Data de 3 august 1919, este înscrisă cu slove de aur în istoria românilor și, totodată, motiv de mândrie pentru tecuceni, dacă avem în vedere faptul că primii ostași ai armatei române care au intrat în Budapesta au fost cei 400 de cavaleriști ai Brigăzi 4 Roșiori Tecuci, conduși de bravul general Gheorghe Rusescu. Despre cele întâmplate acum 103 ani aflăm din lucrarea „Tecuci, file de istorie”, vol. 3.
În vara anului 1919, Brigada 4 Roșiori Tecuci comandată de generalul Gheorghe Rusescu a arătat același spirit de jertfă și sacrificiu în luptele cu trupele maghiare conduse de Bela Kun ca și în timpul luptelor din Războiul de Întregire Națională.
Conform ordinului Marelui Cartier General nr. 1517 din 5 Iunie 1919 Divizia 1 Cavalerie şi Brigada 4 Roşiori au fost puse sub ordinele Comandamentului Trupelor din Transilvania și, cu începere de la 30 Iunie 1919, au început transporturile în Transilvania, iar mai apoi au fost concentrate în regiunea Kisujszallas, Turkeve, Mezotur, Szarvas, Devavania şi Gyoma.
La ofensiva declanșată de trupele bolșevice, în dimineața zilei de 20 iulie 1919, armata română a ripostat energic și în doar patru zile a reușit să le stopeze și să treacă la contraofensivă.
Un rol important în cadrul ofensivei militare de pe teritoriul Ungariei l-au avut și Regimentele 6 Roșiori Tecuci (comandant – locotenent-colonel Gheorghe Răureanu) și 11 Roșiori Tecuci (comandant – locotenent-colonel adjutant Gheorghe Athanasescu), care formau Brigada 4 Roșiori. Aceasta a făcut parte, mai întâi, din cadrul Diviziei 1 Cavalerie comandată de generalul Romulus Scărișoreanu, iar cu începere de la 30 iulie 1919 a intrat în compunerea Diviziei 2 Cavalerie. În seara zilei de 31 iulie, brigada integrată în cadrul Grupului General Demetrescu a trecut Tisa în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria. Acest grup avea însărcinarea ca printr-un detașament din care făcea parte și Brigada 4 Roșiori să intercepteze calea ferată Miskolcz – Budapesta, în regiunea Kaal, și să acopere dreapta armatei. La 1 august brigada a ocupat satul Tapyo Gyorgyo.
În dimineața zilei de 2 august 1919, Brigada 4 Roșiori comandată de generalul Gheorghe Rusescu a ocupat Alberti-Irsa și a interceptat calea ferată Czegled – Budapesta. Acest fapt a dus la izolarea forțelor inamice ce se aflau în regiunea Abony-Czegled – Nagy – Koros – Kecskemet. Brigada urma să se deplaseze spre Kecskemet, pentru a cădea în spatele inamicului (diviziile 2 și 4 infanterie ungară), însă generalul Rusescu a trimis spre zona stabilită doar 5 escadroane, iar celelalte forțe, sub comanda sa, s-au îndreptat spre Budapesta.
Raidul asupra Budapestei. Într-un memoriu referitor la acțiunile Brigăzii 4 Roșiori, din perioada 31 iulie – 3 august 1919, generalul Gheorghe Rusescu a motivat astfel decizia luată: „După ce în timpul nopții am primit informații mai clare de la Reg[imentul] 11[Roșiori] de capitularea Corpului I armata roșie și a diviziilor de la Czegled dau ordinul de operațiuni pentru 3 august… Astfel, potrivit situației, am prevăzut ca Reg[imentul] 11[Roșiori] cu 5 escadroane, o secție de artilerie și două grupuri de mitraliere să termine operațiunile la Czegled și spre Sud. Reg[imentul] 6 [Roșiori] să lase un escadron și două plutoane pentru paza prizonierilor și a întreg materialului de la Czegled la Alberty, iar cu restul de trei escadroane și două plutoane, o secție de artilerie și două grupe de mitraliere, sub conducerea mea directă, să mă îndrept spre Budapesta”.
În fruntea acestui detașament de 400 de călăreți, generalul Rusescu s-a deplasat într-un raid fulgerător spre capitala statului maghiar. La Alberti, trupele conduse de generalul Rusescu au fost întâmpinate de ofițeri italieni ce aparțineau misiunii militare aliate din Budapesta. Șeful acestora, locotenent-colonelul Guido Romanelli, i-a înmânat generalului Rusescu un mesaj prin care solicita suspendarea ostilităților. Comandantul brigăzii i-a trimis pe ofițerii Misiunii italiene la Marele Cartier General român și, în dimineața zilei următoare, a ordonat continuarea acțiunii sale temerare – marșul spre Budapesta.
