Evreii locuiau în principal pe Ulița Mare (în prezent strada Ștefan cel Mare) și pe străzile învecinate, în zona cunoscută sub denumirea „Mahalaoa din dosul Uliții, spre apa Bârladului”. Tot în acest perimetru se afla școala evreiască, cimitirul și s-au ridicat primele lăcașuri de cult.
Deși acestea nu sunt menționate în documentul din 1828, acest lucru nu înseamnă că ele nu existau, având în vedere că evreii nu puteau trăi în afara unei vieți comunitare, care includea baie, tăiere rituală, cimitir și casă de rugăciune. În perioada respectivă, comunitatea evreiască era relativ mică și nu își putea permite construcția și întreținerea unei sinagogi, astfel că rugăciunile comune erau oficiate într-un spațiu privat.
Prima sinagogă din oraș a fost cea a comercianților, din care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au desprins câțiva meseriași care au fondat o casă de rugăciuni într-o „simplă cameră de patru metri pe cinci”. Printre ultimii conducători ai acestui lăcaș de cult s-au aflat Biniumin Habotnic și Moise Grinberg (zis Nahmis), iar printre ultimii hahami: Mendel haham, Berl haham și David haham.
În 1896, un comitet format din Șmil Haffner (epitrop), Șloimă Grinberg, Aron Braunfeld, Nută Faierberg, Ițic Meieroșnic, Iancu Heienrich, Meier Mihalovici, Leizer Haffner, Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici a inițiat construirea unei sinagogi mai mari, finalizată în octombrie 1896.
Acest templu evreiesc a funcționat până în 1908 și a fost deservit de David haham, Strul Iosl haham, Liebolă Weissmann și Osias Herșcovici, venit la Tecuci la 1 noiembrie 1906. Edificiu era structurat astfel încât „o treime despărțită printr-un zid cu gemulețe mici sub tavan, partea rezervată femeilor, cu intrarea în locul actualei intrări, iar bărbații intrau direct din stradă, printr-o ușă laterală”.
Construită fără soliditate și afectată de cutremurul din 1903, clădirea nu mai putea asigura condiții optime pentru desfășurarea normală a serviciului religios. Prin urmare, în 1906, s-a hotărât ridicarea unei sinagogi moderne. Aceasta a fost construită până în 1907 sub îndrumarea epitropului Șmil Haffner, iar după decesul său responsabilitatea a fost preluată de Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici. Din comitet mai făceau parte Mendel Eșanu, Șomă Mendel, M. Cioară și A. Berman. Unul dintre principalii donatori pentru construcția edificiului a fost Iosif Făinaru.
Cea de-a treia sinagogă a meseriașilor a fost inaugurată în octombrie 1908. Ea a fost ridicată pe baza unui proiect întocmit de arhitectul Vasiliu, „copiindu-se sculptura stâlpilor și a parapetului galeriei după sinagoga mare din Focșani”. Noul templu evreiesc ocupa aceeași suprafață ca și „vechea sinagogă”, din care nu s-a mai păstrat „decât o parte din temelia de beton și materialul ce putea fi încă întrebuințat; toate zidurile sunt dărâmate și construite din nou”.
În perioada interbelică, la Tecuci funcționau trei sinagogi:
Sinagoga Nouă (a tinichigiilor), amplasată pe strada Asachi, construită în 1894. În fruntea comitetului acesteia se afla rabinul Șlomo Rabinovici. Aici se ruga Haim Ber Calmanovici cojocarul, familia Lucaci, Segal și alții. După război, lângă acest edificiu s-a construit o nouă sinagogă.
În noiembrie 1946, dr. Alexandru Șafran, rabinul șef al României, a efectuat o vizită la Tecuci. În legătură cu acest eveniment, excelența sa a consemnat în memoriile sale: „La Tecuci am pus piatra fundamentală a unei sinagogi noi, care urma să poarte numele meu, ca un omagiu, așa mi s-a spus, în legătură cu activitatea mea din timpul persecuțiilor, când am izbutit să salvez de la deportare 37 de familii din oraș”. Din păcate, în urma plecării evreilor din localitate, clădirea a rămas neterminată.
