Din dorința de a reconstitui istoria meleagurilor tecucene în ultimii ani am publicat mai multe lucrări în care am abordat diferite aspecte din trecutul orașului și al fostului județ Tecuci.
Prin acest nou demers încercăm să prezentăm câte ceva despre neamul Cincu, una dintre cele mai importante familii din Tecuci, în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Deși la mai toate manifestările organizate în orașul Tecuci se vorbește despre Cinculești și realizările lor, unele dintre ele dăinuind și în zilele noastre, mare lucru despre această familie nu se știe.
Studiile genealogice, memoriile sau monografiile referitoare la familia Cincu lipsesc. Lucrările și articolele apărute în presa locală sau județeană sunt puține, au fost dedicate în special lui Anton Cincu și vehiculează, în general, informațiile cuprinse în broșura „100 de ani de la nașterea lui Anton Cincu. Comemorarea de la 8 noiembrie 1931”. Întrucât unele dintre aceste informații erau eronate, în lucrările publicate anterior am scris și noi despre unii dintre membri familiei Cincu și faptele lor, aducând îndreptările necesare.
Povestea acestei familii a fascinat și îi fascinează în continuare pe tecuceni, mai ales acei membri care s-au distins prin activitatea depusă în slujba comunității sau prin actele lor caritabile.
Despre începuturile acestei familii pe meleagurile Tecuciului se știu puține lucruri, însă evoluția pe scara socială a fost rapidă și în scurt timp a reușit să aibă un rol important și să influențeze destinul orașului.
Unii autori susțin că cei din neamul Cincu își au obârșia în „orașul Cincu din Transilvania” (pe baza afirmațiilor cuprinse în broșura mai sus pomenită). Ba unii chiar şi-au imaginat că familia Cincu este „o familie de vechi boieri moldoveni”. Alții spun că „în 1824, s-ar fi pripășit la moșia Nămoloasa a lui Costache Conache un bulgar din Târnova, numit Tudoran Cincu”. Același lucru îl susține și paharnicul Constantin Sion: „Cincu. Bulgar. Un Tudoran Cincu a fost multă vreme vătav a Logofătului Conachi, la moșia Nămoloasa, unde făcând stare s-au boierit la domnul Mihai Sturza”.
În lucrarea „Relațiile economice ale Brașovului cu Moldova”, având ca autori pe C. A. Stoide și Ioan Caproș, la pagina 124 îl găsim pe „Cincu Tudoran, negustor” și „Cinculești, familie de negustori și zarafi din Sibiu, Brașov și București”. Mai apare „Cincu Ioan, negustor din Sibiu” ( p. 107, 119, 124 și 190). În catagrafia din anul 1831, la Târgul Nicorești, Tudoran Cincu este înscris la rubrica „privilegiați fără dare” (bir ad. n.), cu mențiunea „cei din neamuri”. La rubrica „cuprinderea cărților fistecăruia cu veleatul” (anul ad. n.) scrie; „din (1)823 maiu 5, tatăl său a fost la niamuri”. Dintr-un înscris al logofătului Costache Conachi rezultă că în anul 1847, cităm: „vechilul meu [administratorul moșiei ad. n.], Tudoran Cincu mi-au arătat copie după raportul nr. 665”.
Așadar, nu este adevărată informația conform căreia în anul 1820, când se spune că ar fi avut loc căsătoria cu Smaranda Corban, „serdarul Tudoran Cincu era un boier de rang mijlociu”. De altfel, în broșura „Partidul Conservator din Tecuci”, apărută în 1902, referitor la Tudoran Cincu se arată că acesta „a stat un timp servitor, dar fiind harnic și prea supus stăpânului, după cum era deprins la pașalele turcești, a fost ridicat la rangul de vătaf boieresc… După ce s-a înstărit mai bine Tudoran Cincu s-a căsătorit și i s-a încuviințat de Costache Conachi să ia parte la administrarea moșiei Țigănești dând pe soția sa ca îngrijitoare la Palatul lui Conache”. Așa cum rezultă și din actele unui proces desfășurat în perioada 1841-1844, între Smaranda Cincu și Vasile Frunză, vecinul ei de moșie și de sat. În noiembrie 1841, Smaranda Cincu a cerut amânarea procesului „fiindcă eu mă aflu la Eși zăbovind în trebuințele dumisale cuconul Costache Conachi și nu pot fi prezentă la vadeaoa [termenul ad. n.] hotărâtă”.
