Poți să-ți tămâiezi liniștit pe răposat, dar musai creștine lasă și tu curățenie

 

Deoarece săptămânal trec prin Cimitirul Eternitatea din Tecuci, doresc să vă fac cunoscut un aspect – ce nu cred că este străin – care merită interes. Răposații noștri, după o viață – mai ușoară sau mai grea – odihnesc acolo iar noi considerăm că „s-au urcat la Rai” – undeva în Cer și le punem lumini, și… ei „dorm” între coroane uscate, bolovani, bălării, etc.

Îndurerați și zeloși luăm resturile de lumânări și alte resturi, le aruncăm la picioare iar a doua zi aruncăm și la vecinul sperând că cineva va face curățenie fără ca noi să mergem la tomberon unde ar fi locul acestor resturi.

În această primăvară s-a îndurat Dumnezeu – sau poate domn’ Cătălin, că el nu-i în birou ci prin cimitir mereu – și iată că s-a luminat, s-a curățat și cimitirul și nu te mai temi că te apucă șarpele sau boschetarul de haină.  

Poți să-ți tămâiezi liniștit pe răposat, dar musai creștine lasă și tu curățenie – dacă nu din respect pentru cei care muncesc în cimitir măcar pentru cel căruia îi aprinzi lumină. Are și cel adormit acum parte în cimitir, poate nu de un colț de rai, măcar de o grădină cât de cât frumoasă cu alei asfaltate, fără pâlcuri de cruci rătăcite printre gunoaie…

Un cimitir care să reprezinte pe tecucenii orgolioși, mândri dar și gospodari – iar cei ce odihnesc acolo să aibă așa cum se spune „parte de odihnă într-un loc curat”. 

 

Doina Belciugan