Mare proprietar, prefect și președinte al Consiliului județean Tecuci, deputat și senator în mai multe legislaturi, comandor și mare ofițer al Coroanei României și mare filantrop
Imaginea lui Tache Anastasiu în conștiința publică nu este dintre cele mai favorabile. Ea fost deformată de opiniile exprimate de adversarii săi politici în ziarele vremii. Această imagine negativă persistă și astăzi, la 123 de ani de la trecerea în neființă a politicianului tecucean. La acest lucru au contribuit și unii așa-ziși specialiști care au pus în circulație informații impregnate de legendă și fabulație, ce au fost preluate de presa avidă de senzațional.
Este adevărat, prin acest material încercăm să facem și o minimă reparație morală a celui ce a fost Tache Anastasiu.
Se știe că s-a născut la Tecuci, pe 8 noiembrie 1836, în familia lui Petre Anastasiu, care se spune că era originară din Macedonia, iar soția sa, Elena, era ardeleancă. În 1868, după moartea unchiului său, Alexie Anastasiu, a preluat moșia de la Călmățui și s-a ocupat de administrarea acesteia. A urmat studii juridice și s-a implicat în politică.
Tache Anastasiu a fost un personaj istoric, al cărui nume a fost legat de guvernul lui Ion C. Brătianu. El s-a aflat printre cele 11 personalități care, pe 24 mai 1875, în casele Lordului Lakeman (Mazar Paşa) din Str. Biserica Enei nr. 18, au semnat programul ce a stat la baza întemeierii Partidului Național Liberal.
Tache Anastasiu a fost unul dintre lideri proeminenți ai partidului liberal, atât la nivel central cât și la nivel local, fiind prefect de Tecuci între anii 1877-1888, deputat şi senator de Covurlui, Tutova şi Tecuci.
Pentru activitatea depusă a primit onorurile regale: în anul 1882 a fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor, iar pe 31 decembrie 1886, prin decretul nr. 3313, a primit Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofiţer.
Pe 20 ianuarie 1881, Tache Anastasiu a cumpărat de la Emanoil Conachi-Vogoride, fiul Cocuței Vogoride, partea situată la est de râul Bârlad a moșiei de la Țigănești și conacul, (partea situată la vest de râul Bârlad a fost cumpărată de Anton Cincu). În 1882, conform planului realizat de inginerul Botez, moșia Țigănești a lui Tache Anastasiu avea 4249 hectare și 2300 m.p.
În 1881, cu actul nr. 534 și 321 din 7 noiembrie, a donat în suburbia Sf. Dumitru un teren în suprafață de 8541 m.p., pe care se aflau trei corpuri de clădire vechi, un șopron și grajd, cu scopul de a servi ca local de școală. Deoarece clădirile erau improprii pentru această destinație, comisia instituită de primărie a recomandat „reparații radicale”. Acestea s-au făcut doar la o singură clădire, care a servit ca locuință pentru directorul școlii, iar clădirea folosită ca local școlar (Școala de băieți nr. 2 – Tache Petre Anastasiu) a fost „făcută din nou de către comună”.
Tache Anastasiu a sprijinit comitetul de inițiativă al doamnelor din Tecuci, format din 45 de membre și condus de Elena T. Anastasiu, care la 22 octombrie 1898 au hotărât într-o adunare generală înființarea Școlii Profesionale de Fete. În „comitetul diriginte” au fost alese: Elena T. Anastasiu – președinte, Olga Pătărlăgeanu – vicepreședinte, L. Mărculescu – casieră, Zoe Pelin – secretară, d-le Albu, Șendrea, Turtureanu – membre. Inaugurarea școlii, cu 30 de eleve, a avut loc pe 12 noiembrie 1898. Doi ani mai târziu școala va primi numele „Tache şi Elena Anastasiu”.