În stadiul actual al cercetărilor nu se cunoaște data exactă la care familia Cincu s-a stabilit la Tecuci. Numele Cincu nu apare nici în „Vidomostie de boierii Moldovei aflați în țară la 1829, Ținutul Tecuciului” și nici în „Listă de toți boierii și fii di boieri aflători în cuprinsul acestui ținut Tecuci”.
Despre Tudoran Cincu se știu puține lucruri, în marea lor majoritate preluate din broșura aniversară tipărită în 1931, iar dintre acestea unele sunt impregnate de legendă și fabulație.
Tudoran Cincu (tatăl Ion, bunicul Dumitru) a fost căsătorit cu Smaranda Corban, fiica lui Anton Corban. Despre acesta paharnicul Sion spune că „pe la 1824 s-au ridicat la boerie un Anton Korban, ce-i dice și Bîță, de la Nicorești, având o parte de moșie pe lângă visternicul Petrache Sturza au dat-o și l-au făcut paharnic”. Printre cei 57 de boieri înregistrați în „Vidomostie de boierii Moldovei aflați în țară la 1829, Ținutul Tecuciului” se află și „Anton Corban, paharnic de 70 de ani, născut în târgul Nicorești, fiul lui Constantin Corban, locuiește în târgul Nicorești”. De unde rezultă că mai întâi au locuit la Nicorești și ulterior s-au mutat la Tecuci, unde Tudoran avea să înceapă lungul drum către „mărire” al celor din neamul Cincu.
Smaranda și Tudoran Cincu au fost ctitorii bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Tecuci, a cărei sfințire a avut loc pe 14 octombrie 1852. Primul preot paroh al acestei biserici a fost Gheorghe Patrichi (decedat la 27.03.1882). În biserică se afla următoarea inscripție: „Doamne Isuse Hristoase, primește hramul acesta, care s-au zidit cu al tău ajutor, întru slava și cinstea botezătorului tău, sfântul proroc Ion, și tu stăpâne acoperește pe noi cu mila ta, de acum și până în veac. Teodor Cincu serdar, am început și făcut hramul acesta pentru rugăciuni pentru mine, soția mea Smaranda și fiii noștri, și s-a săvârșit la anul 1850”.
În broșura aniversară se spune că „serdarul Tudoran Cincu este acela căruia Târgul Tecuciului îi datorește libertatea… Serdarul Tudoran a reușit să facă un schimb de moșii cu spiridonia prin marele Logofăt Conachi, pe lângă care avea mare trecere. Marele Logofăt a cumpărat moșia Cozmești și, fiind Eforul Spiridoniei, a schimbat-o cu târgul Tecuciului. Târgul intrând în posesia Logofătului Conachi, locuitorii au putut să-și răscumpere embaticurile”.
De fapt, schimbul de moşii s-a făcut între logofătul Costache Conachi şi vornicul Neculai Costache, la 15 martie 1835, iar vânzarea a avut loc la 4 septembrie 1835. Conachi a vândut moșia târgoveţilor tecuceni fără de „nici un feliu de tocmeală si cât au voit Obştea a da, atâta am primit, adică 5500 galbeni, preț cu mult mai gios decât moșiile fac”.
Eronată este și afirmația potrivit căreia serdarul Tudoran Cincu „a dăruit orașului său două moșii, cari împreună cu embaticurile răscumpărate la 1820 formează orașul Tecuciu de azi”.
