Evreii locuiau îndeosebi pe Ulița Mare (în prezent str. Ștefan cel Mare) și pe străzile învecinate („Mahalaoa din dosul Uliții, spre apa Bârladului”). Tot în această zonă se afla școala evreiască, cimitirul și se vor ridica primele lăcașuri de rugăciuni.
Deși în documentul din 1829 acestea din urmă nu sunt menționate, asta nu înseamnă că ele nu existau, întrucât evreii nu puteau trăi în afara unei vieți comunitare, fără baie, tăiere rituală, cimitir și locaș de cult. Acest fapt este confirmat, așa cum am văzut anterior, de Vidomostia din anul 1836, în care este înregistrat „Iancu hahamu, născut aice în târgul Tecuci, haham de treapta a 3-a”. La mozaici, hahamul este persoana însărcinată cu tăierea rituală a vitelor şi a păsărilor.
Având în vedere că în perioada respectivă comunitatea avea un număr redus de evrei și nu-și putea permite construirea și întreținerea unei sinagogi, rugăciunea în comun era săvârșită într-un local privat.
Prima sinagogă din oraș a fost cea a comercianților, din care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au desprins câțiva meseriași ce au fondat, într-o „simplă cameră de patru metri pe cinci”, o casă de rugăciuni. Printre ultimii conducători ai acestei prime case de rugăciuni s-au aflat Biniumin Habotnic și Moise Grinberg (zis Nahmis), iar printre ultimii hahami: Mendel haham, Berl haham și David haham.
În 1896, comitetul format din Șmil Haffner epitrop, Șloimă Grinberg, Aron Braunfeld, Nută Faierberg, Ițic Meieroșnic, Iancu Heienrich, Meier Mihalovici, Leizer Haffner, Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici, a luat inițiativa construirii unei sinagogi mai mari, ce avea să fie terminată în octombrie 1896.
Această a doua sinagogă a funcționat până în 1908. În cadrul ei au activat: David haham, Strul Iosl haham, Liebolă Weissmann și Osias Herșcovici, venit la Tecuci la 1 Noiembrie 1906. Sinagoga avea „o treime despărțită printr-un zid cu gemulețe mici sub tavan, partea rezervată femeilor, cu intrarea în locul actualei intrări, iar bărbații intrau direct din stradă, printr-o ușă laterală”.
Construită fără soliditate, afectată și de cutremurul din 1903, sinagoga nu mai putea asigura condiții optime pentru desfășurarea normală a serviciului religios, așa încât, în anul 1906, s-a hotărât ridicarea unei sinagogi moderne. Construirea acesteia s-a realizat până în 1907 sub conducerea epitropului Șmil Haffner, iar după moartea lui conducerea sinagogii a revenit lui Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici, secundați de Mendel Eșanu, Șomă Mendel, M. Cioară și A. Berman. Unul dintre principalii donatori pentru construirea sinagogii a fost Iosif Făinaru.
Cea de-a treia sinagogă a meseriașilor a fost inaugurată în octombrie 1908. Ea a fost ridicată pe baza unui proiect întocmit de arhitectul Vasiliu, „copiindu-se sculptura stâlpilor și a parapetului galeriei după sinagoga mare din Focșani”. Noul edificiu ocupa aceeași suprafață ca și „vechea sinagogă”, din care nu s-a mai păstrat „decât o parte din temelia de beton și materialul ce putea fi încă întrebuințat; toate zidurile sunt dărâmate și construite din nou”.
În perioada interbelică, la Tecuci erau trei sinagogi
Sinagoga Tinichigiilor, amplasată pe strada Asachi, mai era cunoscută și sub numele de Sinagoga Nouă, ce fusese construită în 1894. În fruntea comitetului sinagogii se afla rabinul Șlomo Rabinovici. Aici se ruga Haim Ber Calmanovici cojocarul, familia Lucaci, Segal și alții. După război, lângă această sinagogă s-a construit o nouă sinagogă, a cărei piatră fundamentală a fost pusă de fostul rabin șef al României, Alexandru Șafran. Întrucât evreii din oraș au plecat, edificiul a rămas neterminat.
