Începând cu anul 1934 populaţia evreiască din România a suferit în urma aplicării unor acte legislative cu caracter antisemit prin care le-au fost restrânse şi ulterior anulate drepturile cetăţeneşti, apogeul măsurilor antisemite fiind atins în anii războiului.
Excluderea evreilor din activitatea politică, civică, culturală și economică a făcut ca situația comunității evreiești din oraș, ca de altfel a evreilor din întreaga țară, să fie foarte grea.
În urma aplicării legilor rasiale marea majoritate a evreilor și-au pierdut locurile de muncă. Spre exemplu, cu începere de la 1 septembrie 1940, au fost revocați de la catedrele lor profesorii Maier Marcu și Iacob Gabor de la Liceul de Băieți „D. A. Sturdza” din Tecuci. Cei doi profesori aveau să plece la Focșani unde au înființat un liceu evreiesc, iar mai apoi și un gimnaziu mixt evreiesc la Tecuci, condus de profesorul Mayer.
În perioada 1940-1944, la Liceul de băieți „D. A. Sturdza” a activat și profesorul de limba franceză Iancovici Corneliu. Acesta a beneficiat de prevederile decretului-lege ce excepta de la măsurile rasiale pe profesorii evrei care erau orfani din Războiul de Întregire Națională, așa încât și-a păstrat postul de profesor titular provizoriu la liceul tecucean în perioada 1940-1944.
Începând cu 13 noiembrie 1940, medicii evrei aveau să fie și ei îndepărtați din sistemul sanitar. Astfel, după adoptarea Decretului-lege 3789, medicii evrei dr. Grosfeld Lupu, circumscripția Stănişeşti – Tecuci și dr. Scheimvitz Iacob, circumscripția Răchitoasa – Tecuci au fost concediați.
Prin „românizarea” personalului din întreprinderi, până la 31 decembrie 1941, salariații evrei au fost concediați din toate societățile civile sau comerciale. Evreii disponibilizați puteau fi folosiți doar pentru lucrări de utilitate publică. În această situație, la 20 mai 1942, din cei 2.317 evrei care locuiau în județul Tecuci, doar 342 erau activi, iar 1.975 reprezentau populația evreiască pasivă (364 – profesioniști șomeri, 1.611 – întreținuți neprofesioniști). De unde rezultă că 1 evreu cu ocupație avea în întreținere 5,8 persoane.
Confiscarea proprietăților agricole deținute de evrei
Toate proprietățile rurale evreiești aveau să fie trecute în patrimoniul statului prin Decretul-lege 3347, publicat pe 5 octombrie 1940. Două zile mai târziu, în întreaga țară, aceste proprietăți au fost preluate de către stat cu sprijinul autorităților județene și al poliției legionare.
În județul Tecuci au fost expropriate de la evrei 13 proprietăți cu o suprafață totală de 1.182 hectare (453 ha teren arabil, 150 ha vii, 35 ha pășuni, 544 ha păduri).
După preluarea acestor proprietăți, prefectul județului Tecuci, comandantul legionar Ion Dobre, a cerut primarilor, șefilor de secție și de post ale jandarmeriei să pună „pază sigură la toate proprietățile evreiești din județ, afară de industriași, spre a nu se înstrăina nimic din inventarul viu sau mort până la noi dispoziții. Paza va fi dublă formată din jandarmi și legionari”.
Confiscarea Școlii Primare Mixte a Comunității Evreiești din Tecuci
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut efecte devastatoare în orașul Tecuci: au murit 5 oameni și 146 au fost sinistrați. Au suferit distrugeri clădirile Primăriei, Tribunalului, Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” și Liceului Comercial.
La câteva zile după cutremur, prefectul județului Tecuci, comandantul legionar Ion Dobre, a dat un ordin prin care Liceul Comercial s-a mutat în clădirea rechiziționată de la Comunitatea Evreiască din Tecuci. În această situație, Școala Primară Mixtă a Comunității Evreiești, delegația religioasă a comunității, secretariatul, arhivele și biblioteca, care își desfășura activitatea în acest local au fost evacuate.
Urmare a acestei stări de lucruri, președintele Comunității Evreiești din Tecuci, Mayer Mendel, a trimis un memoriu primarului orașului Tecuci: „Vă rugăm domnule primar ca în calitate de părinte al orașului să binevoiți a hotărî a ni-se înapoia localul comunității noastre, ocupat actualmente de Liceul Comercial”. La final, reprezentantul evreilor tecuceni își exprima speranța că edilul va da „o rezolvare dreaptă și legitimă cererii noastre”.
Pe 2 decembrie 1940, primarul orașului Tecuci, avocatul Vasile Tașcă, a dat următorul răspuns: „fiind vorba de o hotărâre luată de un organ superior nouă nu putem reveni asupra măsurilor luate de a se rechiziționa localul Comunității Evreilor pentru Școala Comercială. Interesele școlii românești trebuie să primeze față de nevoile populației evreiești”.