La 16 kilometri de oraș s-a dezlănțuit o ploaie torențială, ce a înviorat „oamenii și caii”. În jurul orei 14 trupele erau deja la 6 kilometri de centrul orașului, aproape de Kispest. Acolo, a sosit o delegație a noului guvern maghiar ce a încercat să oprească înaintarea trupelor. Modul în care s-au desfășurat tratativele au fost relatate astfel de generalul Rusescu: „Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.” Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos”. Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea. Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la M. C. G., iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixîndu-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul! Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia”.
Din alte surse aflăm că pe timpul desfășurării acestor negocieri detașamentul a continuat înaintarea apropiindu-se la 1 kilometru de oraș. Deși circulau zvonuri că în capitala Ungariei pe lângă trupe mai erau și 40.000 de muncitori înarmați, generalul Rusescu s-a urcat în mașina trimisă de guvernul maghiar și a plecat la Budapesta însoțit doar de un soldat înarmat.
În fața „palatului primăriei din Karoly Kirali Ut, unde era întrunit Consiliul de Miniștri”, Iuliu I. Mezei Câmpeanu (consilier de Legație la Budapesta) s-a întâlnit cu generalul Rusescu, pe care l-a întrebat „dacă corespunde adevărului că armata noastră nu ocupă Budapesta după cum a anunțat în afișe guvernul maghiar, ci cere numai ospitalitate la periferia orașului. D-sa m-a asigurat că despre așa ceva nici nu poate fi vorbă și că armata încă până seara va ocupa Budapesta”.
Despre modul în care s-au desfășurat discuțiile cu membri guvernului maghiar generalul Rusescu a relatat următoarele: „La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30. Venise şi căpitanul Mihăilescu [Regimentul 7 Roșiori „Cuza-Vodă” Iași n. n.] ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea. Consiliul îmi face cunoscut că situaţia este dificilă că populaţia e agitată, că 20.000 de lucrători armaţi se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraş, poate, că nu vor putea fi stăpânite la intrarea armatei române. I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menţine ordinea cea mai perfectă în Budapesta, că trebuie să intru şi să îmi pună la dispoziţie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) şi care să fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare).
Discuţiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roşie întreagă este capitulată, oraşul e încercuit de trupele noastre şi catastrofa e inevitabilă. O singură concesie ce le pot face este ca grosul forţelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri şi 2 grupuri de mitraliere) să fie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraş să nu intre decât Brigada IV, deja sosită cu mine. Ora fiind avansată, le pun în vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul ca la ora 20:30 dacă nu se termină tratativele bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraş.
Consiliul cedează! Şi la ora 20:00 (8 seara) un ofiţer de legătură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre în oraş! La cazarmă am primit defilarea trupei. Apoi am revenit în oraş şi am luat cartier la hotelul „Dunapalota” (Rietz) la care erau ofiţeri italieni şi francezi”. Trupele au fost cantonate în Cazarma de husari „Arhiducele Joseph”. În cursul nopții, cele 12 mitraliere ale Regimentului 6 Roșiori au stat cu țevile îndreptate înspre cazarma de peste drum, unde se afla un regiment ungar, pentru a preveni orice fel de neplăceri.
A doua zi, la orele 8 dimineața, generalul Gheorghe Rusescu consemna în jurnalul de operații al brigăzii: „Forțele cu care sunt în oraș sunt: 3 escadroane cu două grupuri de mitraliere – Regimentul 6 Roșiori și o secție A.C. [Artilerie Călăreață]. Încă de ieri dimineață, 3 august, toate comunicațiile spre Budapesta au fost interceptate… Populația este liniștită, binevoitoare sosirii noastre. Ne-au primit cu aclamație, cu bine am venit, Trăiască România… Actul istoric de intrare a Armatei Române în Budapesta va rămâne, căci chiar dacă voi primi ordin de retragere, voi primi defilarea detașamentului ce am în fața Parlamentului Ungar”.
