Revoluția la Tecuci 

  

Îmi amintesc ca experiență personală, aveam 21 de ani, că în 1989 situația locuitorilor orașului Tecuci, ca de altfel a întregii populații a țării, era foarte grea. Energia electrică era furnizată câteva ore pe zi, de regulă la intrarea și ieșirea schimburilor de la fabrici, și seara pentru a se putea urmării cele două ore de program ale televiziunii. La școală ultimele ore se făceau la lumina lanternelor și lumânărilor. Din cauza lipsei de energie electrică, pe timpul iernii, centralele de cartier nu puteau furniza căldură și populația orașului stătea în frig. Apa era distribuită câteva ore pe zi, dimineața și seara, așa încât eram nevoiți să facem rezerve în sticle, bidoane, căzi și alte recipiente. Pâinea se dădea pe cartelă și numai locuitorilor din oraș. Alimentele de bază (făina, zahărul, uleiul și preparatele din carne) erau și ele raționalizate. Din aceste produse se dădea doar câte un kilogram de persoană pe lună. La lapte trebuia să stai la coadă de la 2-3 noaptea. Menționez faptul că nomenclatura locală de partid era scutită de supliciul la care erau supuși oamenii de rând, întrucât ea se aproviziona de la cantina de partid (se afla la subsolul primăriei). De asemenea, la blocurile în care locuiau activiștii de partid și alți mahări nu se oprea furnizarea energiei electrice. Așa cum se întâmpla, spre exemplu, la blocurile E9 și F15 de pe str. 7 Noiembrie (astăzi Gheorghe Petrașcu). 

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, aproximativ 5000 de oameni, în mare parte  muncitorii de la fabricile din Zona industrială, erau adunați în faţa Primăriei. Se scandau lozinci anticomuniste şi anticeauşiste. Totodată, oamenii își exprimau bucuria înlăturării dictatorului. O parte dintre manifestanți au pătruns în instituție și au început să distrugă tablourile cu chipul conducătorului, materiale propagandistice, broşuri, pliante, cărţile scrise de Nicolae Ceaușescu. Toate acestea au fost aruncate în fața primăriei. 

Dintre participanții care „au stat acolo zile în şir, au dormit în primărie, acolo le-a fost casa, acolo serviciul, până spre sfârşitul lunii” îi amintim pe: dr. Teodor Daniliuc, asistenta medicală Dana Dragu, Adrian Cătăuţă, Gigi Pruneanu, Vasile Pazvante, fraţii Chiriţă, prof. Ionel Necula, comandorul Chiş, colonelul Tatomir, Marcel Giurgea, avocații Mihail Căcescu, Dan Frîncu, Emil Doruş și Ene Susanu. 

Dintre cei intrați în sediul Primăriei și care încercau să facă ceva, în haosul existent acolo, s-au detașat doctorul Daniliuc și avocatul Ene Susanu. Acceptase să colaboreze cu „revoluționarii” și Gheorghe Potîrniche, cel numit de curând primar al orașului și care nu avusese timp să se compromită. 

În cursul serii s-a constituit Comitetul Provizoriu de Reprezentare al orașului Tecuci. Membrii acestuia au fost: dr. Daniliuc Teodor – președinte, Mitrofan Ioan – ing. agricol, Zamfir Vasile – căpitan de marină, Ferțu Ghiță – impiegat stația C.F.R. Tecuci, Georgescu Elvin – student, Cătăuță Adrian – muncitor, Popa Vasile -muncitor, Grama Ioniță – muncitor,  av. Susanu Ene, dr. Blănaru Paul, prof. Ionel Necula, pr. Ramfu Vasile, Dănăilă Vasile – țăran cooperator. 

La câteva ore de la constituire, Comitetul Provizoriu de Reprezentare al orașului Tecuci  a transmis următorul Apel – program:  

„Cetățeni ai orașului Tecuci de toate vârstele, și de toate naționalitățile, în acest moment de adevărată măreție a istoriei neamului nostru, Comitetul Provizoriu de Reprezentare al orașului, ales astăzi, 22 decembrie 1989, cea mai mare zi a istoriei noastre, de către adunarea cetățenească, în fața sediului Primăriei, cu adevărat alegere liberă, se adresează dumneavoastră, anunțându-vă și rugându-vă la cele ce urmează:  

Organele de putere până astăzi  în funcțiune și-au încetat activitatea.  

