-mă pe mine în locul său, eu nu am copii…”. Așa a ajuns Vasile Baciu din Tecuci pe Lista de sfinți legionari martirizați din ordinul regelui scelerat și sperjur”. 

La 1 octombrie 2014, acest text a fost publicat  sub titlul „Sfinții studenți Vasile Baciu și Ion Moldoveanu” pe site-ul ioncoja.ro. Un cititor al respectivului site, Dragoș Popovici, din Slobozia, i-a scris domnului Coja pentru a îndrepta eroarea referitoare la numele studentului tecucean și, în același timp, pe baza relatărilor tatălui său și a unora dintre colegi de școala ai acestuia, a oferit informații referitoare la modul în care s-au desfășurat evenimentele: „Nu a existat nici un martir tecucean cu numele de Vasile Baciu. Este adevărat, era student dar se numea Naciu Vasile, tecucean din cartierul Crivițeni. Numele său stă scris corect și cu onoare pe monumentul Eroilor Anticomuniști din Parcul Catedralei – centrul orașului. Puteți merge să constatați și singuri. Primul pe acest monument este tatăl meu, ing. Gheorghe Popovici născut în 1931.  

Începând din 1948 până la arestarea din 28-29 noiembrie 1949, șef al Grupului FDC 50 Tecuci. Odată cu el, au fost arestați încă 23 de elevi, colegi de la Liceul ”Dimitrie Sturdza” din Tecuci. Mama tatălui meu, născută Paragina, Irina Paragina, sora fraților Ionel, Costache si Cristea Paragina. Bunicul meu, Ștefan Mihail Popovici din Matca de origine, a fost șeful catedrei de desen tehnic de la Școala de Pilotaj și Bombardament Tecuci. Casa noastră unde am copilărit până în 1973, când a trebuit să ajung la Slobozia, județul Ialomița, unde tatăl meu era inginer agronom, mai mult cu domiciliu obligatoriu si unde m-am reîntors în toate vacanțele până în 1978 când prin grija tov. Ceaușescu și a securității locale a intrat într-un proces de sistematizare fiind demolată, se afla la colțul străzilor 7 Noiembrie (fostă Bacău, astăzi Gh. Petrașcu) cu strada Vasile Alecsandri. În locul casei tronează un bloc proletcultist. Imediat la răsărit, următoarea casă pe strada Bacău era casa avocatului legionar Negrea, șef al poliției în perioada guvernării legionare, omul despre care se știe că trebuia executat. 

Adevărul, domnule Coja, este că nimeni nu a fost târât până în centrul orașului, deși în 1939 tata era foarte mic, a aflat a doua zi, pe 22 septembrie 1949, de la bunici, toată tevatura. Spre miezul nopții în ziua de 20-21 septembrie, o mașină a poliției a oprit în fața casei avocatului Negrea, dar înainte de a intra în curte a început tevatura între polițiști, unul dintre ei afirmând ”hai mă să-l lăsăm pe Negrea, că are copil mic!”. Și au făcut cale întoarsă. Bunicii mei, care dormeau în partea din casă spre casa lui Negrea, au văzut farurile, au auzit gălăgia și au ieșit în curte. Nu se știe ce au discutat întru totul dar ce v-am relatat din dialog a fost auzit și povestit a doua zi. De pe strada Bacău, s-au dus la Naciu acasă, l-au luat, l-au împușcat în pădurea dinspre Munteni (prima comună la nord de Tecuci) apoi l-au luat și l-au atârnat în Piața Catedralei (aproape de locul monumentului de azi) unde începând de la prima oră în dimineața zilei de 22, au fost perindați toți elevii de școli și de liceu să ”admire” macabrul spectacol”.     