Sinagoga Comercianților, situată pe strada Șmil Buchman, a fost deservită de hahamul Cantor și sameșul Vizer. Aceasta era frecventată de Moise Goldștein (tatăl renumitului Avram Goldștein Goren), Bercu Rozențveig, Lică B. Rozențveig, Berl Șapira, Moișă Nistor, Davidescu și alte personalități ale orașului. Este important de menționat că, în perioada interbelică, strada pe care era amplasată sinagoga a fost numită astfel în onoarea lui Șmil Buchman, ca pioasă amintire pentru eroismul său dovedit pe câmpul de luptă în timpul Războiului de Întregire Națională.
Sinagoga Meseriașilor, aflată pe strada Cherestelei, era cea mai mare dintre lăcașurile de cult evreiești din Tecuci și îl avea ca haham pe Schie Osias. Aici se rugau personalități precum I. S. Wolfingher, Avram Rabinovici cu fiii Șapsa și Iosef. În 1933, comitetul Sinagogii Meseriașilor era alcătuit din: A. Bercovici și Iosif Făinaru – epitropi, Iancu Mendel, Haim Eșanu, Max Șteiner, Moisă Cioară, Aizic Berman și H. Fichman- membri.
Membrii comitetelor de conducere ale sinagogilor din Tecuci în 1955 erau următorii: Sinagoga Nouă (a tinichigiilor) – Ghelberg Leibu (președinte), Solomovici Zola (secretar), Rosenfeld Natazi (casier), Sail Iosif (membru) și Nijnivici Leon (membru); Sinagoga Meseriașilor – Schvartz Lupu (președinte), Berman Zeilic (secretar), Rabinovici Avram (casier), Marcu Pisadt (cunoscut și sub numele de Pisalt) (membru) și David A. David (membru); Sinagoga Veche sau Sinagoga Comercianților – Moscovici Moise (președinte), Moscovici Marcu (secretar), Saia Alter (casier), Michel Natan (membru) și Nistor Saim (membru).
În contextul scăderii populației evreiești din oraș, slujbele religioase erau oficiate doar în două dintre sinagogi, una fiind închisă. Activitățile religioase erau susținute de doi hahami, doi cantori și personalul administrativ al comunității evreiești, iar la fiecare slujbă participau între 50 și 60 de credincioși.
Președintele Comunității evreiești din Tecuci, Iancu Aizic, a relatat că, din cauza diminuării numărului de credincioși, slujbele se desfășurau tot mai rar, fiind necesară prezența a zece bărbați. Acestea se organizau mai ales cu ocazia slujbelor de pomenire, când rudele celor decedați veneau în localitate. Iancu Aizic a subliniat, de asemenea, că, la vârsta de 16 ani, a fost foarte bucuros să fie informat că este al zecelea bărbat din comunitate, deoarece prezența sa permitea oficierea slujbelor.
Odată cu numirea lui Iancu Aizic în funcția de președinte al Comunității Evreiești din Tecuci, în ianuarie 2000, au fost inițiate acțiuni de conservare a patrimoniului cultural iudaic al orașului, inclusiv a sinagogii, care se afla într-o stare avansată de degradare, având tencuiala căzută, acoperișul deteriorat și geamurile înlocuite cu placaje și scânduri. În vara anului 2000, au fost montate geamuri noi și au început lucrările de reparație exterioară pentru a reda clădirii aspectul său original.
Cu sprijin financiar din partea F.C.E.R. și a unor donatori, precum familia Elias (fiica lui Jak Goldenberg), care a contribuit la confecționarea ușilor noi de la intrarea în sinagogă, și a lui Avram Goldștein Goren, care a donat 1000 de dolari pentru renovarea interiorului, lucrările au fost finalizate în mai 2002.
În 2024, ușile și feroneria edificiului au fost înlocuite, iar etajul a fost renovat, unde a fost amenajat un muzeu interesant.
Daniel Bradea
(Contribuții la istoria orașului Tecuci, vol. 2, 2023, p. 379-380, 383-384, 479; fotografiile au fost realizate în octombrie 2023 de Daniel Bradea, cu amabilitatea președintelui Comunității evreiești din Tecuci, Iancu Aizic.)