Totuși, este nevoie de ordine, este nevoie de asigurarea liniștii oamenilor, și pentru aceasta trebuie să ne organizăm noi înșine. De aceea, rugămintea noastră, apelul nostru curat și simțit în profunzimea sufletului nostru, este să fiți alături de noi și să răspundeți cu toată cinstea la nevoile imediate ale populației, ocrotirea bunurilor oamenilor, înlăturarea violențelor de orice fel, asigurarea hranei și căldurii. 

Ca să reușim în această nouă formă de organizare, organizare cu adevărat a oamenilor liberi, este nevoie de concursul dumneavoastră, oameni cinstiți și pricepuți, și cei care vă simțiți a fi așa, adică cinstiți și pricepuți, să vă prezentați la Comitet, la sediul Primăriei, pentru ca în ordine, cu luciditate să se poată repartiza responsabilitățile cetățenești, începând de astăzi, de acum, și până când vom fi în situația să putem să constituim cu adevărat organisme de conducere ale noastre, ale tuturor. 

La primul nostru apel prin stația de radioamplificare, v-am anunțat pentru… 

Nu s-a putut respecta programul, dar vă anunțăm că se poate în tot timpul nopții și mâine, 23 decembrie 1989, să vă prezentați la sediul Primăriei, în sensul celor de mai sus. 

Am luat legătura cu reprezentanții forțelor armate care ne-au asigurat ajutorul armatei, prin repartizarea pe străzi, în preajma magazinelor, a unităților de alimentație, la toate unitățile mai importante și expuse pericolului de spargeri, grupe de câte 5-10 ostași neînarmați, și alături de militari câte 5-6 cetățeni cu banderole la mâna stângă. Vă rugăm să-i luați în seamă și să-i respectați ca noi organe de ordine provizorii.  

În ajutorul nostru, Comitetul Provizoriu de Reprezentare, vă cerem să veniți cu propuneri, cu gânduri bune și înțelepte pentru binele ce cu toții îl dorim și atât de mult l-am așteptat. Să nu ne pierdem cu firea, să nu ne zăpăcească bucuria de acum și să facem greșeli care să umbrească mai târziu această bucurie. 

Fiți calmi, dar fermi pentru apărarea libertății, fiți cu adevărat români. Puterea este acum în mâna noastră, a tuturor, și vrem și trebuie să o păstrăm. 

Acum, în aceste momente mari, trebuie să manifestăm adevăratul patriotism, să terminăm cu vorbele goale și perverse, cu minciuna, care atât amar de ani ne-a cuprins și ne-a înveninat întreaga viață, să ne ocupăm cu toții, și în mod cinstit, de noua ordine a vieții noastre de toate zilele. 

Trebuie să păstrăm toate valorile materiale pe care acum le avem, să nu permitem a fi atacată vreo unitate în scop de jaf, după cum trebuie să veghem ca din unități să nu dispară urme ale trecutului și ne referim la dosare, la acte, la alte lucruri și valori, pentru a se putea judeca mai târziu, cu limpezime, faptele tuturor, pentru a putea să se cunoască de către toată lumea ce s-a făcut și nu trebuia să se facă, ce nu s-a făcut și trebuia să se facă. Fiți cu mintea trează, fiți înțelepți”. 

Apelul-program era semnat de dr. Teodor Daniliuc, președintele Comitetului Provizoriu de Reprezentare al orașului Tecuci. 

