Începând cu anul 1934 populaţia evreiască din România a suferit în urma aplicării unor acte legislative cu caracter antisemit prin care le-au fost restrânse şi ulterior anulate drepturile cetăţeneşti, apogeul măsurilor antisemite fiind atins în anii războiului. Excluderea evreilor din activitatea politică, civică, culturală și economică a făcut ca situația comunității evreiești din oraș, ca de altfel a evreilor din întreaga țară, să fie foarte grea.
În acest material prezentăm măsurile discriminatorii luate de autorități împotriva evreilor din Tecuci în anul 1941.
Pentru populația evreiască din oraș s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Cartierul evreiesc
Ordonanța nr. 10399, emisă de Prefectura județului Tecuci, la 1 iulie 1941, și semnată de col. Ion Stamatiu – prefectul județului Tecuci, col. Petre Zamfirescu – comandantul Garnizoanei Tecuci și col. Nicolae Ionașcu – primarul orașului Tecuci, dispunea ca pentru populația evreiască din oraș să se fixeze un domiciliu obligatoriu în Cartierul Evreiesc. Limitele acestuia erau cuprinse între străzile: M. Eminescu – râul Bârlad până la podul de piatră, str. Cuza Vodă de la podul de piatră până în str. Sf. Ilie, str. Sf. Ilie – Maica Precista – vechiul abator – str. Ștefan cel Mare spre str. Dr. Copeschi până în str. Unirii, str. Unirii, str. I. C. Brătianu până la Teatrul Comunal – str. Catedralei, str. Dr. Caragiani, str. Artei, str. M. Eminescu. Deoarece evreii care aveau domiciliul în alte zone ale orașului nu mai puteau să locuiască acolo, populația aflată în Cartierul evreiesc era obligată să-i adăpostească și pe aceștia. Mutarea familiilor trebuia făcută în termen de 72 de ore, sub sancțiunea evacuării forțate. Prin această ordonanță se interzicea circulația populației evreiești între orele 20 – 7 dimineața. Totodată, era prevăzută sancțiunea cu arestarea și judecarea imediată a celor care comiteau acte de sabotaj, agresiune, terorism, nesupunere etc. Drept garanție au fost luați „20 de ostatici, dintre fruntașii populației evreiești a orașului Tecuci, cari în cazul când evreii comuniști, legionari comuniști, etc. se vor deda la acte de sabotaj, terorism, agresiune, etc. vor fi împușcați”.
Șase zile mai târziu, primarul Nicolae Ionașcu reclama șefului Poliției orașului Tecuci faptul că nu sunt respectate prevederile ordonanței 10.309 din 1 iulie 1941. În adresă primarul menționa faptul că a constatat personal „la orele 5 dimineața, că mulți evrei frecventau strada Ștefan cel Mare, spre vechiul Obor, spre a face cumpărături de păsări și alte alimente… Mai mulți din cei aflați astăzi pe stradă erau tocmai din acei ce n-au respectat ordonanța și prin faptul că nu s-au mutat în cartierul fixat și nici nu li se aprobase a locui mai departe la domiciliile lor”.
Înființarea posturilor de pază în Cartierul evreiesc
Pentru respectarea dispozițiilor ordonanței din 1 iulie, Poliția orașului Tecuci a înființat posturi de pază în următoarele puncte: la podul de piatră pe str. Cuza Vodă; str. Maica Precistă colț cu str. Mare; la intersecția străzilor Cuza Vodă cu str. Mare – „Farmacia Bossie”; str. Mare colț „Farmacia Iofciulescu”; str. Mare colț „Farmacia Hasnaș”; str. Eminescu colț cu str. Mare; str. Spital – de la str. Eminescu până la str. Cuza Vodă cu toate străzile laterale; str. Unirii – de la str. Dr. Copeschi până la str. Dr. Caragiani; Piața Observator.
În urma unui control efectuat în dimineața zilei de 20 iulie 1941, la brutăriile de pe raza orașului, primarul a constatat că nu sunt respectate prevederile ordonanței nr. 10.399/941, așa încât a sesizat Prefectura. În reclamație se menționează faptul că în jurul orei 5.15, „mulți evrei aveau ferestrele și ușile de la stradă deschise, spre a putea invita în curte pe sătenii ce trec spre piață cu alimente. În felul acesta, ei numai au nevoie să vină în piață după ora 8.30, fiindcă tot ce a fost mai bun tot ei au cumpărat. În plus, Primăria orașului a fost frustrată de taxele respective, iar sătenii au vândut la prețuri proaste, concurența pieții fiind înlăturată. Am văzut evrei chiar pe străzi la prima oră, fapt pentru care a trebuit să constrâng pe sergentul de stradă să-l aresteze, deși o putea face fără să-l oblig eu. Vă rog a vedea că în acest mod prestigiul autorității decade, iar pericolul se menține”.