După întâlnirea cu oficialitățile maghiare generalul Rusescu a plecat la Buda pentru a inspecta un depozit de armament. Pe traseu mașina a avut o defecțiune și până când aceasta a fost remediată un fotograf amator l-a fotografiat pe Arcadele din Buda (Halaszbastya), cu privirea îndreptată spre parlamentul maghiar. De pe această fotografie generalul Rusescu a făcut mai multe reproduceri ce au fost dăruite la 3 august 1920 camarazilor săi. Pe fotografie generalul Gheorghe Rusescu a notat: „Eroilor din al 6 și 11 [Regiment de] Roșiori, cu care Brigada IV Roșiori a cucerit acest oraș și primul regiment și-a luat cantonarea de ocupare în Budapesta în seara zilei de 3 august 1919”.
În urma campaniei victorioase din Ungaria, prin Înaltul Decret nr. 2283 din 26 mai 1920, drapelul Regimentului 6 Roșiori Tecuci a fost decorat cu ordinul „Steaua României” cu spade clasa a V-a. În motivare se face menţiunea: „Pentru bravura și devotamentul de care ofițerii și trupa regimentului au dat dovadă în luptele contra maghiarilor de la Alberti, Irza, în august 1919, când pătrunzând cu iuțeală uimitoare în spatele liniilor inamice le-au tăiat retragerea capturând restul trupelor vrăjmașe ce se retrăgeau și contribuind la ocuparea orașului Budapesta de către cavaleria română”.
Acțiunea temerară a generalului Rusescu nu a fost pe placul comandantului Comandamentului Trupelor din Transilvania, generalul Gheorghe Mărdărescu. Acesta considera că „prin dirijarea celor 3 escadroane de la Alberti spre Budapesta, în loc de Kecskemet, se contraria intenţiunea Comandamentului trupelor din Transilvania, care urmărea tăierea liniei de retragere spre sud a diviziilor maghiare din regiunea Kecskemet, divizii care se puteau salva pe frontul sârb, ceea ce ar fi pricinuit pierderea unei mari cantităţi de material de război ce am capturat de la inamic. Energia cu care a operat locotenent – colonelul adjutant Athanasescu a remediat însă această greşeală regretabilă”.
Menționăm faptul că Gheorghe Athanasescu era comandantul Regimentului 11 Roșiori și în fruntea celor 5 escadroane „a operat cu energie” la Kecskemet, așa încât a reușit să încercuiască trupele Diviziilor a II-a și a IV-a ungare, care se aflau în regiune, și le-a obligat să capituleze.
Cavaleriștii tecuceni au cucerit localitățile Alberti, Irza, Czegled, Kecskemet, Felgyhaza, Kistunmaisa și Kistumales și au reușit să taie retragerea armatei inamice, iar prin capturarea celor 5000 de prizonieri, precum și a numeroase materiale și depozite, a contribuit la capitularea întregii armate maghiare și la ocuparea orașului Budapesta. Pentru aceste fapte, prin Înaltul Decret nr. 2283 din 26 V 1920, drapelul Regimentului 11 Roșiori Tecuci a fost decorat cu ordinul „Steaua României” cu spade clasa a V-a.
În Jurnalul de operațiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania este consemnat faptul că pe 4 august 1919, „la ora 16, capitala Ungariei, a fost ocupată de trupele diviziei 1-a Vânători”. În cursul aceleiași zile, „ostașii Regimentului 4 de Vânători, un divizion din Regimentul 23 Artilerie şi un divizion din Regimentul 6 Roşiori au defilat pe Andrassy Strasse, prin faţa Comandantului trupelor din Transilvania”.
După acțiunea generalului Gheorghe Rusescu, din 3 august 1919, la comanda Brigăzii 4 Roșiori a fost numit locotenent colonel adjutant Gheorghe Athanasescu, care și-a păstrat și funcția de comandant al Regimentului 11 Roșiori, iar la conducerea Regimentului 6 Roșiori a fost instalat locotenent-colonelul Gheorghe Negulescu.
La 4 august Regimentul 11 Roșiori a ocupat localitatea Kis Kun Felegyhaza, iar Regimentul 6 Roşiori se afla la Budapesta. Brigada 4 Roșiori, integrată în Grupul General Moșoiu, a executat operațiuni spre sud. Două zile mai târziu, Regimentul 6 Roșiori acționa la Kecskemet, iar Regimentul 11 Roşiori la Kis Kun Felegyhaza, cu un escadron şi grupul de mitraliere la Kis Kun Hallas. Pe 7 august, punctul de comandă al brigăzii se afla la la Kis Kun Majsa.