La chemarea Comitetului au răspuns mai mulți cetățeni care au primit diverse însărcinări: paza diferitelor obiective economico-sociale din oraș, asigurarea ordinii și liniștii publice etc. Îi menționăm aici pe: Cojocaru Cristinel Lucian, Onica Cica, Maiaciuc Sandu, Gustievici Maricel, Costachi Ion Ion, Codiță Ion, Ungur Sever, Celea Gabriel, Popa Virgil, Tofan Corneliu, Brișcaru Costel, Carinos Gheorghe, Mocanu Mihail, Budeanu Gheorghiță, Hotnog Mircea, Doru Gheorghe, Chiruc Balamun, Chiriac Neculai, Avram Ion, Doru Marin, Popa Mihalache, Silvestru Neculai, Halacu Ion, Umbrărescu Nelu, Finkelștain Eduard, Badiu Vicențiu, Pamfil Ion, Cantaragiu Marian, Irimia Maricel, Iacob Virgil, Udriș Iulian, Chițiga Ion, Buhoci Dorin Corneliu, Pomparău Constantin, Jantea Adrian, Pascal Eduard, Susanu Vasile, Bob Eduard, Ganea Ion, Mantea Costel, Munteanu Constantin, Vasilache Gheorghe, Călin Miron, Stroe Romică. Spre exemplu, fostul primar al orașului, Eduard Finkelștain, pe atunci student aflat în vacanță, a făcut parte dintr-o echipă ce a primit dispoziții să păzească Tribunalul în seara de 22 decembrie și a doua zi. 

Pe 22 decembrie 1989, la ora 20, Ionel Necula a ieșit pe balcon și a citit „Proclamaţia către toţi locuitorii oraşului prin care anunţam că administraţia oraşului este asigurată de o echipă revoluţionară care ştie ce are de făcut”. Iată conținutul  acestei proclamații: 

 „În aceste zile fierbinți, de redeșteptare națională a neamului românesc, de eliberare a conștiințelor de sub povara dogmatismului și despotismului, într-o deplină unitate cu toți românii de bună credință din țară și din străinătate, cetățenii municipiului Tecuci, județul Galați, au ales calea libertății și demnității și se alătură noii ordini politice. Avem încredere în voi și vă rugăm să aveți încredere în loialitatea noastră. 

Știm că redresarea țării stă în puterea poporului, iar poporul are capacitatea de a ieși din criza în care ne-a adus dictatura Ceaușescu. Am trecut de-a lungul istoriei prin multe traume și întotdeauna am știut să le depășim. Și noi, ca întreaga țară, așteptăm directive clare de la organismele competente, eligibile, ale nației.  

Alcătuiți de urgență un guvern provizoriu să putem trece la treabă. Avem multe de făcut. Moștenirea lăsată de dictatura Ceaușescu este dezastruoasă. O vom îndrepta numai prin măsuri urgente și competente. Să facem totul pentru promovarea valorilor autentice și nepervertite. 

Trăiască România liberă și democrată!”. 

La Tecuci a fost liniște, pentru că „inimile mari și mințile limpezi au fost la datorie”. În presa apărută la începutul anului 1990 se aduceau mulțumiri muncitorilor Lazăr Pană (I.T.A.), Ion Sîrmache (I.M.A.), maistrului Emil Bîgea (I.A.M.I.A.), inginerilor Gabriel Jelea, Constantin Gheorghiță, Marin Aurel, Teodor Ardeleanu, care, coordonați de colonelul Constantin Tatomir și de alți membri ai Consiliului provizoriu, au făcut față noianului de alarme false și măruntelor incidente, inerente în astfel de situații. 

În conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 s-au constituit în unitățile administrativ-teritoriale județene, municipale, orășenești și comunale, Consilii ale Frontului Salvării Naționale, organe ale puterii locale, ierarhic subordonate Consiliului Frontului Salvării Naționale. 

La 8 ianuarie 1990, Consiliul Municipal Tecuci al Frontului Salvării Naționale era format din: Gheorghe Potîrniche, Petru Rarinca, Maria Paraschiv – economiști, Alexandru Ariton, Gheorghe Turcu, Petru Oriță – maiștri, Teodor Daniliuc – medic, Vasile Ramfu – preot, Teodor Ardeleanu, Mihai Bălan, Constantin Vasile, Mihai Doroftei, Eugen Beceanu, Irina Ionescu, Constantin Orzoi, Gabriel Jelea, Dumitru Gherghe – ingineri, Gheorghe Săvoiu, Costachi Lupea – ofițer, Gheorghe Ferțu – impiegat, Emil Crețu  Doroș – avocat, Adrian Cătăuță – muncitor, Rodica Curteanu, Dumitru Moroșan – juriști, Ștefan Andronache, Cristinel Corcioveanu, Vasile Ghica – profesori. 