Așa cum am arătat mai sus schimbul de moșii a avut loc în anul 1835. Pe de altă parte, Tudoran Cincu nu a fost implicat acțiunea de răscumpărare a moșiei și târgului Tecuci din 1836, el a beneficiat de pe urma acestei operațiuni, cumpărând o suprafață de teren pe cuprinsul orașului, așa cum rezultă din actul intitulat „Târgul Tecuciului, anul 1839, documentu nr. 4”: „Dumnealui slugerul Tudoran Cincu au plătit lei 1700, adică una mie șapte sute lei, pentru două sute stînjeni di loc, măsurați împregiur și anume arătați mai gios, ci din nou i s-au dat pentru casă din locul slobod aice în târg la mahalaua Braniște, în partea apusului pe moșia obștii târgului, care este luată în schimb de la prorocul Samuil și Focșa rămasă din cumpărătura făcută de la dumnealui marele logofăt și cavaler Costache Conachi… după care s-a plătit pe temeiul documenturilor ci și obștea are pentru proprietoa aceștii moșii, rămâne dumnealui sluger Cincul vecinic stăpân pe mai sus pominit, pentru casă cu urmașii săi din neam în neam, avându-și dritul stăpânirii și afară la câmpu după dreptățile încuviințate de obște… în temeiul de proprietate i s-au dat acest document iscălit de noi epitropii Casei Obștii, spătar Vidră Constantin și neguțătoriul Gheorghe Dobrovici”.
Inexactă este și informația din broșură referitoare la înființarea spitalului din Tecuci: „în anul 1857, în urma unei donații de trei mii galbeni a lui Tudoran Cincu se cumpără casele Smaranda Malaxa și se înființează un spital. Acest spital a fost întreținut tot de familia Cincu”. Adevărul este că spitalul a fost inaugurat la 17 noiembrie 1863 și a fost amenajat în casa cumpărată cu 2000 de galbeni de la Smaranda Malaxa. Într-o adresă a Comisiei de întemeiere a Spitalului din Tecuci către Inspectoratul General al Direcției Serviciului Sanitar din București sunt consemnate numele donatorilor care au contribuit la înființarea spitalului: Leonida Mavrodin cu 500 galbeni, Alexe Anastasău [Anastasiu ad. n.] cu 500 galbeni, Teodor Săndulescu cu 200 galbeni, Constantin Corban cu 100 galbeni, Anton Cincu cu 100 galbeni, Alecul Corban cu 100 galbeni și răposatul acum Ioniță Ghilțu cu 90 ½ galbeni. După doar trei ani, din lipsă de fonduri, spitalul avea să fie închis în plină epidemie de holeră.
Informațiile din broșură referitoare la „doftoroaia” Smaranda Cincu sunt subiective și exagerate. La „doftoroaia”, nu aveau cum să vină „bolnavi din toate colţurile Moldovei şi chiar din Țara Românească”, în condițiile în care boierii din ținutul Tecuciului apelau la medici adevărați cu care încheiau contracte. Spre exemplu, în anul 1834, treisprezece boieri din Tecuci şi Nicoreşti au încheiat un contract pe o perioadă de 3 ani (1 aprilie 1834 – 1 aprilie 1837) cu doctorul Ioachim Gropschat care urma să fie plătit cu 120 de galbeni pe an. În afară de această sumă „boerii s-au mai făgăduit a-i da doftorului câti 1000 lei ca un agiutor pentru ţinerea doftoriilor pentru tămăduirea boalilor di a tot feliu; căci prin contract eşti dator a ţine doftoriile numai pentru grabnice întâmplări”.
Smaranda Cincu (d. 1872) nu avea studii de specialitate, dar asta nu o împiedica să acorde asistență „celor sărmani și suferinzi”. În broșură se spune că „bolnița serdăresei Smaranda a fost a fost singurul dispensar sanitar al întregului județ”. Totodată, în 1854, în timpul ocupației austriece, „bolnița a găzduit pe bolnavii armatei austriece”. Menționăm faptul că în acel an în oraș activa doctorul Moritz Kernbach.