Despre „neuitatul prefect de Tecuci” s-au scris multe lucruri, mai mult sau puțin adevărate. Lupta dintre conservatorii și liberalii din oraș era dură, iar această încrâncenare se reflecta și în presa locală unde, nu odată, se foloseau cuvinte grele.
Relatările din ziarele timpului despre perioada în care Tache Anastasiu a fost prefect al județului Tecuci reflectau afinitățile politice ale respectivelor redacții. Presa conservatoare, în încercare de a-și „demoniza” adversarul politic, susținea că în timpul celor 12 ani de guvernare liberală (1876-1888), mulți dintre tecuceni au fost „împilați și oropsiți de fosta administrație”. Totodată, prefectul Tache Anastasiu era considerat a fi un „satrap” și „tiran” care „a făcut tot ce poate face unul ca dânsul, dar nimic din ce reclama trebuințele județului”.
Pe de altă parte, presa liberală, în speță „Voința Națională”, lăuda administrația Tache Anastasiu și arăta cum a reușit aceasta să îmbunătățească viața tecucenilor: „Apoi nu lui Tache Anastasiu se datoresce palatul justiției, pe care voi îl necinstiți în fiecare zi prin sentințele pasionale ale judecătorilor voștri? Apoi nu Tache Anastasiu a ridicat palatul primăriei, în care Cujbă cu frumosul ilustru își debitează astăzi prostiile? Apoi nu sub Tache Anastasiu s-a făcut sala de belle arte și teatru?… Nu tot acest Tache Anastasiu a înființat gimnaziul real din Tecuci? Și nu tot el a stăruit de s-a alocat la bugetul statului suma necesară cu care s-a construit localul special pentru liceul în care tot el stăruise să se transforme gimnaziul actual? Când Tache Anastasiu a venit prefect erau două școli primare mari și late, una de băieți care era unde este astăzi primăria, într-un local umed și infect, și alta de fete. El a întreit numărul școlilor de băieți și fete, la câteva din ele le-a construit localuri proprii… Dar manegiul militar de la bariera orașului, de pe dealul poștei sub cine s-a construit? Nu tot sub Tache Anastasiu? Dar Tecuciul Nou cine l-a înființat? Nu tot el? Dar în sfârșit, afară de foișor, nu se datoresce acestui om tot ce Tecuciul posedă?… L-ați acuzat 12 ani, și în urmă s-a constatat că n-ați fost decât calomniatori. S-a încercat să i se ticluească fel de fel de procese mișelești și n-ați putut să-l pătați măcar. Fără îndoială că acest om care a știut să puie barieră lăcomiei unui Andrunache Cincu… nu-i puteți ierta că, cu mâna sa de fier, v-a ținut 12 ani în frâu”.
Realizările lui Tache Anastasiu erau prezentate, în zece puncte, și de Alexandru Radu în articolul „Pașa de Tecuci”, publicat la 4 iulie 1884 în ziarul „Vocea Covurluiului”:
„1. D. Tache Anastasiu, prefectul de Tecuci a pus în lucrare șoselele județene și a voit să le facă în realitate; s-au făcut și terminat, așa că astăzi județul Tecuci este brăsdat cu mai multe rețele de șosea, și nemaiavând ce lucra în această privință a desființat postul de inginer al județului, lăsând numai un conducător pentru întreținerea șoselelor.
2. Anul trecut a terminat o frumoasă clădire pentru școala de băieți nr. 1.
3. Acum se ridică un nou local pentru o școală de băieți pe locul dăruit de D. Tache Anastasiu.
4. Localul școlii de fete nr. 1 se zidește acum.
5. Palatul justiției cu o sală mare pentru Curtea de jurați s-a făcut acum doi ani.
6. Palatul Primăriei, un edificiu foarte frumos, cu etagiul de sus pentru primirea distinșilor oaspeți este acum terminat.