Biroul executiv era compus din: Gheorghe Potârniche – președinte, Teodor Daniliuc – vicepreședinte, Gabriel Jelea – vicepreședinte, Emil Crețu Doroș – secretar, Irina Ionescu, Mihai Bălan, Petru Rarinca, Vasile Ramfu, Gheorghe Săvoiu – membri. 

La mijlocul lunii ianuarie 1990 în funcția de primar al orașului era numit inginerul Eugen Beceanu. Acesta se confrunta cu lipsa locurilor de muncă, așa încât a purtat negocieri cu cei din bazinul carbonifer Rovinari pentru a asigura condiții cât mai bune de muncă pentru tecucenii dornici să lucreze acolo. O altă problemă presantă pe care administrația orașului trebuia să o rezolve era cea a locuințelor. La începutul anului erau depuse la primărie 1800 de cereri, dar posibilitățile de satisfacere a solicitărilor erau reduse. 

Odată cu instalarea noului primar a fost format și un nou Consiliu Municipal al Frontului Salvării Naționale. Din acesta făceau parte: Chiș Dorel – maior, Daniliuc Teodor – medic, Pârvete Marian, Holban Culiță, Costache Costel, Costorelly Corneliu – economiști, Frîncu Simion Dan – avocat, Datcu Eugen – colonel ing., Voinea Gheorghe – tehnician, Curteanu Emilian – subinginer, Petică Petrică, Irimia Vasile, Manole Odisei, Posteucă Eugen, Diaconu Vasile – ingineri, Ștefan Andronache, Corcioveanu Cristinel, Horodnic Adrian – profesori, Ferțu Gheorghe – impiegat, Hotnog Mircea, Turcu Gheorghe, Oprea Vasile, Botez Paul  – muncitori, Ramfu Vasile – preot, Sîrmache Gheorghe – maistru, Tiron Iancu – căpitan. 

Biroul executiv era compus din: Chiș Dorel – președinte, Daniliuc Teodor – vicepreședinte, Pîrvete Marian – vicepreședinte, Frîncu Simion Dan – secretar, Datcu Eugen, Voinea Gheorghe, Curteanu Emilian, Petică Petrică, Holban Culiță – membri. 

În presă începuse demascarea „cuibului de viespi” din primărie, unde membrii aparatului local de partid „se întreceau care mai de care la fel de fel de matrapazlâcuri, începând cu vinderea unei butelii, a unui aragaz, frigider și terminând cu comercializarea apartamentelor”. Erau amintiți: „Grecu – doamna iubăreață, afectată și afaceristă, Iftode – infatuatul muncitor parvenit prin „studii academice gheorghidiste”, Vieru – era să zic chelnerul, podoabă de prostie, Sandu & co”.  Nu erau ocoliți nici securiștii care în timpul revoluției „și-au pus tacticos brasardă tricoloră… așteptând noi ordine”.  

La catedrala „Sf. Gheorghe”, pe 17 februarie 1990, a avut loc o slujbă de pomenire a eroilor revoluției. La ceremonie a participat un sobor de preoți și  numeroși locuitori ai orașului. Au susținut cuvântări emoționante preoții Doniga Ion, Gologan Ion, Vasile Ramfu și Ionel Necula, redactorul șef al ziarului „Tecuciul”. Corurile reunite ale mai multor biserici din oraș au încheiat procesiunea cu „Presărați pe-a lor morminte”.  

În baza Decretului-Lege nr. 81 din 9 februarie 1990, Consiliul Municipal Tecuci al Frontului Salvării Naționale a fost completat cu reprezentanţi ai partidelor, formațiunilor politice şi organizaţiilor minorităţilor naţionale, înscrise la nivel naţional. 

