În perioada sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, femeile din înalta societate românească se remarcau prin implicarea lor activă în acțiuni caritabile. Deși proveneau dintr-un mediu privilegiat, aceste femei manifestau empatie față de semenii lor mai puțin norocoși și își foloseau influența și resursele pentru a-i ajuta. Încredințate de valori morale și de responsabilitate socială, aceste femei credeau în importanța contribuției personale la îmbunătățirea vieții celor din jur. Doamna Elena Anastasiu, soția lui Tache Anastasiu, se numără printre aceste personalități, ilustrând cu succes spiritul altruist și devotamentul față de comunitate.
Așa cum este și cazul soțului său, puține informații sunt disponibile cu privire la viața Elenei Anastasiu, majoritatea provenind din presa vremii. Elena Anastasiu (născută Roșu), este fiica Elenei și a lui Ioan Roșu din Focșani, iar după unele surse familia sa ar avea origini ardelene.
De-a lungul vieții, a făcut numeroase acte caritabile și a ajutat mulți oameni. De pildă, a acordat sprijin material familiilor sărace în preajma sărbătorilor de Crăciun și Paște, a dăruit bani mai multor fete sărace din Tecuci, a acordat burse mai multor eleve pentru a-și putea continua studiile.
Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost înființarea, în anul 1898, a Școlii Profesionale de Fete din Tecuci. După mai multe intervenții la Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice, Elena Anastasiu a primit aprobarea de a înființa această școală. În adunarea generală a Comitetului de inițiativă a doamnelor din Tecuci, susținut de Elena și Tache Anastasiu, s-a hotărât înființarea Școlii Profesionale de Fete. Elena Anastasiu a fost aleasă ca președinte al „comitetului diriginte”, din care mai făceau parte: Olga Pătărlăgeanu – vicepreședinte, L. Mărculescu – casieră, Zoe Pelin – secretară, doamnele Natalia Albu, Olga Șendrea și Turtureanu – membre.
Într-o perioadă în care accesul la educație era limitat pentru fete și femei, înființarea acestei școli a reprezentat o oportunitate unică pentru elevele din Tecuci. În 12 noiembrie 1898, școala a fost inaugurată cu 30 de eleve, ceea ce a fost un început promițător pentru această nouă instituție de învățământ.
La un an de la înființarea școlii profesionale, „mulţumită d-nei Elena Anastasiu, ajutată fiind de doamnele tecucene”, în presă se arăta că „debutul a fost cât se poate de bun”. La festivitatea de acordare a premiilor, de la sfârșitul anului școlar, corespondentul ziarului „Adevărul” a observat cu plăcere „mai multe rochiţe şi diferite lucrări de lingerie, cari mi-au indicat cu prisos destoinicia şi îngrijirea d-lor profesoare”. Menționând rolul pe care îl are croitoria în familiile nevoiaşe, „fie ca mijloc de trai, fie ca realizarea unei însemnate economii”, solicita ca școala să fie susținută „de comună” și „s-o ia asupra sa ca să întîmpine astfel împrejurările nefavorabile ce ar face-o să dispară”.
Însă, deși școala a fost bine primită de tecuceni, a întâmpinat dificultăți în a obține finanțare din partea autorităților. În februarie 1900, ziarul „Voința Tecuciului” anunța că „școala profesională din urbea Tecuci, spre nenorocirea cetățenilor și spre rușinea neamului românesc, a fost lovită de urgia conservatoare Cinco-bulgărească”, care a refuzat să asigure școlii fondurile necesare funcționării sale. În această situație, „mai multe doamne din înalta societate tecuceană, împinse de simțământul umanitar, au găsit de cuviință a forma un comitet de susținere, pentru sprijinirea morală și materială a acestei școli”.
Din comitet făceau parte: Elena Tache Anastasiu – președinte, Lucreția N. Mărculescu, Zoe A. Lascarof, Z. G. Popovici, Anica Hîncu, Maria S. Popovici, Maria Viorescu, Maria N. Crivetz, Zoia Lentz, Olga Șendrea, Olga Pătărlăgeanu, Dorothea Protopopescu, Natalia Albu și Zoe N. Pelin.
În ședința din 20 ianuarie 1900 comitetul a hotărât ca școala să primească numele Școala Profesională «Tache şi Elena Anastasiu», în onoarea „generoșilor donatori și susținători ai acestei instituțiuni, încă de la fondarea ei și până astăzi, cu toată abandonarea culpabilă a administrației conservatoare”.
Deși sumele din cotizații erau foarte mici și nu existau fonduri pentru susținerea școlii, „statul, județul și comuna nu au venit în ajutor ca să poată subsista în viitor”. Prin urmare, Elena Anastasiu a fost solicitată să ajute. Menționăm faptul că în cei doi ani scurși de la înființarea școlii, finanțarea acesteia a fost asigurată în mare parte de dânsa, așa că și de această dată Elena Anastasiu „a primit cu multă mulțumire că școala să rămână în sarcina sa și pe contul d-sale propriu, fără a avea nimeni vreun amestec”. Totodată, erau acceptate și contribuțiile venite de la cei ce „ar voi să dea ajutor pentru acest scop filantropic”.
Elena Anastasiu a fost o gazdă ospitalieră timp de trei zile pentru principele Ferdinand, atunci când acesta a inspectat, în decembrie 1902, regimentele 3 și 6 cavalerie comandate de coloneii Florescu și Slătineanu. Cu acest prilej, principele Ferdinand a vizitat și Școala Profesională „Tache și Elena Anastasiu” din Tecuci, fondată de cei doi soți.