Comandantul Garnizoanei Tecuci solicita ca bărbații evrei între 15-60 ani să fie aduși și închiși în sinagogi
Pe 24 iulie 1941, primarul Nicolae Ionașcu a transmis prefectului județului Tecuci adresa Garnizoanei Tecuci din 23 iulie, în care se face referire la măsurile ce urmau să fie luate împotriva evreilor din oraș. Primarul îi solicita prefectului să „dispună cele legale, întrucât această chestiune privește ordinea publică și este de resortul dv.”.
În adresa transmisă Primăriei Tecuci de către col. Zamfirescu I. Petru, comandantul Garnizoanei Tecuci, se menționează: „Ținând seama de felul în care s-au purtat evreii față de nația română (care i-a primit, oploșit și îmbogățit) în timpul retragerii din Basarabia (iunie 1940), în anul acesta la Iași și acum, la Chișinău, unde stau ascunși în hrube, trag în ostași cari își fac datoria către țară, dispun: Toți evreii din orașul Tecuci care intră în prevederile alineatului următor vor fi ținuți sub supraveghere în ghetoul existent, însă mult restrâns. Evreii de sex masculin de la 15 – 60 ani să fie adunați și închiși în sinagogi sau într-o clădire mai mare, sub paza armatei și poliției, așa cum prevăd ordinele superioare. Nici un evreu nu are voie să se miște în timpul zilei sau nopții, numai între orele 8,30 – 10 pentru aprovizionarea cu alimente din piață. Primăria și Poliția Tecuci va veghea ca nu cumva oameni de la țară să intre cu alimente în ghetou. Executarea până la 25 iulie 1941. În acest sens am raportat Comandamentului 3 Teritorial”.
Cinci zile mai târziu, Comandamentul 3 Teritorial a solicitat Prefecturii Județului Tecuci, Primăriei Tecuci și Poliției Tecuci să se conformeze întocmai „dispozițiunilor ce au fost luate de către dl. Comandant al Garnizoanei Tecuci, cu privire la internarea în lagăr a evreilor din acel oraș”.
Persoanele propuse a fi delegate pentru luarea în posesie provizorie a imobilelor urbane expropriate evreilor din Tecuci
Serviciul Bunurilor Urbane al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului din cadrul Centrului Național de Românizare solicita Primăriei Tecuci, pe 28 august 1941, un tabel cu persoanele propuse a fi delegate pentru luarea în posesie provizorie a imobilelor urbane expropriate evreilor și abandonate de către repatriații germani și bulgari.
În document se precizează că aceste imobile au intrat în proprietatea Centrului Național de Românizare conf. art. 2 din Decretul Lege nr. 1216 publicat în M. Of. nr. 162 din 3 mai 1941.
Pe data de 6 septembrie 1941, Primăria Tecuci înainta directorului general al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Dem Theodorescu, „tabloul cu persoanele propuse ca administratori giranți a imobilelor expropriate evreilor din acest oraș”.
Aceste persoane erau: Dumitru Tiron (pensionar), Constantin Condrache (avocat pensionar), Constantin Neagu, Constantin Bădescu, Petru Damienescu, Andrei Nicolau (colonei pensionari).
Primarul solicită Prefecturii ca evreii să fie repartizați proporțional cu spațiul locuințelor întrucât îngrămădirea acestora face posibilă apariția bolilor
La 29 august 1941, primarul Nicolae Ionașcu înștiința Prefectura Tecuci că numărul mare de evrei aduși din județ și îngrămădirea acestora în puține locuințe „face posibil să apară diverse boli, amenințându-ne inclusiv tifosul… Pentru înlăturarea acestei stări de lucruri, în interesul menținerii sănătății locuitorilor, avem onoare a vă ruga să binevoiți a dispune a se lua măsuri pentru repartizarea evreilor din județ în mod proporțional cu încărcările din locuințele în care vor fi încartiruiți”. Pe 9 august 1941, primarul revine și solicită prefectului să comunice măsurile luate cu privire la repartizarea evreilor din județ. În adresă se menționează faptul că problema a fost discutată în consiliul primarial, în ședința din 26 august 1941, „în cadrul chestiunilor ce interesează higiena și sănătatea publică”, întrucât „îngrămădirea evreilor în puține locuințe a făcut să apară diverse boli, amenințându-ne chiar tifosul”.
Serviciul Administrativ al Prefecturii Tecuci a comunicat primarului orașului că „se va da astăzi 13 septembrie a.c. o publicație în scopul repartizării evreilor în mod proporțional cu încăperile locuințelor din sectorul fixat”.