7. Orașul Tecuci s-a dotat cu un frumos teatru, aranjat astfel ca să poată servi și ca hală pentru exposițiune.
8. Orașul Tecuci s-a dotat și cu un turn de observațiune.
9. Toate stradele Tecuciului sunt pavate, parte șoseluite.
10. S-a făcut un pod superb peste Bârlad și altul este în lucrare”.
La finalul articolului, se consemna faptul că „afară de aceste crime comise [desigur este vorba despre o ironie la adresa contestatarilor ad. n.] de pașa de Tecuci, prefectul Tache Anastasiu a dotat mare parte din comunele rurale cu școli, a introdus o administrație harnică și a curățit județul de hoți, care erau spaima județelor vecine”, toate acestea fiind făcute „în liniște, tăcere, fără sgomot, fără fanfară”.
Un autor anonim publica pe 4 septembrie 1885, în ziarul brăilean „Trompeta”, articolul intitulat „Îmbunătăţirile judeţului Tecuci” în care era lăudată activitatea prefectului Tache Anastasiu, fiind enumerate, în nu mai puțin de 80 de puncte, numeroasele realizări: poduri, şanţuri, fântâni, şcoli, o tipografie, un spital, zugrăvirea catedralei, „construirea un edificiu pentru espoziţia judeţului şi în timpul când nu este ocupat cu această necesitate, să serve ca local de teatru” etc. Toate acestea au putut fi posibile „numai prin buna administraţie şi activitatea ce a pus actualul prefect d-nul T. Anastasiu”.
Căderea guvernului Brătianu în 1888 nu a însemnat și sfârșitul carierei politice a lui Tache Anastasiu. Chiar în toamna aceluiași an avea să fie ales deputat la colegiul 1 Tecuci.
La 1 februarie 1897, Tache Anastasiu era ales președinte al Consiliului județean Tecuci. Totuși, ziarul „Tecuciul” în nr. 6 din 2 aprilie 1899 susținea că acesta nu mai avea influența de altădată. Acest lucru este relevat și de atacurile celor doi frați ai săi, Iancu și Alecu Anastasiu, care doreau mai multă putere în cadrul organizației locale a liberalilor. Spre exemplu, în 1897, Iancu Anastasiu, care era „polițaiul orașului”, în urma neînțelegerilor cu prefectul Pătărlăgeanu, un apropiat al lui Tache Anastasiu, își dă demisia, iar mai apoi a înființat ziarul „Tecuciul” în care l-a atacat pe prefect.
Probabil că aceste neînțelegeri l-au făcut pe Tache să-i scoată pe cei doi frați ai săi din testament și să lase întreaga avere Academiei Române.
Testamentul a fost făcut în 1897, când au apărut primele semne de slăbiciune fizică și la recomandarea medicilor a plecat la Cairo.
Tache Anastasiu a încetat din viață pe 11 martie 1900, la București. În necrologul publicat de „Voința Națională” se arăta că: „Partidul național-liberal pierde într-însul pe unul din cei mai devotați membri ai săi. Ca prefect al județului Tecuci, ca deputat, ca senator, Tache Anastasiu, cu devotament și pricepere, a adus reale servicii țării, partidului și județului său. Cei ce l-au cunoscut mai de aproape, prietenii, nu vor uita niciodată pe acela al cărui caracter le furase inimile. Cei săraci, locuitorii pe moșiile lui, orfanii plâng în el pe un binefăcător, căci lăcrămile unora au fost uscate, nevoile altora satisfăcute, grație dărniciei lui. Bolnav de mai mult timp, de câteva săptămâni boala îl țintuise în pat și numeroșii săi prieteni vedeau cu ochii cum zi cu zi se stingea. Om de bine, generos, iubitor al țării, care l-a văzut de mai multe ori milionar, Tache Anastasiu lasă ca moștenitoare universală a averii sale Academia Română”.
