Personalități Tecucene – Colonel Coman Ionescu (1884 – 1943)

 

Ctitor de Biserici și Apostol al Credinței în Tecuci 

Colonelul Coman Ionescu a fost decorat cu înalte distincții pentru meritele sale în războaiele din 1913 și 1916-1918. El a fost cunoscut în toată țara pentru activitatea sa misionară și pentru faptul că a fost ctitorul a 6 biserici în județul Tecuci, precum și al unei mănăstiri. 

În perioada interbelică, la Tecuci, s-au remarcat personalități de seamă, precum scriitorul Alexandru Lascarov Moldovanu, avocatul Traian Corodeanu și locotenent-colonelul Coman Ionescu. Conform relatărilor presei din acea vreme, aceștia au fost considerați „ostași vrednici care s-au închinat pentru totdeauna la picioarele Crucii Domnului Iisus” și au fost numiți „tovarăși de luptă de pe stânca neclintită a Bisericii”. 

Acești distinși intelectuali din Tecuci au fost membri ai Asociației Creștin Ortodoxe „Oastea Domnului”, o mișcare misionară în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fondată în 1923 de către preotul ardelean Iosif Trifa. Mișcarea a exercitat o influență semnificativă asupra vieții religioase din România și a promovat o învățătură creștină tradiționalistă, cu o atenție deosebită asupra misticismului și vieții duhovnicești. De asemenea, este important de menționat că Asociația a primit recunoaștere și sprijin din partea Sfântului Sinod. 

După Primul Război Mondial, avocatul Traian Corodeanu a ocupat funcția de președinte al filialei „Oastea Domnului” din orașul Tecuci. 

Deoarece am relatat despre Alexandru Lascarov Moldovanu și Traian Corodeanu cu alte ocazii, în acest articol ne vom concentra asupra activității și realizărilor locotenent-colonelului Coman Ionescu. El a fost un ofițer de carieră. În 1913, pe atunci un tânăr sublocotenent, a participat la luptele din Bulgaria, în cadrul celui de-al Doilea Război Balcanic.  

Pentru faptele de arme săvârșite pe frontul balcanic, dar și în Războiul Întregirii Naționale, el a fost decorat cu înalte distincții. În anul 1935 a deținut funcția de comandant adjunct al Regimentului 24 Infanterie Tecuci. 

 În timpul serviciului său activ, a colaborat alături de camarazii săi, lucrând cu migală la confecționarea de cruci în timpul pauzelor de odihnă. Mai apoi, a oferit aceste cruci credincioșilor ca un cadou personal, ca un semn al credinței sale și un gest de devotament față de Mântuitorul. 

În toamna anului 1935, la inițiativa protopopului Nicolae Conduratu, s-a constituit un comitet de lucru restrâns dedicat construirii Catedralei din Tecuci. Acest comitet era alcătuit din cinci personalități notabile din oraș: preotul econom Nicolae Conduratu, prefectul Nicolae Teodorescu, locotenent-colonelul Coman Ionescu, avocatul Traian Corodeanu și avocatul Gheorghe Ghițulescu, care îndeplinea funcțiile de director și administrator la ziarul „Curierul Tecuciului”. 

În luna decembrie a aceluiași an, Alexandru Petrache Anastasiu s-a alăturat comitetului în calitate de președinte, iar protopopul Nicolae Conduratu a fost numit secretar al comitetului. Cu această ocazie, locotenent-colonelul Coman Ionescu a oferit o donație în valoare de 30.000 de lei, un gest remarcabil având în vedere că, în acea perioadă, prețul unui hectar de pământ se situa în jurul sumei de 4.000 de lei. De asemenea, colonelul a jucat un rol activ în eforturile de strângere a fondurilor necesare pentru construcția catedralei. Astfel, împreună cu avocatul Traian Corodeanu, au efectuat vizite la sediile băncilor comerciale și ale băncilor populare, la cooperative, la întreprinderile comerciale, la atelierele muncitorești, la societățile de binefacere, la parohiile din întregul județ, precum și la locuințele locuitorilor din oraș. 

Până la data de 20 decembrie 1939, când construcția catedralei atinsese nivelul boltelor și turlelor, având o înălțime de 14 metri, colonelul Coman reușise să strângă suma de 1.620.000 de lei din totalul de 2.620.000 de lei cheltuiți până atunci pentru ridicarea lăcașului de cult. 

Locotenent-colonelul Coman Ionescu a contribuit la construirea a încă cinci biserici în județul Tecuci. Acestea sunt: 

1. Biserica din suburbia „Regina Maria” (astăzi cartierul Nicolae Bălcescu); 

2. Biserica din comuna Matca, care a fost sfințită la data de 17 mai 1931; 

3. Biserica din Furceni, pentru care a donat 200.000 de lei și care a fost sfințită la data de 5 iulie 1931 de către P.S.S. Lucian, Episcopul Eparhiei Romanului; 

4. Biserica din Barcea, sfințită la data de 5 august 1931; 

5. Biserica din Brăhășești, sfințită în anul 1931;  

Presa relata că „pentru zidirea celor 4 biserici din cele 4 sate, cu oameni săraci, a jertfit 1 milion de lei”. Acest fapt a fost mărturisit de colonelul Coman Ionescu, într-o scrisoare adresată Î.P.S. Sale Patriarhul dr. Miron Cristea, în anul 1935: „Dacă este să mă laud în crucea lui Hristos, aşa cum spunea Pavel, marele apostol al neamurilor, datorită părintelui Trifa am dăruit un milion de lei, din agoniseala vieţii mele, pentru terminarea a patru sfinte biserici în judeţul Tecuci. În aceste sfinte biserici se propovăduieşte de patru ani de zile numele Domnului, iar alte două (în total şase biserici) în curs de terminare şi sfinţire, cu alţi bani”. 