La Tecuci, în afară de Frontul Salvării Naționale (cu sediul în str. 23 August nr. 69) erau înființate și filiale ale Partidului Național Liberal (Str. Galați nr. 5) și Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (str. 23 August nr. 69), așa încât, în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (C.P.U.N.) constituit la nivelul municipiului, pe 27 februarie 1990, au fost incluși și reprezentanți ai acestor partide. Membrii în C.P.U.N-ul local au fost numiți: Chiș Dorel – președinte, Pîrvete Marian, Gold Dănuț – vicepreședinți, Frîncu Simion Dan – secretar. Comisia pentru cultură: Alexandru Aneta – președinte, Ștefan Andronache, Adrian Horodnic – membri. Comisia pentru dezvoltare economico-socială: Voinea Gheorghe – președinte, Curteanu Emilian, Bucu Marcel, Costache Costel – membri. 

Comisia pentru ordine și disciplină: Manole Odisei – președinte, Tiron Iancu, Cătăuță Adrian – membri. Comisia socială, edilitar gospodărească: Holban Culiță – președinte, Irimia Vasile, Ciulei Torian – membri. Comisia de control a activității comerciale: Hotnog Mircea – președinte, Turcu Gheorghe, Cruceanu Todiță – membri. Comisia pentru tineret: Posteucă Eugen – președinte, Corcioveanu Cristinel, Iamandi Dănuț – membri. Comisia pentru probleme de sănătate: dr. Gavrilescu Mihai – președinte, Andronic Visarion – membru. Comisia pentru rezolvarea scrisorilor, sesizărilor, reclamațiilor: Ferțu Gheorghe – președinte, Chivu Adrian – membru. 

Primele alegeri locale din România, după Revoluţia din decembrie 1989, au avut loc la 9 februarie (primul tur de scrutin) şi 23 februarie (al doilea tur de scrutin). Scrutinul local s-a desfăşurat în baza Legii nr. 70 din 28 noiembrie 1991 privind alegerile locale. Primarii erau aleşi prin vot direct, în circumscripţii uninominale, iar consiliile locale, tot prin vot direct, dar în baza scrutinului de listă. 

În urma acestor alegeri, la Tecuci a fost ales primar Gheorghe Lazăr. Componența Consiliului Local al municipiului Tecuci a fost următoarea: Andronache Ștefan, Avram Ion, Bodea Victoria, Borcan Ion, Bulboacă Sergiu – George, Crișan Mircea, Diaconiță Ghiță, Gavrilă Ioan – Gabriel, Gavrilescu Mihai, Ghica Vasile, Manole Constantin, Manole Odisei, Manoliu Elisabeta, Matran Liviu, Munteanu Alexandru, Orzoi Constantin, Pleșu Virgil, Radu Jorj, Rusu Chiru, Sterea Grosu Constantin, Trifan Dan. 

În concluzie, la Tecuci, în timpul Revoluției a fost liniște. Totuși, așa cum spunea și Viorel Burlacu, în decembrie 2013, „chiar dacă n-au fost evenimente mari şi sângeroase ca-n alte oraşe au fost evenimente de care astăzi nu trebuie să uităm. Şi Tecuciul a răspuns emoţiei generale din ţară coagulând în jurul sediului primăriei oameni care simţeau că e clipa unei răbufniri sociale, a schimbării unui sistem totalitar de tristă amintire”.  

Dana Dragu, participantă la manifestaţiile din decembrie 1989 de la Tecuci, la o întâlnire cu elevi de la Colegiul Naţional „Spiru Haret”, ce a avut loc pe 17 decembrie 2013, spunea: „La data respectivă aveam cu un an mai mult decât dumneavoastră. Puteţi privi ce s-a întâmplat atunci cu ochii dumneavoastră de acum. Aveţi posibilitatea să gândiţi liber, să trăiţi liber, aveţi acces la informaţie. Noi nu aveam aşa ceva. Exista un singur post de televiziune cu un program redus, la radio cântece patriotice, mai aveam biblioteca, lectura ca refugiu. Nu vă uitaţi doar pe facebook, pe internet găsiţi multe lucruri interesante pe care nu aveţi răbdare să le citiţi din păcate. Pe atunci dacă o persoană avea ceva de spus împotriva conducerii veneau imediat Miliţia, Securitatea. La Tecuci nu s-au întâmplat lucruri mari ca la Timişoara, Bucureşti. Aceia sunt adevăraţii eroi, noi doar ne-am solidarizat cu ei”. 