Ziarul „Adevărul” relata faptul că în momentul în care la Tecuci s-a aflat că Tache Anastasiu a murit „nimeni nu îşi poate închipui deznădejdea şi dezorientarea ce-a cuprins pe toţi acei cari îl urmau. Golul lăsat e aşa de mare, că şi astăzi, cetăţenii liberali din oraşul şi judeţul Tecuci, nu şi-au revenit din deznădejdea în care au căzut. A fost prea mare, de prea multă autoritate se bucura Tache Anastasiu în partidul liberal, pentru ca lipsa lui astăzi să se resimtă aşa de puternic”.
La două zile după deces, luni 13 martie 1900, Elena Tache Anastasiu, soţia defunctului Tache Anastasiu, însoţită de Dimitrie Sturdza, Constantin G. Cociaş şi Dimitrie Roşu, fratele doamnei Anastasiu, s-au prezentat în fața prim-preşedintelui Tribunalului Ilfov, Oscar Niculescu, şi au depus un plic sigilat, în care se afla testamentul olograf al lui Tache Anastasiu, prin care defunctul „instituia ca legatar universal pe Academia Română din București”. Averea era evaluată la peste patru milioane lei, iar ca executor testamentar a fost numit G. Cociaş.
La Academia Română, în ședința din 14 martie 1900, secretarul general Dimitrie A. Sturdza a prezentat testamentul răposatului Tache Anastasiu, făcut în 1897, prin care Academia intra în posesia „întregii lui averi mişcătoare şi nemişcătoare, şi anume moşiile sale Călmățui şi Ţigănești”. Se estima că venitul anual al acestor moșii va fi între 160.000 și 200.000 lei. După plata tuturor legatelor Academia urma să beneficieze de 50-60 de mii lei pe an. În aceeași zi, de la Ministerul Instrucţiunii Publice s-a primit copia de pe Înaltul Decret Regal prin care se autoriza Academia să primească averea lăsată ei, prin testament, de către Tache Anastasiu.
Academia trebuia să întreţină pe moşia Călmăţui, în casele răposatului, o şcoală primară de băieți, unde urmau să intre în special fii țăranilor de pe moșiile defunctului. De asemenea, în palatul de la Ţigăneşti, „unde odinioară logofătul Conache scria versurile sale, se va înfiinţa o şcoală de meserii, agricultură sau comerţ, după cum va crede mai nimerit Academia Română”.
Soţiei sale, Elena, îi lăsa „o rentă viageră de 2000 lei pe lună cât timp va trăi ea”, iar la moartea acesteia casa din Tecuci trecea în proprietatea municipalității, pentru a servi „ca local de școală de fete sub numele Take și Elena Anastasiu”. În acest imobil funcționa deja o şcoală profesională de fete.
Presa arăta că acestea au fost „ultimele dorinţe izvorâte din nobilul sentiment al carităţii, ale celui ce după 63 de ani de o viaţă bogată în fapte ce nu se pot uita, se duce acum dintre noi, lăsând un nume bun şi o amintire scumpă tuturor”.
La slujba de prohodire, săvârșită pe 14 martie 1900 de mitropolitul primat Iosif Gheorghian, la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, membrii Academiei „s-au prezentat în corpore și au depus o coroană pe sicriu”, iar Dimitrie A. Sturdza și P. S. Aurelian au rostit în biserică discursuri în numele ei. Totodată, „la Tecuci, unde se va transporta mortul, a fost delegat secretarul general al Academiei Dimitrie A. Sturdza”.
Conform dispozițiilor testamentare „Academia Română va face un cavou la biserica din Călmățuii Vechi, unde am casa și unde voi fi înmormântat”.
Construirea cavoului a durat mai bine de trei luni, așa încât abia pe 22 iunie 1900, în prezența lui Dimitrie A. Sturdza, rămăşițele pământeşti ale defunctului Tache Anastasiu au fost depuse în cavoul de la Călmățui. Până la finalizarea lucrărilor de la cavou trupul neînsuflețit a fost ținut în biserică, cu autorizaţia lui Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei.
Daniel Bradea
(Fragment din volumul în curs de apariție, TACHE ANASTASIU – MARE FILANTROP AL TECUCIULUI ).
