Spectacol de excepție la Sala „Ion Petrovici” – FOTO

 

Astăzi, 23 aprilie, de Sf. Mare Mucenic Gheorghe, patron spiritual al municipiului Tecuci, Casa de Cultură a invitat publicul  la un eveniment cultural în premieră – Spectacolul concert „Regina Maria – Gânduri către țară”. Concertul a avut loc la Sala „Ion Petrovici”, protagoniști acestuia fiind actrița Roxana Lupu, baritonul Nicholas Lupu, pianistul Alex Penescu, violonistul Daniel Mihai și pianistul George Rizea.  

Mesajele valoroase ale Reginei Maria au fost expuse într-o frumoasă manieră de actrița Roxana Lupu, fiind acompaniate de acorduri muzicale ale compozitorilor români reprezentativi precum George Enescu, Ciprian Porumbescu, Tiberiu Olah, alături de creații semnate de Pablo de Sarasate, Frederic Chopin, amintind de rafinamentul saloanelor regale de odinioară. 

Publicului spectator i-a fost narată frumoasa poveste a copilăriei și vieții Reginei, căsătoria acesteia în România, nașterea copiilor, războiul și trăirile reginei alături de poporul român pe care l-a iubit. 

 Regina Maria a României – Marie Alexandra Victoria de Saxa Coburg și Gotha – a fost născută la 29 octombrie 1875 în Anglia și a decedat la 18 iulie 1938 la Castelul Pelișor, România. A fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. A fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata Reginei Victoria a Regatului Unit. Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la Eastwell Park, reședința familiei din comitatul Kent. 

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca Principesă și, începând din 1914, ca Regină. 

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român. Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919), dar și după încoronarea, alături de Regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit. 

 După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor. 

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș. 

Spectacolul concert „Regina Maria – Gânduri către țară” îmbină creații ale compozitorilor francezi, englezi și români care s-au auzit în saloanele regale cu texte din Memoriile și Jurnalele de război ce evocă cele mai intime gânduri și trăiri ale Reginei. Spectacolul a fost susținut în contextul celebrării Regalității și Anului Centenar al încoronării, oferind un concept inedit care îmbină arta dramatică cu arta muzicală.  

  „Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea sa te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine, eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimii mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (…) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”, declarația – testament din jurnalul Reginei. 

A fost un eveniment deosebit, cu acuratețe și sensibilitate maximă, emoții și trăiri într-un spectacol cum rar poți vedea pe scenele mari, iar cei care nu au participat au avut doar de pierdut. 

Felicitări protagoniștilor și organizatorilor!