Evreii evacuați solicitau aprobări pentru a-și ridica diverse bunuri de la locuințele părăsite
Pe 10 septembrie 1941, prefectul județului Tecuci, colonelul Stamatiu, aducea la cunoștința ministrului de interne faptul că „populația evreiască evacuată de la sate și orașe solicită a li se aproba deplasarea la fostele lor domicilii, pentru a-și ridica lucruri de gospodărie și lenjerie ce le-au rămas, întrucât evacuarea făcându-se într-un termen scurt nu au avut această posibilitate și acum când timpul s-a răcit și resursele de trai li s-au epuizat au absolută nevoie de ele”. Față de această situație prefectul solicita acordul „de a ne autoriza ca să soluționăm fiecare caz în parte și numai în sensul intereselor românești”. Deși pe cerere este pusă rezoluția: „Nu”, pe 10 octombrie 1941, M.A.I. a transmis prefecților „să dea aprobare de la caz la caz. Se va aproba plecarea în serii mici, organizându-se pe răspunderea dvs. atât plecarea, luarea lucrurilor (desigilarea locuințelor și sigilarea lor), cât și înapoierea lor în capitala județului”. Menționăm faptul că 770 evrei din comune au fost evacuați cu căruțele în orașul Tecuci.
Primăria cere clarificări de la Prefectură în legătură cu orele la care au voie să circule evreii pentru a se aproviziona cu alimente
La 19 septembrie 1941, Primăria a cerut clarificări Prefecturii în legătură cu Ordinul 14511 prin care se stabileau orele la care aveau voie să circule evreii pentru a se aproviziona cu alimente, întrucât la art. 2 era trecut între orele 7–10, iar la art. 3 „tot între orele 8,30 – 10”. Totodată, prefectul a fost informat că „evreii, din lipsă de control, din partea organelor respective, cumpără la orice oră, de pe drum, atrăgând în curți pe sătenii ce vin cu alimente pentru desfacere la ore matinale, cumpărându-le alimentele la prețuri dacă nu derizorii, dar care devin derizorii, prin înșelarea lor fie la preț, fie la cântar. Prin aceasta privează piața de alimente, creștinii cumpărând numai ceea ce nu convine evreilor sau ce le scapă. În fiecare zi, facem atât eu cât și și dl. ajutor de primar astfel de constatări. Numai azi am găsit în curtea unui evreu trei căruțe cu prune în timp ce pe piață lipsesc”. La final primarul îi solicita prefectului să dea „cuvenitele ordine Poliției pentru a înceta această stare de lucruri, care creează anumite stări de spirit printre creștini”.
În răspunsul prefectului, venit a doua zi, se preciza: „Ora 7 din Ordonanța nr. 14511 privește numai cumpărarea pâinii de către evrei, iar pentru restul alimentelor de pe piață a rămas tot ora 8,30 – 10… Putem reveni asupra orei 7 în privința aprovizionării cu pâine dacă primăria poate asigura că în intervalul de la 8,30 – 10, odată cu celelalte alimente, populația evreiască poate să-și cumpere pâinea necesară, fie prin fixarea unei brutării, fie prin rezervarea la toate brutăriile a pâinii necesare”. Referitor la vânzarea produselor în locuri neautorizate, prefectul Stamatiu precizează: „În ce privește vânzările prin uliți la evrei îmi sunt bine cunoscute, însă până populația producătoare va fi educată să nu mai prefere pe străinii care oferă prețuri mai mari, ci desfacerea să o facă pe piață, este necesar de personal conștiincios în privința controlului și luării de măsuri pentru îndreptare. Am dat dispozițiuni poliției orașului Tecuci pentru intensificarea controlului, interzicerea evreilor de a face cumpărături pe uliți, cum și desfacerea tuturor produselor aduse de la țară numai pe piața orașului și în centrele fixate de primărie”.
Pe această adresă ajutorul de primar al orașului Tecuci a consemnat următorul referat: „1. Sunt de părere a se interveni la Prefectura Tecuci pentru a da o nouă ordonanță, prin care să nu se permită evreilor a cumpăra pâine înainte de ora 8,30 a.m., având în vedere starea deosebită care domnește în țară și puternicul curent antisemit, cred că îngrămădirea la pâine în același timp a evreilor și românilor poate duce la manifestațiuni dăunătoare ordinii publice.
2. Cred că cel mai bun sistem pentru a remedia această situațiune poate fi următorul: să se invite președintele comunității la Primărie și să fie întrebat dacă sunt evrei brutari și în această situațiune să-și amenajeze o brutărie a lor, cu lucrători evrei, urmând ca Prefectura să le repartizeze și lor o cantitate de făină, în raport cu morile. Nu putem să le punem la dispoziție brutării din cele existente, deoarece numărul lor este insuficient și într-o asemenea situațiune ar însemna să dezavantajăm populația creștină”.
Referatul a fost aprobat de primarul Nicolae Ionașcu, așa încât, pe 26 septembrie 1941, președintele Comunității Evreilor din Tecuci a fost invitat la Primărie, „în vederea găsirii unui mai bun sistem de distribuire a pâinii la populația evreiască din acest oraș”.
Daniel Bradea
(Fragment din vol. Aspecte din viața comunității evreilor din Tecuci, Ed. PIM, Iași, 2022).