Sinagoga Comercianților era deservită de hahamul Cantor și sameșul Vizer și a fost frecventată de Moise Goldștein (tatăl renumitului Avram Goldștein Goren), Bercu Rozențveig, Lică B. Rozențveig, Berl Șapira, Moișă Nistor, Davidescu și alte personalități ale orașului.
În perioada interbelică, în chip de pioasă amintire pentru eroismul dovedit pe câmpul de luptă de Smil Buchman, în timpul Războiului de Întregire Națională, strada pe care se afla Sinagoga Comercianților din Tecuci a purtat numele acestuia.
Sinagoga Meseriașilor, aflată în str. Cherestelei, era cea mai mare. Obștea era deservită de hahamul Schie Osias. Aici se rugau I. S. Volfingher, Avram Rabinovici cu fiii Șapsa și Iosef. În 1933, comitetul Sinagogii Meseriașilor era format din: A. Bercovici și Iosif Făinaru – epitropi, Iancu Mendel, Haim Eșanu, Max Șteiner, Moisă Cioară, Aizic Berman și H. Fichman – membri.
Pe 15 decembrie 1938, Primăria Tecuci îl informa pe prefectul județului Tecuci că „în raza acestui oraș există o singură comunitate mozaică condusă de un comitet compus din 22 persoane”.
Acest comitet era format din: Mayer Mandel – președintele comunității, Iosif Davidescu – președintele secției administrative, Iosif Făinaru – președintele secției cultului, Herman Edelștein – președintele secției culturale, dr. Saul Sceiman, președintele secției asistență socială, av. Iancu Halpern – secretar general, Max Faier – casier, Lupu S. Manașc, Arthur Swarțz, Simion Cioară, Carol Ianculovici, Albert Lazarovici, Carol Lang, Solomon Petraru, Bercu Rozentzveig – membri, Morițz Ianovici – supleant. Din Comitetul Cenzorilor făceau parte: Barbu Peretz, Israil Finkelștein și Leibu Herșcovici. Comisia de arbitri era compusă din: Ițic Lucaci, Manolo Solomon și dr. David Verner.
Membrii comitetelor de conducere ale sinagogilor din Tecuci în 1955: Sinagoga Nouă (a tinichigiilor) – Ghelberg Leibu (președinte), Solomovici Zola (secretar), Rosenfeld Natazi (casier), Sail Iosif (membru) și Nijnivici Leon (membru); Sinagoga Meseriașilor – Schvartz Lupu (președinte), Berman Zeilic (secretar), Rabinovici Avram (casier), Marcu Pisadt – după alte surse Pisalt (membru) și David A. David (membru); Sinagoga Veche sau Sinagoga Comercianților – Moscovici Moise (președinte), Moscovici Marcu (secretar), Saia Alter (casier), Michel Natan (membru) și Nistor Saim (membru).
Datorită faptului că populația evreiască din oraș era în scădere slujbe religioase se țineau doar în două dintre sinagogi, una fiind închisă. Sinagogile erau deservite de doi hahami, doi cantori și personalul administrativ al comunității evreiești, iar la slujbele religioase participau 50-60 de credincioși la fiecare sinagogă. Președintele Comunității evreilor din Tecuci, dl Iancu Aizic, ne-a relatat că, datorită scăderii numărului de credincioși, slujbele religioase se desfășurau tot mai rar, întrucât era obligatorie prezența a 10 bărbați, așa încât aveau loc mai ales atunci când se făceau slujbe de pomenire și veneau în localitate rudele celui pentru care se făcea pomenirea. Totodată, dl. Aizic a menționat faptul că pentru domnia sa a fost mare bucurie, pe vremea când avea 16 ani, și a fost anunțat că este al zecelea bărbat în cadrul comunității, întrucât datorită lui se puteau ține slujbele.
Daniel Bradea
(ASPECTE DIN VIAȚA COMUNITĂTII EVREIEȘTI DIN TECUCI, volum în curs de apariție)
