Privesc cu atenție calendarul din fața mea și în dreptul lunii februarie mă opresc la data de 19 februarie. Este într-o duminică, acum. Dar, pe 19 februarie 2018, pe un pat al Spitalului Județean Galați, înceta din viață poetul Dionisie Duma. Cu doar câteva luni înainte, mai exact pe data de 26 iulie 2017, a venit la mine însoțit de distinsa lui soție, Flori, pentru a-mi dărui ultima lui apariție editorială, cartea „Un alt popas’’ , un volum în limba română dar și în italiană, traducerea fiind asigurată de buna lui prietenă, poeta tecuceană Mirela Ianuș Dinga, cea care a lecturat și în cadrul Cenaclului literar tecucean, atunci când poetul Dionisie Duma era președinte.
Acum, Didi a luat tacticos loc la o masă, mi-a spus ca de obicei că dorește o cafea cu zaharină pe care el o aducea mereu la mine, a scos un pix și a scris următoarea dedicație „Prietenului meu dintotdeauna, Iancu Aizic, cu dragoste și afecțiune nemărginită. Dionisie Duma, Tecuci, miercuri 26 iulie 2017”. L-am privit apoi cu mare atenție, i-am mulțumit dar nu puteam crede că acesta a fost, de fapt, și Ultimul lui popas la mine. Poate a scos această carte cu gândul la acest lucru, la un ultim popas în această lume, plecând în altă lume, poate mai bună ca aceasta. Și, mă gândesc, nu întâmplător, câteva luni mai târziu, prin noiembrie 2017, împreună cu un prieten de-al nostru, s-a dus la Cimitir pentru a-și repara și pregăti mormântul, după care m-a rugat să-i caut un zidar să-i repare partea din cărămidă a gardului iar partea metalică să o vopsească. Vorbind de partea de exterior a casei lui de pe strada Căpitan Darbun și-a montat o placă de marmură pe care a scris cu litere săpate „În această casă a locuit și a scris poetul Dionisie Duma 1940 – 20…”.
Când am văzut prima dată placa am zâmbit și l-am întrebat de ce a făcut acest lucru. Mi-a spus că poate nu va mai avea cine să o facă. Iar eu i-am promis că dacă voi trăi, și el nu va mai fi, eu voi fi cel care va completa datele. Și toate acestea, adunate, mă duc la concluzia că el știa ce urmează. Rămâne totuși, marea întrebare „De ce, Didi?” Privesc acum cartea „Un alt popas”. Mă opresc la poezia care îi plăcea și lui și mie și pe care eu o aveam în minte de câte ori veneam la el și anume poezia „Poem” – „Pe strada Căpitan Darbun / Se-anunță iarnă prea devreme / Mi-e teamă iar că n-am să-ți spun / Că-mi curge sângele-n poeme / Pe strada cu octogenari / Vii tu dintr-o călătorie /Să mă priveșți cu ochii mari / Cum ard pe-un rug de Poezie”. Aici aș avea o corectare în faptul că nu ai apucat să fii octogenar, te-ai cam grăbit!
Apoi, în aceeași carte, la pagina 88, găsesc poezia intitulată „Destin”, dedicată marelui nostru poet Adrian Păunescu, aflat atunci pe patul de suferință din spital „Aristocrat mă simt. Și mă mai țin / Cât mai durează măduva din oase / La voi, Prieteni, pururea mă-nchin / Înnobilând ideile frumoase / Am traversat prin vremuri furtunoase / M-am primenit în băile de nori / De mi-am fixat prin cârduri de cocori / Esențele de zbor miraculoase / Se-nchide cerul. Valuri de culoare / Mă prind în jocul lor divin. / Și-n jurul meu, puțin câte puțin / Se stinge umbra. Totu-i o splendoare / Plutesc în vis străfulgerat de soare / Destinul meu s-a împlinit. Amin!”. E foarte clar, poetul știa ce va urma.
În final, simt nevoia să-i transmit prietenului meu o Scrisoare Deschisă – „Dragă Didi, Pentru că de fiecare dată, pe 8 septembrie, de ziua ta, când veneam la tine, mai ales în ultimul timp când tu nu mai putea ieși în oraș, după ce mă invitați să iau loc și o rugai pe Flori să ne facă o cafea, prima ta întrebare era – Iancule, ce se mai aude prin târgul nostru, cu trimitere directă la viața cultural artistică. Voiai să știi tot ce e nou. Acum încep prin a-ți spune că Cenaclul literar, pe care tu l-ai condus cu mult devotament și profesionalism, continuă, acum condus de poetul Dan Vîță. În octombrie a avut loc ediția cu nr. 30 a Festivalului de poezie Costache Conachi – eveniment la care sigur ai fi participat, alături de prietenul tău Lucian Vasiliu. Recent, a avut loc ediția a doua a Salonului Literar Libris unde poeții și scriitorii tecuceni și-au prezentat lucrările lor din anul 2022. Locul tău a rămas acum liber. Pe 15 ianuarie, Casa de cultură, Biblioteca și Muzeul, au organizat manifestări dedicate lui Eminescu. Acum, împreună cu fostul tău elev, Daniel Andrei, cel care în ultimul timp a fost mereu alături de tine, dorim să completăm placa de marmură așa cum ți-am promis. În rest, totul e cum știi!”.
Dumnezeu să te aibă în pază veșnică!
Iancu Aizic