Brigada 4 Roșiori a înregistrat în perioada 20 iulie – 8 august 1919 următoarele pierderi: morți – Sublocotenentul Luca Alexandru și 2 soldați din Reg. 11 Roșiori; răniți – 2 soldați din Reg. 6 Roșiori și 1 soldat din Reg. 11 Roșiori.
În noaptea de 12/13 August, o patrulă din Reg. 6 Roșiori, formată din Sublocotenentul Dodu, un plutonier şi 3 grade inferioare, trimisă în recunoaştere, a fost atacată de bolşevici la ferma Kokutix (14 km sud Kis Kun Majsa). Ofiţerul și alți trei membri ai patrulei au fos uciși, scăpând un singur brigadier rănit.
La 1 septembrie 1919, conform Ordinii de Bătaie şi Situației de efective a Comandamentului Trupelor din Transilvania, Comandamentelor de Divizii, Brigăzi si Corpurilor de trupă, Brigada 4 Roșiori avea următoarele efective: Cartierul brigăzii – 2 ofițeri și un efectiv total de 12 oameni; Regimentul 6 Roșiori – 20 ofițeri și un efectiv total de 874 oameni și Regimentul 11 Roșiori – 22 ofițeri și un efectiv total de 851 oameni.
În apărarea generalului Rusescu. Generalul Mărdărescu susținea că operațiunea lui Rusescu „a întrecut marginile admisibile îndrăznelii şi, în plus, era în dauna scopului urmărit de comandamentul trupelor din Transilvania”, și arăta că cei 7000 de bolșevici aflați în Budapesta dacă „ar fi ridicat armele în seara zilei de 3 august contra celor 3 escadroane din Brigada 4-a de roșiori (3-400 de călăreți), desigur că le-ar fi creat o situație mai mult decât neplăcută”. Facem observația că unele dintre afirmațiile generalului Mărdărescu, exprimate în lucrarea Campania pentru dezrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei (1918-1920), sunt pe alocuri o „apologie pro domo”.
Dacă luăm în considerare relatările căpitanului Constantin Mihăilescu, conform cărora în ziua de 3 august 1919, la Budapesta, „rămășițele bandelor lui Béla Kún erau dezarmate”, putem considera că bolșevicii din Budapesta nu puteau pune în niciun fel în pericol desfășurarea ofensivei române, iar sancționarea generalului Rusescu s-a datorat faptului că acesta i-a suflat generalului Mărdărescu onoarea de a ocupa capitala inamică.
Generalul Gheorghe Rusescu nu a primit recunoașterea pe care o merita (nu a avut niciodată statuie, n-a primit nici o însărcinare de merit, n-a mai avansat în carieră), în schimb a fost sancționat pentru insubordonare (i s-a ridicat comanda Brigăzii 4 Roșiori), iar mai apoi a fost marginalizat.
Fără a ține seama de cele spuse de Mărdărescu, generalul Constantin Christescu, șeful Marelui Stat Major, într-un raport adresat ministrului de război, a restabilit adevărul. În document este menționat faptul că generalul Gheorghe Rusescu nu a fost vinovat de acuzațiile ce i s-au adus, adică de neexecutare de ordine. „Pe de altă parte, faptul că a mers la Budapesta ca să o ocupe, fără a fi primit ordine, este, după mine, un act temerar, care șade bine unui cavalerist, mai ales în față cu un dușman care ne-a amenințat totdeauna de a ne ocupa Capitala numai cu un escadron de honvezi”. Iuliu Mezei Câmpeanu susținea și el că, „generalul Rusescu, animat de un înălțător avânt și cu însușiri războinice deosebite, a întreprins o acțiune îndrăzneață care face fală cavaleriei și care a contribuit la terminarea operațiunilor militare pe teatrul de război din Ungaria prin distrugerea armatei adverse”.
Relatările contemporanilor despre acțiunea generalului Rusescu. Episodul ocupării Budapestei este prezentat în lucrarea lui Ion Rusu Abrudeanu, România şi războiul mondial, din care redăm următoarele fragmente: „După capturarea grosului forţelor ungureşti, generalul Moşoiu dă ordin brigăzii de roşiori, de sub comanda generalului Rusescu, să înainteze ca avantgardă asupra Budapestei… În seara zilei de 3 august 1919, roşiorii generalului Rusescu defilează în faţa Parlamentului unguresc, cu toate protestările reprezentanţilor Antantei, care ademeniţi de promisiunile ungurilor, voiau să ne răpească din nou această glorie… În ziua de 4 august 1919, generalul Mărdărescu… într-un automobil, intră în Budapesta, după ce îndepărtase pe generalul Rusescu şi-i luase comanda pentru că îndrăznise să intre în Budapesta, fără ordinul său”.
