Despre construirea Spitalului „Anton Cincu” din Tecuci

 

În 1894, Anton Cincu a lăsat prin testament 200.000 lei pentru construirea unui spital în Tecuci. În legătură cu executarea dispoziției testamentare donatorul Anton Cincu a dispus constituirea unei comisii care avea să conducă și să privegheze ridicarea așezământului medical. Aceasta era formată din: Constantin Bobeică, Costache Racovită, Th. Vârgolici, dr. Constantin Petraș și Theodor Cincu, fiul său.  

 Arhitectul O. Maugsch, din București, a întocmit planul spitalului în sistem pavilionar cu distribuire de apă caldă si rece în toată clădirea. Proiectul prevedea și construirea unui rezervor de apă, pentru alimentarea continuă a spitalului, astfel încât să fie asigurat un debit suficient (8-10 m.c.) pentru diluarea rezidurilor și evacuarea acestora prin sistemul de canalizare. Deoarece locul unde era amplasat vechiul spital a fost considerat impropriu, pentru ridicarea noului așezământ a fost ales un teren situat „pe malul râului Bârlad în sus de podul de pe șoseaua Cahul”. Studiile au fost întocmite de „d. [Ștefan] Ciocîrlan arhitect șef al comunei București”. La indicațiile arhitectului, Theodor Cincu a cumpărat cu 14000 lei un teren în suprafață de 12000 metri pătrați în zona desemnată de acesta. Totuși, Ministerul de Interne nu a fost de acord cu amplasamentul ales și a impus ridicarea noii construcții „pe locul vechiu al spitalului”. Comisia a contestat decizia luată de minister și a solicitat trimiterea de experți pentru cercetare la fața locului, astfel că în oraș a sosit doctorul [Iacob] Felix. Acesta a inspectat terenul destinat construirii noului spital și a purtat discuții cu cei care se opuneau ridicării așezământului medical pe acel amplasament: „primarul orașului N. Mărculescu, doctorul Petraș şi vestitul spițer Racovitză”. Aceștia îi cereau să nu aprobe construirea spitalului în acel loc, întrucât „este în centrul orașului, că este jos și nesănătos, și în fine că făcându-se canalizarea în râul Bârlad s-ar infecta apa și prin aceasta peștișorii din ea”. Doctorul Felix, prin raportul înaintat ministerului la data de 9 februarie 1898, recomanda „cu stăruință acel loc respingând științificește toate obiecțiile ridicate” și „declară cu totul impropriu terenul vechiului spital” pentru construirea noului așezământ medical.  

Spitalul a fost construit între 1899 și 1903. Costul total al lucrării a fost de 247.474 lei și 70 bani (capitalul inițial de 200.000 lei, 16.301 lei și 37 bani dobânzile produse de acești bani, 14.000 lei – valoarea terenului dat de moștenitorii donatorului și 17.173 lei și 33 bani donați de Teodor Cincu). 

Inaugurarea noului așezământ medical a avut loc pe 25 aprilie 1904. La vremea aceea spitalul era o lucrare monumentală cu mai multe pavilioane, dotat cu o baie publică prevăzută cu dușuri și un bazin cu apă rece. 

La dotarea spitalului cu mobilierul și aparatura medicală necesară efectuării unui act medical de calitate au contribuit: Elena Jurgea (10.000 lei), I. Naville (instrumente chirurgicale și o pompă în valoare de 4000 lei), Petre Sachelary (instrumente chirurgicale rămase de la tatăl său, d-rul Filip Sachelary), Anica Hâncu (1400 lei – costul instalării și întreținerii unui pat), Sultana Cincu, Maria Cincu, Teodor Cincu  și  Nicu Cincu (diferite  obiecte, aparate  și bani). 

Spitalul era deservit de un medic, un subchirurg, un intendent, o moașă, un preot, „o lingeriță”, 13 servitori, un bucătar și un ajutor.  

Datorită condițiilor foarte bune existente în noul spital, Direcția Generală a Serviciului Sanitar din cadrul Ministerului de Interne, prin Decizia nr. 7321 din 13 aprilie 1905, a dispus detașarea a 15 paturi de la spitalul rural „Cincu” din Nicorești și 5 paturi de la spitalul rural Ivești la spitalul comunal „Anton Cincu” Tecuci. Pentru întreținerea lor  Serviciul Sanitar contribuia cu o subvenție de 7935 lei.  

Cu privire la sursele de finanțare a noului așezământ medical, în lucrarea „Cartea donatorilor orașului Tecuci”, primarul orașului, Dimitrie Balaban, arăta că „moșiile Pisera-Gropana, Capoteasca și Micleasca, sunt donate primăriei pentru spitalul orașului, care într-o bună parte se întreține cu veniturile acestor moșii”. O altă parte a cheltuielilor cu întreținerea spitalului era suportată de la bugetul local și pentru un anumit număr de paturi, așa cum am arătat anterior, se primeau subvenții de la  Direcția Generală  a Serviciului Sanitar din cadrul Ministerului de Interne.  

 Referitor la cele trei moșii menționăm următoarele: moșia Pisera-Gropana „335 hectare și 30 ari de arătură, imaș și fânaț și 33 hectare și 39 ari pădure”, a intrat în proprietatea orașului în conformitate cu testamentul lui Teodor Săndulescu, din 1 ianuarie 1868; moșia Capoteasca (comuna Gulianca, județul Râmnic-Sărat), avea 212 hectare pământ arabil, intrată în proprietatea orașului în 16 iunie 1889, dar beneficia de veniturile ei din 21 septembrie 1876, când Anton Cincu a donat-o în urma unei declarații verbale în camera primăriei; moșia Micleasca (o parte în comuna Liești – județul Tecuci și o altă parte în comuna Călieni – județul Putna), de circa 160 hectare, din care 92 hectare în Liești și 68 la Călieni, intrată în proprietatea primăriei la 24 martie 1895, în baza Decretului Regal nr. 1.444 care autoriza Primăria Tecuci să primească legatele testamentului defunctului Anton Cincu din 22 iulie 1894. 

Din veniturile acestor moșii s-au asigurat o parte din fondurile necesare întreținerii spitalului orașului până la exproprierile efectuate, „pentru cauză de utilitate naţională… în scopul de a spori întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural”, în urma aplicării Legii de reformă agrară din anul 1921.  

Documentele identificate de noi la SJAN Galați arată faptul că până la data de 24 octombrie 1938, „din exproprierea moșiilor proprietatea acestei comune și anume: Moșia Târgului Com. Tecuci, Capoteasca Jud. Tecuci, Liești-Micleasca Jud. Tecuci și Putna, Pisera Gropana Jud. Râmnicu Sărat, Călieni Jud. Putna și Cosmasca jud. Tecuci”, Primăria Tecuci a primit din prețul de expropriere o cotă de 80%. Diferența de 20% urma să fie primită după măsurătoarea definitivă a moșiilor. 

 

Daniel Bradea 

 

(Daniel Bradea, Contribuții la istoria orașului Tecuci, Ed. Studis Iași, 2021, p. 82-84).