 La 21 de ani de la Revoluție, avocatul Mihail Căcescu, participant la manifestarea de la Tecuci, unul dintre „șpicherii microfonului de la care a vorbit Comitetul Provizoriu de Reprezentare al orașului Tecuci”, în seara zilei de 22 decembrie 1989, avea să declare: „Revoluția a folosit doar celor ce au stat în umbră și au știut să ia puterea în detrimentul celor care au făcut-o cu adevărat. Mă refer la comuniști desigur. După mine revoluția ne-a adus doar libertatea de a spune ce vrem și a face ceea vrem, în rest citez <din toate vremurile politica românească a însemnat o mare șmecherie> aceasta-i și părerea mea”. 

La rândul său, Gabriel Jelea a spus cu năduf: „Rezultatul după 21 de ani este moartea Tecuciului, terminarea Tecuciului din punct de vedere economic. Noi tecucenii n-am avut noroc deloc, nici n-am luptat, de aceea sunt numai rele. Sunt dezamăgit după 21 de ani de la revoluție, așteptam să ne deșteptăm puțin din starea asta”. 

Referitor la cele petrecute în decembrie 1989, Ionel Necula a precizat: „A fost o revoluţie la Tecuci? Iată o întrebare care rămâne deschisă ca o ușă dată de perete. Sigur c-a fost, dar în niciun caz mai aprigă și mai prădalnică decât la Buhuși sau la Hîrlău. Se anunțase deja prin manifeste răspândite noaptea și, în stilul profund românesc, prin poante, prin bancuri, prin ironii hazoase și pline de tâlc… Se făcea haz de necaz: „Pierdut buletin de București. Găsitorului recompensă”, „Ceaușescu și Lenuța dau salam cu feliuța”, „Grăbiți Congresul să nu moară realesul”  sau „La al XV-lea Congres, patru ani de la deces”… 

A fost, ca peste tot, o reacţie, o frământare, o defulare colectivă a lungilor decenii de represiune a gândului, a cuvântului, a opiniei. Sigur este că nici unul dintre cei ce s-au profilat în acele zile ca activi şi curajoşi, n-a devenit revoluţionar şi nu beneficiază de privilegiile cunoscute. Aud şi eu că există şi în Tecuci nişte revoluţionari cu brevet şi cu privilegii, dar unde or fi făcut revoluţie, Dumnezeu ştie. Cozonacul revoluţiei la Tecuci, n-a avut stafide, iar cei, câţiva care au statut de revoluţionar şi se bucură de toate privilegiile, nu i-a văzut nimeni pe acolo pe unde s-a întâmplat ceva ce semăna a revoluţie”. 

 

Daniel Bradea 

  

Sursa: Daniel Bradea, CASA DE CULTURĂ TECUCI (1953-2013), Ed. PIM, Iași, 2022, p. 109-124. 