Președintele Comunității Evreiești din Tecuci a trimis un memoriu și prefectului județului Tecuci în care se arată că „fiind evacuați din localul nostru, 150 de copii au rupt orice contact cu cartea românească, cu învățământul primar, obligatoriu pentru orice copil ce domiciliază pe teritoriul României”. „În numele reprezentanței noastre, în numele celor 150 de copii care și-au pierdut rostul învățării și al populației evreiești”, Mayer Mandel îi solicita prefectului „să rezolve – venind la fața locului – echitabil, chestiunea școlii, orânduind ca și copii noștri să poată urma cursurile ciclului primar în localul comunității noastre… Vă rugăm din suflet să ne redați localul școlii de care avem absolută nevoie și de care nu ne putem lipsi”. Deși președintele comunității a făcut apel la „sufletul nobil și înțelegător” al prefectului, pentru „rezolvarea dreaptă și legitimă a cererii”, acest lucru nu s-a întâmplat. De altfel, printr-o telegramă adresată Ministerului Afacerilor Interne, prefectul județului Tecuci raporta despre rechiziționarea școlii evreiești. Prefectul Ion Dobre susținea că „jidanii au mijloace suficiente să învețe carte cu profesori acasă sau să închirieze case particulare fiind puțini”.
În această situație, copiii evreilor tecuceni, precum și cei evacuați din comunele județului și-au continuat școala în sinagogi. Pe 23 februarie 1941, avocatul Iona Halpern era numit director și profesor al școlii. Totodată, au fost angajați ca profesori: av. Carol Weinrauch, Avramel Zeidman (predau ebraica) și Lică Segal (limba română). La școala comunității, clasele I-IV, și-au desfășurat activitatea, atât înainte de război, cât și în perioda în care se învăța în sinagogi, învățătorii: Iacobov, Mordehai Șohat, Litvac și Goldenberg, Mina Sefler, Hana Vainer, doamna Goldenberg (fostă Edelștein), precum și educatoarele de la grădiniță Carolina Moscovici și Balter. Pentru copii de evrei care nu mai aveau acces la liceu a funcționat un gimnaziu evreiesc cu 4 clase.
Acest gimnaziu funcționa lângă casa doctorului Seiman și i-a avut ca profesori, printre alții, pe rabinul Naftalisohn (ebraică și religie), Edelștein (limba franceză), Gabor Iacob (geografie), Mayer Marcu (latină și germană), Clara Șaraga Rozenstein (chimie), avocatul Izi Șaraga (limba română).
Exproprierea proprietăților urbane evreiești și trecerea acestora în administrarea statului
Împuternicitul Guvernului pentru Reglementarea Regimului Evreiesc din România, M. Eftimiu, pe 19 august 1942, a transmis la Centrala Evreilor din România lista imobilelor aparținând comunităților evreiești din țară, puse la dispoziția Ministerului Muncii de către Președinția Consiliului de Miniștri. În document apare și clădirea aparținând Comunității Evreiești din Tecuci, str. Asache nr. 3.
Patru zile mai târziu, aveau să fie trecute în patrimoniul Centrului Național de Românizare mai multe imobile aparținând Comunităților Evreiești din țară. Din Tecuci au fost expropriate: Școala primară mixtă din strada Asache nr. 1 (teren și construcții), imobilul din curtea școlii situată în strada Asache nr. 1 (teren și construcții), Azilul din strada Renașterii nr. 2 (teren și construcții), Abatorul de păsări din strada Logofăt Tăutu (teren și construcții).
În vara anului 1943, pe 22 iunie, au fost trecute în patrimoniul Centrului Național de Românizare mai multe imobile proprietatea Comunității evreiești din județul Tecuci: Baia rituală din Tecuci, str. Cherestelei nr. 12; Sinagoga Meseriaşilor din Tecuci, strada Cherestelei nr. 3; Sinagoga Nouă a comercianților din Tecuci, strada Asachi nr. 4; Cimitirul Nou din Tecuci, strada Poşta Veche; Cimitirul Vechi din Tecuci, strada Vânători; Cimitirul Vechi din Tecuci, strada Dr. Boteanu; Şcoala din comuna Stănişeşti; Baia din comuna Stănişeşti; Sinagoga din comuna Coloneşti; Sinagoga din comuna Iveşti; Baia din comuna Iveşti; Sinagoga din comuna Nicoreşti; Sinagoga din comuna Podul Turcului, strada I. G . Duca nr. 40; Şcoala din comuna Podul Turcului, strada Mancaş nr. 12; Baia din comuna Podul Turcului, strada Mancaş nr. 12; Şcoala din comuna Podul Turcului, strada Ocol de Vite nr. 324; Imobilul din comuna Podul Turcului, strada Ocol de Vite nr. 338.
Pe 8 iulie 1943, avea să fie trecut în patrimoniul Centrului Național de Românizare și imobilul Comunității Evreiești din Tecuci, str. Cherestelei nr. 14, în care era instalată baia.
Daniel Bradea
(ASPECTE DIN VIAȚA COMUNITĂTII EVREIEȘTI DIN TECUCI, volum în curs de apariție)
