In Memoriam George Emil Băicoianu

 

Ilustrul și iubitul profesor de muzică George Emil Băicoianu (16.09.1943 – 18.12.2020), de la liceele tecucene, a plecat în marea călătorie mult prea devreme, chemat să completeze corul ceresc al îngerilor.

Un demn urmaș al ilustrei familii Băicoianu, tatăl – Emil Băicoianu, mare judecător, poet și scriitor, iar mama – Eliza Băicoianu, o eminentă profesoară de limba și literatura română la Liceul nr. 1 Tecuci – adevărați cărturari și luminători de suflete.

În anul 1961, la Liceul nr. 1 Tecuci au absolvit două clase, una reală și una umană. Gelucu făcea parte din clasa  umană, cu 38 de fete și el, singurul băiat.

După absolvirea liceului, urmează  Conservatorul de 5 ani la Iași, revenind ca profesor de muzică în urbea natală, la Școala generala nr. 4, Școala generală nr. 10, Liceul nr. 2 și Liceul nr. 1, știindu-se că în aceea perioada se alcătuia greu o catedră de muzică.

Ca profesor de matematică la clasa celui plecat dintre noi, cunoscându-l bine avându-l apoi coleg de cancelarie și prieten, pot afirma că a fost un alintat, privilegiat, mult iubit de colegele lui și nu numai, de profesori și elevi. S-a născut cu harul muzicii, l-a cultivat și a trăit prin el și pentru el.

Familia Băicoianu s-a confundat în mare parte cu viața și istoria Liceului nr. 1, crescând odată cu ea.

Iată cronologic cum se prezintă situația:

– 1959 – își începe cariera didactică Eliza Băicoianu, profesor de limba și literatură română, de fapt stâlpul de rezistență al familiei și în mare parte a liceului – până în anul 1973 când se pensionează;

–  1961 – anul în care George Emil Băicoianu absolvă liceul nr. 1, la care apoi revine o perioadă ca profesor de muzică;

–  1963 – Eleva Jenița Teodor – bacalaureată a aceluiași liceu, apoi viitoarea lui soție.

Ea urmează Facultatea de Filologie – Limba engleză la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, apoi, în perioada 1968 – 2000, deține cu rezultate excelente catedra de engleză, dându-le aripi multor generații de tineri.

Minunatul cuplu de intelectuali, de oameni ai școlii, își arată rodul dragostei lor și a muncii lor prin copiii lor;

– 1982 – Băicoianu Eliza (Lizuca) șefa de promoție a Liceului nr. 1 Tecuci, apoi profesor de Limba română la Bucureșți;

– 1985 – Băicoianu Ana Maria – șefă de promoție a Liceului nr. 1, urmează Facultatea de Medicină la Bucureșți și din anul 1995 se stabilește în Canada, unde lucrează ca medic, specialist în cercetarea neuro-psihiatrică cu rezultate de excepție.

–  1994 – fiul Bogdan Dragoș, după absolvirea liceului și a Universității din București devine profesor de Franceză chiar în capitală.

Putem vorbi ca urmare, de o adevărată dinastie de intelectuali și oameni cu har, trimiși de Dumnezeu să bucure și să sădească în sufletele tinerilor, adevărate caractere.

Generațiile de elevi, colegi de la Școlile generale nr. 2, 4, 10, Liceul nr. 1 și 2 vor păstra profesorului George Emil Băicoianu o aleasă  prețuire pentru că muzica și vocea lui rămân ca o rază de speranță într-o lume atât de dezorientată.

A fost un alchimist al sufletului, al portativului musical. A înţeles altfel decât noi dimensiunea și bucuria ce ți-o poate oferi marile creații muzicale.

În anul 1998, Liceul nostru devine centenar și cu acest prilej el compune Imnul Liceului  intitulat „Luminatorilor noșțri”, versuri Emil Băicoianu – tatăl, muzica Emil George Băicoianu – fiul.  Redăm ultima strofă: „Ce ne-nvățați prin fapta voastră/ Cum să trăieșți și cum să mori/ Primiți recunoștința noastră/ Iubiți și buni luminători!”.

Vocea de tenor a răsunat între cer și pământ și eu cred că a trecut și de aceste granițe.  Gelucu, așa cum îi spuneam  noi, cei mai apropiați, a conceput lumea mai bună, mai prietenoasă și la el totul era culoare, poezie, iar apele și frunzele copacilor, la fel ca și pământul, au cântat și vor cânta mereu în noua lui viață.

Vestea decesului a fost pentru noi o puternică lovitură de pumnal, am rămas fără un prieten, fără un mare animator al actului de cultură și un exponent al frumoasei noastre urbe tecucene.

Într-o discuție telefonică cu scriitorul și poetul tecucean Aurel Brumă, acum ieșean cu state vechi, îmi spunea că organizând  la Radio Iași un concurs pe tema „Recunoașteți interpretul” mulți auditori i-au confundat vocea lui George Băicoianu cu a marilor tenori ai lumii.

Marea lui supărare și neîmplinire, a lui dar și a familiei, este aceea că nu a putut să apară pe marile scene lirice ale țării sau, de ce nu, ale lumii! Ce nu i-a fost însă oferit în scurta lui viață – călătorie pământeană – rugăm pe bunul nostru Dumnezeu să-i dăruiască acolo, în ceruri.

Rămân de neuitat frumoasele serbări școlare sau festivități pe teme  de cultură, organizate la Tecuci, când toată ființă lui emana optimism și o fascinantă poftă de viață.

Acolo unde mergi, desigur că îți vei întâlni iluştrii tăi părinți, dar și pe un reprezentant al Generației de aur a Liceului nr. 1 Tecuci – profesorul de latină Xenia Hâncu, care ți-a fost și dirigintă.

Sperăm că te vei bucura atunci când mai tânăra colegă a soției tale, profesoara  de Limba franceză, Georgeta Andronache (decedată pe data de 12.07.2020) îți va adresa urarea „Bine ai venit!״.

Dragă Gelucu, am vorbit și vorbesc mereu în numele tuturor colegilor și mă întreb „Oare cum să-ți mulțumesc pentru clipele de neuitat pe care mi le-ai oferit ascultându-ți frumoasele și tulburătoarele tale canțonete – Torero, O sole mio, La spagnola, Jalisco…?”.

Vei rămâne pentru noi ca o stea, ca o candelă care va arde și va cânta mereu.

Așadar, rămâi cu bine, iubit și stimat coleg și prieten, drumul să-ți fie luminos, odihnă lină. Să mergi pe îndelungatul și necunoscutul drum, împreună cu dragostea noastră, care îți va alina infinitele seri.

Rămâi în amintirea noastră, învăluit de caldă și prietenoasă lumina cerească.

Dumnezeu să te primească aproape de EL!

 

Profesor Virgil  Pavel, Liceul nr. 1 Tecuci – actualmente CNSH Tecuci