De altfel, Elena Anastasiu a avut o relație bună cu Casa Regală Română, fiind primită în audiență atât de Majestatea Sa Regina cât și de Alteța Sa Regală Principele Moștenitor. Spre exemplu, la începutul lunii martie 1903, „d-na Anastasiu, soția decedatului Tache Anastasiu din Tecuci, împreună cu d-na Stroe Popescu, sora sa, au fost primite în audiență de Prințul Ferdinand și Prințesa Maria”. Cu această ocazie i-au fost prezentate „A. S. R. Principesei Maria niște batiste lucrate de elevele școlii profesionale din Tecuci”. Altețele Regale au dialogat o jumătate de oră cu doamnele Anastasiu și Stroe Popescu, „promițându-le că în vara aceasta vor vizita orașul Tecuci și vor găzdui la castelul d-nei Anastasiu”.
Două săptămâni mai târziu, cele două surori aveau să fie primite în audiență și de „M. S. Regina, care a primit să patroneze Școala Profesională «Tache [și Elena] Anastasiu» din Tecuci, fondată de răposatul Tache Anastasiu”. În timpul întrevederii, Maiestatea Sa a oferit Elenei Anastasiu o fotografie după acoperământul potirului bisericii din Roznov, pictat de Regină, care „și-a exprimat dorința ca elevele școlii profesionale din Tecuci să-l aibă de model”. Cu acest prilej, Elena Anastasiu „a spus Majestății Sale că, după moartea sa, castelul său din Tecuci va fi făcut dar Școlii Profesionale «Tache [și Elena] Anastasiu»”.
Potrivit informațiilor publicate în ziarul „Universul” pe data de 3 aprilie 1903, Elena Anastasiu a efectuat o vizită la Școala externă de menaj a statului din București și a decis „să îmbrace trei eleve sărace, pe spezele sale”.
În urma unei înțelegeri prealabile cu ministrul instrucțiunii publice, Academia Română a stabilit în 1908 ca Școala Profesională de Fete din Tecuci să fie preluată stat, iar „Academia să-i dea o subvenție de 10.000 lei pe fiecare an. Școala va purta pentru totdeauna numele de «Tache [și Elena] Anastasiu»”.
Patru ani mai târziu, Școala Profesională de Fete «Tache și Elena Anastasiu» din Tecuci era inclusă printre „școlile de gradul 1 din România, în care «se învaţă croitoria şi rufăria»”.
Pentru acțiunile sale de binefacere, în 1910, Elena Anastasiu a primit „Medalia de Aur” din partea Academiei Române.
În mai 1915, un eveniment petrecut la Tecuci a stârnit interesul ziarelor din capitală. Un avocat pe nume N. Georgescu, fost portărel la Tribunalul Tecuci, a fost arestat și acuzat că a furat suma de 1000 de lei în aur, cheia de la casa cu bani, mai multe juvaeruri şi obiecte de valoare și un act prin care se recunoștea dreptul de proprietate al doamnei Elena Anastasiu pentru o vie și o vilă în valoare de 120.000 lei, „avere făcută vânzătoare de proprietara ademenită fiind prin diferite mijloace şi viclenie”. După ce procurorii au făcut două percheziţii la domiciliul avocatului, parchetul a dispus arestarea acestuia. În același timp, doamna Elena Anastasiu a intentat o acțiune pentru înființarea unui sechestru judiciar asupra averii avocatului Georgescu prin intermediul avocaților Anghelescu, Condrache și Casan. Cererea a fost admisă de către Tribunalul Tecuci, în ziua de 12 iunie 1915, și a fost numit „sechestru judiciar d. Costică Gorciu, inspector viticol din Focșani, cu un onorar de 10 la sută din venitul net al bunurilor ce consistă din via de la Buciumeni și o vilă la Predeal”.
Pentru a preveni repetarea unor astfel de evenimente, în februarie 1916, Elena Platon a cerut Tribunalului Tecuci punerea sub interdicție a doamnei Elena Tache Anastasiu. Lucru care s-a și întâmplat, dar cu execuție provizorie. În urma apelului, Curtea de Apel a suspendat execuția provizorie.
În toamna anului 1918, Elena Anastasiu a decis să creeze o clasă de gimnaziu în cadrul Şcolii Profesionale de Fete, cu scopul de a pregăti elevele şi cadrele didactice necesare pentru fondarea unui liceu pentru fete. La data de 28 octombrie 1923, Liceul de Fete „Tache şi Elena Anastasiu” a fost inaugurat printr-o ceremonie la care a participat ministrul instrucţiunii publice. Din păcate, Elena Anastasiu nu a avut ocazia să vadă realizarea acestui vis, deoarece a trecut în neființă pe data de 12 mai 1923 și a fost înmormântată pe 14 mai în cavoul familiei din comuna Călmățui, județul Tecuci.
În concluzie, Elena Tache Anastasiu a contribuit la dezvoltarea educației în Tecuci, Școala Profesională „Tache și Elena Anastasiu” fiind o instituție importantă în acea vreme, care a încurajat educația și formarea profesională a fetelor din Tecuci și împrejurimi.
Daniel Bradea
(Fragment din volumul în curs de apariție, TACHE ANASTASIU – MARE FILANTROP AL TECUCIULUI.)