Iuliu Mezei Câmpeanu ne relatează momentul intrării trupelor române în Budapesta: „La 3 august 1919… când tramvaiul a ajuns la Kobanya (suburbia Budapestei), ne-am întâlnit cu avantgărzile armatei române, aproximativ 3-400 de călăreţi din Brigada a 4-a Roşiori… La poarta palatului primăriei din Karoly Kiraly Ut, unde era întrunit Consiliul de Miniștri…, la un moment dat văd descinzând dintr-o maşină [trimisă de guvernul maghiar n. n.] un general român. Imediat m-am prezentat lui, arătând actele mele, iar d-sa mi-a comunicat, că este generalul Rusescu… Generalul Rusescu a deschis şedinţa, care a durat pană la ora 18,30 și la urmă guvernul a trebuit să consimtă la ocupare”.
„După ora 19, generalul Rusescu primeşte defilarea trupelor la intrarea lor în Budapesta. Bravura eroului general, care a ocupat capitala maghiară numai cu trei escadroane de roşiori, va fi înscrisă cu slove de aur în istoria neamului reomânesc. Trupele ocupă două cazărmi: «Arhiducele Iosif» (Lenin sub bolșevici) şi «Franz Ferdinand» din centrul oraşului iar cartierul brigăzii se instalează la Dunapalota (Hotel Ritz), unde s-a arborat tricolorul românesc”.
În legătură cu ocuparea Budapestei Traian Moşoiu a menționat în lucrarea Ocuparea Budapestei în legătură cu operațiile militare din Ardeal 1918-1919, următoarele: „Oricât ar căuta duşmanii neamului să denatureze adevărul istoric, un singur fapt rămâne în picioare, că Budapesta a fost ocupată milităreşte (cu luptă nu fără luptă, cum zice Mărdărescu) în ziua de 3 august 1919 de către cavaleria română”. Menționăm faptul că ani la rând Societatea „Apărătorii Patriei”, al cărei președinte era generalul Traian Moșoiu, a aniversat ocuparea capitalei maghiare la 3 august. La aceste manifestări participau delegați ai Ministerului Apărării Naționale, ai unităților militare din București, precum și un public numeros. După slujba de pomenire participanții se deplasau cu fanfara militară la Mormântul Eroului Necunoscut, unde se depuneau coroane cu flori, iar la banchetul care avea loc în cursul serii, generalii Moșoiu și Rusescu rosteau cuvântări patriotice.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 3233/1932, publicat în M. Of. nr. 21 din 26 ianuarie 1932, generalul de divizie Gheorghe Rusescu a primit dreptul de a purta Panglica „Virtutea Militară” la Ordinul Ferdinand I în grad de comandor, conferit prin Înaltul Decret Regal nr. 1142 din 3 aprilie 1931 pentru succesele avute în luptele de la Szarvas, Mezotur, Szolnok, Pelly și Alberti.
Reîntoarcerea triumfală a cavaleriștilor în Garnizoana Tecuci. Ordinul de retragere a trupelor române din Budapesta a fost dat pe 7 noiembrie 1919. Brigada 4 Roșiori a trecut Tisa pe la Csongrad, iar mai apoi s-a deplasat pe jos la Mezohegyes, unde a reintrat sub ordinele Diviziei I Cavalerie. După evacuarea din Ungaria Brigada 4 Roșiori a fost transportată la garnizoana de pace din Tecuci.
Comandantul Poliției din Tecuci îl înștiința, la 26 noiembrie 1919, pe primarul orașului că, „în zilele de 28, 29, 30 noiembrie și 1, 2 și 3 decembrie a. c. urmează a sosi în Garnizoana locală trupele Regimentului VI Tecuci nr. 24, 6 Roșiori și 11 Roșiori… care au luptat pentru stârpirea bolșevismului maghiar și unitatea națională” și solicita ca, „în conformitate cu instrucțiunile administrative” transmise de la Garnizoană, aceste trupe „să fie primite cu o deosebită măreție” și să fie luate măsuri „pentru a se pavoaza cu drapele tricolore peronul gării și a se arbora drapele pe Bulevardul gării”, iar locuitorii orașului trebuiau „în sus zisele zile să arboreze drapelele la casele lor”.
Daniel Bradea