Totodată, colonelul este recunoscut drept ctitorul mănăstirii Tudor Vladimirescu, unde „o sută de călugărițe-fecioare se roagă pentru noi și pentru întreg neamul nostru”. 

De asemenea, locotenent-colonelul Coman Ionescu a donat 100.000 de lei pentru construirea unei fântâni în apropiere de Tecuci, lângă intersecția șoselelor Tecuci – Nicorești și Tecuci – Mărășești. Pe această fântână a fost așezată o inscripție cu numele donatorului și o Cruce a Mântuitorului. Restul sumei donate a fost folosit pentru achiziționarea a patru vaci cu viței, care au fost distribuite către locuitorii nevoiași, cu copii și credincioși, din fiecare dintre satele în care se găsesc cele patru biserici susținute de colonel, precum și pentru achiziționarea de odăjdii și alte necesități. 

Locotenent-colonelul Coman Ionescu a trecut în neființă pe 3 decembrie 1943, la vârsta de doar 59 de ani, din cauza unui atac de cord. El a fost înmormântat în cimitirul din Tecuci.  

Pe parcursul vieții sale, dar și după deces, a fost criticat pentru credința sa în diferite scrieri, de persoane neavenite sau manipulate de regimul comunist. În plus, picturile votive care îl înfățișau pe el și soția sa în bisericile pe care le-au ctitorit au fost acoperite cu var, cu excepția bisericii din Furcenii Vechi. De asemenea, copiii săi au avut de suferit, uneori chiar din partea colegilor lor, originari din comunele în care se ridicaseră aceste sfinte lăcașuri. 

 La trecerea sa în veșnicie, părintele Nicolae Munteanu remarca că „fratele Coman Ionescu de la Tecuci, cel  care a ridicat biserici de zid din truda lui de milioane, a luptat pentru biserica vie a ortodoxiei, propovăduind cu pilda vieţii pe Mântuitorul sufletelor noastre”. De asemenea, colonelul Coman „a iubit Biserica noastră, cum rari oameni dintre intelectuali o iubesc, s-a trudit să trăiască după pravila ei. Pe fratele Coman nu l-au speriat galoanele sau milioanele și nu a fost ispitit de seratele camarazilor sau de ciclurile cocoanelor. El a fost un ostaș al lui Iisus, care și-a găsit întreaga bucurie a vieții la picioarele Stăpânului, neținând cont de defăimările altora. Colonelul Coman Ionescu s-a simțit întotdeauna în marș spre Patria cerească, urmând principiul <<să faci un bine cât de mic în fiecare zi>>, așa cum obișnuia să spună adesea”. 

Într-un necrolog publicat în „Lumina Satelor”, de scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, au fost prezentate calitățile morale și realizările celui plecat la Domnul. În continuare, redăm un fragment din acest articol: „L-am cunoscut pe colonelul Coman Ionescu de mult timp, înainte de celălalt război și am fost alături de el în războiul din Bulgaria din 1913. Era atunci sublocotenent tânăr. Și de la început am fost buni prieteni, o prietenie care s-a întărit și mai mult atunci când amândoi ne-am întâlnit în rândurile Oastei Domnului. Era un om bun, mai presus de toate. Bunătatea lui o simțeai de cum stăteai de vorbă cu el. O bunătate necăutată, curgând direct din suflet. Vorba lui era domoală și mângâietoare, iar surâsul lui, blând și prietenos. Totdeauna Coman Ionescu a fost bun, ajutător și harnic, dar atunci când a cunoscut pe Domnul, el a devenit un viteaz, un lucrător îndrăzneț și nebiruit în cele ale credinței. Voi, frații mei, desigur ați aflat ce a făcut el în cei din urmă douăzeci de ani, în viața Domnului Hristos. A propovăduit, prin scris și prin grai, a reparat și a înălțat biserici, a ajutat pe cei nevoiași, a sfătuit pe cei greșiți, iar ca o încoronare a tuturor acestor fapte, a înființat minunatul așezământ de la Tudor Vladimirescu din Tecuci, unde o sută de călugărițe-fecioare se roagă pentru noi și pentru întregul neam al nostru”. 

În concluzie, colonelul Coman Ionescu a fost un om plin de credință și bunătate, care și-a dedicat întreaga viață slujirii Domnului și a comunității sale. El a fost un ctitor de biserici, un susținător al celor nevoiași și un promotor fervent al valorilor creștine. Amintirea sa a rămas vie în memoria celor care l-au cunoscut și l-au admirat pentru devotamentul său față de credință și aproapele său. 

 

Daniel Bradea