 Acest text a fost făcut public în ziua de 10 februarie 2015. În aceeași zi, Dragoș Popovici a postat și alte comentarii prin care i-a atras atenția lui Ion Coja că afirmațiile din textul domniei sale sunt departe de adevăr.  Pentru  exemplificare  am  reținut următoarele fragmente: „Vă rog studiați cu atenție fotografia trimisă și observați cu atenție numele celor doi – Teodorescu si Căsăneanu omorâți în aceeași noapte și prezenți în toate documentele oficiale, niciodată alături de Baciu, nu există nici un Baciu care s-a sacrificat și nici măcar Naciu nu a făcut asta. Nu avea cum să dea buzna în nicio piață unde chipurile ar fi fost executați cei trei, din două motive: 1) numai el a fost executat în Tecuci și s-a întâmplat noaptea, fiind luat de acasă din cartierul Crivițeni, împușcat în pădurea de la Munteni la 10 km nord de Tecuci; 2) ceilalți doi au fost executați și expuși în localitățile de domiciliu. Nimeni din cei care au fost forțați să privească nu a văzut trei cadavre, au văzut doar unul singur. Nu s-a sacrificat nimeni, a fost o tragedie, o crimă oribilă, iar aici poezia nu-și are rostul… Și încă ceva, execuțiile nu s-au făcut în public în toată țara, doar cadavrele au fost expuse, cu o singură excepție – echipa lui Miti Dumitrescu. […] Pe crucea de pe monumentul din centru apare Naciu, tatăl meu care apare în fotografie, ultimul organizator al unei activități legionare, îl știe pe Naciu, la fel și bunicii mei, iar ultimii supraviețuitori din grupul tatălui meu îl știu la fel. Și ca o informație suplimentară, trebuie sa știți că cel care a dat denumirea de Garda de Fier este avocatul Cânganu din Gohor-Tecuci. Și cu asta închei, acel comisar care l-a executat pe Naciu nu a fost pedepsit sub nici o formă în timpul Guvernului Legionar, a trăit bine mersi la domiciliul său de pe strada Ion Ghica dar remușcările și poate și teama se pare că i-au venit de hac prin 1941-1942”. (De fapt, comandantul poliției Tecuci, Badac Dumitru, cel care a ordonat arestările legionarilor din oraș, a murit în anul 1940).  

În relatarea lui Dragoș Popovici, probabil, este vorba de acel Crângan despre care a scris și ziarul „Adevărul” (an 43, nr. 14307, 17 august 1930, p. 4). La 21 iulie 1930, acesta a trimis o telegramă studentului Stângă din Tecuci, căruia îi solicita ca ordinele primite de la Corneliu Zelea Codreanu să-i fie comunicate prin intermediul prefectului județului Tecuci. După publicarea telegramei, studentul Crângan a trimis o scrisoare ziarului „Universul” în care se plângea de „insinuările pe care sus numitele ziare încearcă să le pună în spinarea d-lui Brânzei, că d-sa din postul ce-l deține, ar fi încercat să servească punte de legătură, între ordinele d-lui Corneliu Zelea Codreanu și subsemnatul, sunt speculații fictive create de o fantezie pripită. Adevărul este acesta. D. Brânzei – prim pretor – ținând locul de prefect, m-a rugat în timpul când are răspunderea județului să nu mai ținem nicio întrunire, motivând obiecțiunea, pe faptul că spiritele sunt încordate. Mi-am asumat întreaga răspundere. Aprobarea mi s-a acordat cu condiția să-i prezint itinerarul precis al comunelor pe unde voi merge. M-am supus bucuros. Ceva mai mult. Constatând oarecare îndoială am telegrafiat d-lui Stângă, gazda mea din Tecuci, să-i pună la dispoziție eventualele ordine ce le voi primi de la d. Corneliu Zelea Codreanu. De ce? Pentru ca să dovedim în limita rațiunii, credința cea adevărată, că „Garda de Fier” în ciuda celor de la Sărindar, este și rămâne organizație de purificare sufletească, unde disciplina etică și ordinea naționalismului unite cu sentimentul religios, ca bază a eticii, intră ca prim fundament”.  

Crânganu a comandat, în perioada 8 iulie – 15 septembrie 1935, alături de doctorul în teologie G. Andronescu tabăra de muncă de la Mănăstirea Arnota. O astfel de tabără a fost deschisă și la Nicorești, județul Tecuci (12 august – 6 octombrie 1935), unde legionarii au lucrat 30.000 de cărămizi pentru Casa Legionară. 

În continuare prezentăm câteva informații referitoare la punerea în aplicare a ordinelor cifrate transmise în ziua de 21 septembrie 1939 de Ministerul de Interne prin telefon sau telegrafic legiunilor de jandarmi din țară. Acestea cereau arestarea legionarilor cunoscuţi din zonele respective, izolarea legionarilor aflaţi sub arme, asigurarea pazei la instituţiile publice etc. După instalarea guvernului prezidat de generalul Gheorghe Argeșanu a avut loc ședința de consiliu în care regele Carol a ordonat măsurile ce urmau să fie luate împotriva legionarilor: executarea imediată a echipei Miti Dumitrescu şi a unui număr de 2-3 conducători legionari în fiecare judeţ. 

