Bat clopotele pentru Iulian Bradea

 

Am tot sperat că voi găsi un cuvânt de mângâiere pentru familia Bradea, greu încercată prin moartea neașteptată a unuia dintre feciorii doamnei Mamina – o mamă care ar merita o statuie pentru felul cum și-a crescut și educat copiii, de-a furnizat țării și comunității noastre oameni împliniți, stânci de granit în stare să înfrunte vifornițele acestor vremi, neclintiți în convingeri și principii ca niște Cedrii de Liban . Într-o vreme în care ideile și principiile se schimbă precum batistele, cei din familia Bradea au ales să le confere statornicie, să nu le compromită și să nu le schimbe ca la tarabă.

Am tot sperat să găsesc cuvintele cele mai potrivite care să aline cât de cât oceanul de suferință îndurat de cumplita pierdere a lui Iulian – cel ce-și asumase sarcina de a ține familia unită, întrunind-o deseori, sub diferite pretexte, în jurul aceleiași mese și n-am bănuit nici o clipă că limba românească este așa de sărăcăcioasă în exprimarea unui suferințe prea mari. Iar suferința pricinuită familiei și prietenilor de moartea lui Iulian este de-a dreptul copleșitoare.
Am scris peste o sută de cărți, eram convins c-am descoperit toate subtilitățile limbii noastre și n-am bănuit nici o clipă voi găsi așa de greu câteva cuvinte mângâietoare pentru familia îndurerată și pentru toți cei îndurerați de această pierdere ireparabilă, pentru Mamina, pentru cei din familie, rămași să-i țină trează amintirea și pentru Daniel de care mă leagă o prietenie sinceră și neerodată. Într-o vreme când prieteniile durează de luni până vineri, noi am rămas umăr lângă umăr și-mi place să cred că nimic n-o va putea vătăma vreodată.

L-am văzut deseori trist, supărat sau nervos, dar niciodată plângând în hohote și-am înțeles că cel pe care astăzi îl conducem pe ultimul drum a însemnat mult pentru Daniel și pentru toți din familia Bradea. Am înțeles că nimeni și nimic nu va putea umple golul imens lăsat de Iulian în această familie unită și armonioasă. Îl asigur însă că ușa casei mele și inima celor din familia mea îi va rămâne veșnic deschisă și va găsi totdeauna la noi un gând bun și un cuvânt de îmbărbătare. Știu că nu este mare lucru, dar poate totuși înseamnă ceva, pentru că poartă semnul sincerității și prieteniei nealterate.

Am scris aceste rânduri cu mare tristețe și m-am folosit de pețiolul unei garoafe roșii în loc de pix – pe care o așez cu smerită plecăciune pe mormântul celui plecat dintre noi.

A spus Iisus înainte de a se ridica la ceruri: În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, eu am biruit lumea. Nu este în puterea noastră să biruim sau să schimbăm lumea, o vom lăsa în câte am găsit-o, dar de consolat trebuie să ne consolăm. Câtă vreme o ai pe Mamina lângă tine, n-ar trebui să-ți faci griji. Dumnezeu să vă dea putere să treceți peste această cumplită încercare, iar pe Iulian Dumnezeu să-l ierte și să-i așeze sufletul în apropierea tronului Său de lumină, bunătate și îndurare.

 

Ionel Necula

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

3 + 8 =