3 thoughts on “Revoluția la Tecuci 

  1. ” E meritoriu ca se mai aminteste astazi de acel moment. Doresc sa aduc o corectie celor expuse mai sus.
    Lucrurile s-au desfasurat initial asa: Pazvante ( cel cu parcul ) a luat cuvantul pe micul gard al Primariei ( sediul PCR la acea data), in dreptul „cosului de flori” ( uscat la acea data, era decembrie). Discursul lui nu excela, dar micul grup de tineri veniti acolo nu astepta ceva neaparat savant. Pazvante a fost primul care a intrat in sediul PCR , acesta este adevarul. Apoi au venit ceilalti foarte tineri studenti : Finkelstain Eduard, Ungan Sever ( si nu Ungur Sever cum apare in material) , Jelea Gabriel ( si nu Celea Gabriel cum apare in material), Gigi Pruneanu, etc. Apoi au venit si altii, din pacate multi dintre ei slujitori (profitori) ai fostului regim care acum se reorientau fara nicio jena. Este adevat ca multi dintre acesti tineri au indeplinit diverse însărcinări, mai putin reusita este afirmatia ca au facut acest lucru la chemarea a nu stiu carui comitet. Tinerii erau acolo, ei au cucerit libertatea, comitetul despre care se vorbeste s-a constituit la multe ore dupa actiunea tinerilor, iar multi dintre membrii acestuia au privit in liniste la TV, dupa care, nu-i asa, au venit victoriosi si anticomunisti la sediul PCR. Sa mai spun un adevar: undeva in noapte se dadeau informatii la TV cu teroristii care atacau institutia ( s-a stins lumina in studioul 4, se facea apel la populatie sa vina in apararea Televiziunii, totul parea a sta pe muchie de cutit ), lucru care a facut sa dispara aglomeratia din sediu ( dintre persoanele mature cunoscute a ramas doar regretatul doctor Paul Blanaru)! Martor este maiorul Kiss ( comandantul unitatii de elicoptere militare) ca acel grup de tineri, cu elanul si curajul varstei, au cerut sa mearga la Bucuresti, cu elicopterele armatei sa apere revolutia !!!! Sigur astazi ideea pare nebuneasca, se pot spune multe, dar asa era atmosfera atunci.”

    1. Mulțumim cititorului Tavi pentru completări și corectarea numelor, însă ținem să facem următoarele precizări:

      1. La realizarea acestui material am folosit înregistrări video, audio, presă din acea perioadă, interviuri ale participanților la acele evenimente.

      2. Dvs. spuneți : ,, Este adevat ca multi dintre acesti tineri au indeplinit diverse însărcinări, mai putin reusita este afirmatia ca au facut acest lucru la chemarea a nu stiu carui comitet. Tinerii erau acolo, ei au cucerit libertatea”…

      În filmarea realizată de Maricel Giurgea – Tecuci – Video Revoluția din 1989, postat pe Youtube pe 29 decembrie 2010. https://www.youtube.com/watch?v=DercI , la min. 11,00 – avocatul Mihail Căcescu începe să citească o listă de persoane (pe care am reprodus-o și noi în articol) pe care a primit-o de la Comitetului Provizoriu de Reprezentare al orașului Tecuci:

      ,,Ne transmite comitetul, încă o dată, ca persoanele care își aud numele să vină neapărat sus, să nu dea înapoi, să fie alături de noi, să ducă la misiune așa cum ne-am angajat cu toții, în fața patriei. Vă rugăm să poftiți în dreapta clădirii municipale următoarele persoane… ”

      3. Referitor la transcrierea greșită a numelor menționate de dvs. (este posibil să fie și altele), menționăm că ele au fost reproduse așa cum au fost rostite la microfon de av. Căcescu (vezi inregistrarea video min 11-14).

      1. Încă odata exprim admirația că cineva a căutat să păstreze vie amintirea acelor evenimente. Am exprimat anterior lucruri traite personal, ca participant direct la acelele evenimente încă de la declanșarea acestora ( momentul zero).
        Aș dori să completez succint și să ofer un răspuns la cele mentionate de dvs ( sunt multe de spus, nu cred că este locul aici, în plus am și handicapul că nu știu dacă cele scrise de mine vor fi publicate, ca să merite tot efortul).
        Voi asterne aici cateva amintiri, în legătură cu ceea ce s-a scris, cu foarte multă bună credință, astfel:

        1. La un interval de timp după ce a fost cucerit sediul PCR de către revoluționari, un cetățean care părea extrem de dubios încerca să tot facă lista cu cei prezenți. Nu avea nicio o altă preocupare, el voia să facă o listă. Mulți dintre participanți au fost foarte porniți împotriva lui pentru că exista suspiciunea reală că acea lista va fi predată organelor de Securitate dacă, nu-i așa, Revoluția era învinsă ( asta era societatea in care traiam, informatorii erau la tot pasul, să nu uităm !!!). Până la urmă a reușit să scrie cu greu lista ( omul nu părea obișnuit să țină un pix în mână), întrebând în stânga și în dreapta despre identitatea participanților ( atenție nu a discutat cu fiecare dintre participanți, numele unora fiind spuse de altii, in condițiile in care tinerii se cunosteau destul de bine, având în jur de 22-23 ani). Lista aceea care cuprindea numele participanților ( atenție: nu erau neapărat primii revoluționari scriși acolo, ci o parte a acestora iar alții veniseră ulterior) este prima listă făcută în sediul Primăriei. Astăzi, după atâta amar de vreme, am credința ca acea listă (scrisă cu un pix verde ) urma să ajungă la Securitate în cazul în care Revoluția nu ar fi învins!!

        2. În legătură cu avocatul Căcescu pot spune că a fost de bună credință. Nu a fost în prima grupă de revoluționari, dar a ținut un discurs prin care dorea să țină în priză masele.
        Lista pe care o citește i-a parvenit din sediu și este tocmai lista despre care am relatat mai sus.
        Avocatul Căcescu nu cunoștea tinerii care erau nominalizați, nu știa că mulți dintre aceștia fuseseră în prima linie, altfel nu cred că ar fi spus tocmai celor care avusese curajul primordial ”ca persoanele care își aud numele să vină neapărat sus, să nu dea înapoi, să fie alături de noi, să ducă la misiune așa cum ne-am angajat cu toții, în fața patriei.”
        Dincolo de patetismul unor cuvinte (” ne-am angajat cu toții, în fața patriei ”), nu era posibil ca tocmai tinerii care declanșaseră evenimentele de la Tecuci să dea înapoi!
        Apoi, mulți dintre cei enumerați nu puteau ”să vină neapărat sus”, având în vedere că aceștia erau în sediul Primăriei, chiar în spatele avocatului Căcescu, despărțiți de un zid ( nu lângă avocat pentru că spațiul era foarte mic, în plus nu țineau să ”dea bătălia pentru microfon”, despre care nu am să relatez acum ).

        Încă odată: apreciez foarte mult aducerea acestor fapte în atenția publicului.
        Am credința că lucrurile pot fi prezentate cu maximă acuratețe pentru a fi respectat întocmai adevărul, mai ales că mulți dintre tinerii participanți de atunci ( astăzi trecuți de 50 de ani) încă trăiesc, așa că pot confirma faptele ( cel mai comod pentru dvs este contactul cu cei care locuiesc încă în Tecuci, de pildă Finkelstain Eduard care vă poate confirma).

        La final am să vă relatez un lucru ( o mica intâmplare cumva nostimă din primele clipe ale Revoluției locale, în legătură cu Pazvante ( despre care am scris anterior).
        Așa cum am scris Pazvante a fost primul revoluționar care a pătruns în sediul Primăriei. După cum se știe acesta avea un trecut ”tumultos”, iar primul gest pe care l-a făcut după ce a trecut de usa sediului PCR a fost să sară la plutonierul de miliție care apăra sediul ( sa nu uitam ca România era în stare de asediu), pentru a-i aplica o corecție razbunătoare.
        Acest subofițer, extrem de corpulent, cu o burtă care abia statea să nu se reverse peste centura era atât de speriat încât a făcut pe el. Pazvante i-a aplicat una-doua lovituri, temperate si acestea de tinerii cărora li s-a facut mila starea omului. Sigur a rămas cu pistolul in portarm, dar Pazvante nu s-a lăsat până nu i-a rupt antena de la stație, după care a fost scos valvartej din sediu de tinerii revoluționari, numai ca acesta s-a impediecat a cutremurat scarile de la intrare in cadere, iar la final, când a ajuns jos i-au pârâit pantalonii în fund. Atunci am zâmbit, acum rad cu pofta la acea amintire.

Comments are closed.