Comisarul de poliție Vasile Lungu, în declarația dată în octombrie 1940, a relatat modul în care a fost pus în aplicare ordinul prin care s-a dispus arestarea și executarea membrilor Mișcării Legionare, din orașul și județul Tecuci, în zilele de 21-22 septembrie 1939: „În ziua de 21 septembrie 1939, după împușcarea fostului prim-ministru Armand Călinescu, fostul șef al poliției, defunctul Badac Dumitru, a ordonat întregului aparat polițienesc, după indicațiile date de către el, personal, să aducem la oficiul poliției pe toți legionarii. Mi s-a dat și mie o notă să aduc la oficiul poliției pe legionarii: Barhală Dumitru, pe care nu l-am găsit la domiciliu, pe un plugar din suburbia Crivițeni, al cărui nume nu mi-l amintesc și pe frizerul Popescu din cartierul Bulgari. I-am adus pe acești doi la oficiul poliției și i-am prezentat domnului șef  Badac… Pe la orele 23:30 am fost invitat printr-un prim gardian să mă prezint la oficiu… unde am găsit pe dl. şef Badac  și pe dl. comandant al Legiunii de Jandarmi, maior Angheluță… În cursul nopții a venit la oficiul poliției și dl. Lt. colonel Petre Antonescu, comandantul Garnizoanei locale, care a discutat în cabinet cu dl. Badac și maior Angheluță. Nu știu ce au discutat… Nimeni din personalul inferior nu ştia ce anume urma să se petreacă… La oficiul poliției au fost aduse camioanele lui Klein și Zalman; mai erau încă două, dar nu știu a cui proprietate erau… La orele 5 dimineaţa am văzut că gardianul public Cazan Grigore a scos din camera unde erau arestaţi toţi legionarii pe Naciu Vasile, ducându-l în camera secretarului… Am văzut că gardianul Diaconu Vasile lega cu o frânghie pe Vasile Naciu. Tot în acel timp am văzut că a venit de la regiment un detașament de soldați, pe care i-a îmbarcat în trei camioane. Apoi în unul din camioane a fost îmbarcat Naciu Vasile, iar în celelalte două Căsăneanu Gheorghe și Spirache Teodorescu. Camioanele au plecat de la poliție, dar nu știu în ce direcție. La orele 6:30 s-a înapoiat camionul cu Naciu Vasile împuşcat şi plin de sânge. A fost ridicat de soldați și legat cu frânghie de un stâlp din Piața Observator, iar deasupra capului s-a pus o tăbliță pe care era scris că: ”Așa se vor pedepsi de acum înainte asasinii și trădătorii de țară”. Celelalte două camioane mi s-a spus că au plecat, unul la Găiceana cu Căsăneanu Gheorghe, iar celălalt la Ivești cu Spirache Teodorescu, unde, de asemenea, au fost expuși, fiind și ei împușcați odată cu Naciu Vasile. Cadavrul lui Naciu Vasile a fost expus în tot cursul zilei de 22 septembrie 1939. Ce s-o fi întâmplat mai pe urmă nu știu”. 

Cei asasinaţi au fost îngropaţi fără slujbă religioasă, nefiind acceptată prezenţa familiilor, la marginea cimitirului pe raza căruia se întâmplase asasinatul şi unde fusese declarat decesul. În timpul guvernării legionare (din anul 1940) o bună parte dintre cei uciși au fost deshumați și înmormântați creștinește de familiile  lor. Mormântul lui Vasile Naciu  se află în cimitirul „Eternitatea” din Tecuci. 

În concluzie, în dimineața zilei de 22 septembrie, trei cetățeni, trăitori pe meleagurile tecucene, au fost executați fără judecată, doar pentru faptul că făceau parte din  Mișcarea Legionară. Doi dintre ei au fost  împușcați în pădurea de la Furceni (CNSAS, Inventar F. D. București, p. 447, nr. crt. 7467, cota S.R.I. 9816, nr. vol. 48), iar cel de al treilea, conform unor mărturii orale, probabil, la marginea pădurii de la Munteni, după care corpurile acestora au fost expuse: Vasile Naciu în Piaţa Observator din orașul Tecuci, Spirache Teodorescu în centrul comunei Iveşti şi Gheorghe Căsăneanu în centrul comunei Găiceana. 

Pe tot cuprinsul țării, în perioada 21-23 septembrie 1939, în urma ordinelor date de regele Carol al II-lea, sub pretextul oficial de restabilire a ordinii publice, au fost executați fără judecată 252 de legionari. 

Odată ajunși la putere legionarii au răspuns cu aceeași monedă. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940  a avut loc masacrul de la închisoarea militară Jilava: legionarii au împușcat 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare.  

 

Daniel Bradea 

 

Sursa: Daniel Bradea, CONTRIBUȚII LA ISTORIA ORAȘULUI TECUCI, Ed. Studis, Iași, 2021, p. 524-531. Foto: https://europolitics.ro. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 5 =

error: Content is protected !!