Pe 30 aprilie 1862, Smaranda Cincu a insistat la Serviciul Sanitar din Moldova „pentru înfiinţarea Spitalului din Tecuci, ca una ce a descoperit mai multe danii […] şi milostenii, solicitând să rămâie la acel spital în serviciul bolnavilor […], dorind să se consacre pentru ajutorul omenirii suferinde”.
Despre „doftoroaia Smaranda” și necazurile cu doctorii din localitate relatează și Radu Rosetti, în „Amintiri din copilărie”: „De la Galați la Căiuți, am făcut iar călătoria cu birje jidovești, oprindu-ne la Tecuci, [era în 1864 ad. n.] unde am rămas la una mama Smaranda Doftoroaia, o protejată a tatei care exercita profesiunea de medic, fără să fi făcut vreodată studii medicale, dar opera, zicea lumea, leacuri miraculoase și avea necontenit procese cu doftorii cărora li făcea o concurență din cele mai aprigi, iar ei o dădeau în judecată pentru exercițiu ilegal al medicinii”.
Maria C. Mille, fiica lui Anton Cincu, a povestit și ea, în 1934, unui redactor de la „Dimineața”, despre bunica ce „îi doftoricea pe cei mulți”: „Bunica d-nei Mille a fost o femeie inimoasă, săritoare la nevoile celor mulţi. Se pricepea şi la medicină, avea o încăpere doldora de buruieni lecuitoare şi sticluţe cu ”doftorii“ binefăcătoare, şi, când se întâmpla vreun caz mai grav, vreo vătămătură sau vreo scrintitură de os, da pacientului ospitalitate până se întrema. În acest scop, îşi prefăcuse în ”spital“, trei camere, menite să devie marele aşezământ de asistentă din Tecuci purtând numele Cinculeştilor”. În această relatare se spune că, „datorită priceperii sale în ale doftoriciei”, bunica Mariei C. Mille „a reușit să-l întremeze pe viitorul domn al principatelor”, atunci „când, fiind bolnav, câteva săptămâni a fost îngrijit în casa dumneaei”.
Nu există, ori nu cunoaștem noi, documente care să releve participarea Cinculeștilor la acțiunile tecucenilor care luptau pentru înfăptuirea Unirii din 1859. Numele lui Anton Cincu apare doar într-un „Memoar al Administrației și Trebunalului de Tecuci în cauza electorală pentru proprietarii direcți în Tecuci trecuți în lista electorală nr. 8 și anume spătar Aleco Alecsandresco, comisul Iordache Dimitriu, comis Anton Cincu și Costachi Racoviță”. În document se spune că „îndeobște în târg” se cunoștea faptul că aceste persoane nu „înfățoșază în parte capitalul de 6000 galbini” cerut de „stipulațiile electorale”. Reclamația era făcută de postelnicul Mihalache Buzdugan, alegător al Colegiului din Tecuci, și solicita scoaterea acestor persoane de pe lista electorală. Cu referire la Anton Cincu în document sunt următoarele mențiuni: „Că d. comis Cincu căruia i s-au însușit avere<a> prin listă publică: casă, han, două mori, parte de moșii în țănut și vinit, trăind în casă părintească, nu s-au văzut niciun act publicat // cum că aceli însămnati în listă ar fi trecute în proprietatea dumisali și că, chiar de ar înfățoșa un asămine<a> act, totuși, acareturile pomenite nu i-ar pute<a> întregi capitalul de 6000 #, cu atât mai puțin locurile, nefiind plătite la Casa Obștii acestui târg, însuși obșteni<i>, în vara anului acestuia, au fost hotărâți a-i strica îngrăditurile și că, cât, pentru moșii, dacă le va fi având, dreptul acesta de proprietate nu i-ar pute<a> înființa un drept în Colegiul direct al târgului, ce în Colegiul unde venitul acelor părți de moșii i-ar da dreptul de a intra”.
(va urma)
Daniel Bradea
(Fragment din volumul SAGA FAMILIEI CINCU, în curs de apariție.)
