La începutul anului 1918 în Basarabia domnea o adevărată anarhie, situația devenind deosebit de gravă. Bandele de soldați ruși bolșevizați au provocat mari dezordini, devastări și omoruri. De asemenea, au fost atacați membri Sfatului Țării și Consiliului Directorilor. În această situație, la solicitarea celor două organisme ale noii Republici Democratice, precum și a unor oficialități civile și militare străine interesate de menținerea ordinii și protejarea populației, începând cu ziua de 10/23 ianuarie 1918 armata română a intrat în Basarabia.
Între 10/23 ianuarie și 27 februarie/12 martie 1918 la operațiunile din Basarabia au participat patru divizii: 11 și 13 infanterie, 1 și 2 cavalerie. Acestea au avut misiunea „de a restabili ordinea în zona etapelor din Basarabia și să asigure bunul mers al trenurilor care vin cu provizii pentru front”.
La aceste acțiuni militare au participat și unități militare ce își aveau reședința la pace în orașul Tecuci.
Pe 18 ianuarie 1918, Regimentul 50/64 Infanterie (făcea parte din Brigada 25 Infanterie, Divizia 13 Infanterie) a trecut Prutul pentru a-i dezarma pe soldații ruși și populația din zona Taraklia – Arciz – Nicolaevka, Akkerman. Începând cu 4 martie, timp de patru zile regimentul a străbătut în marș 60 de kilometri, luptând cu bande înarmate și trupe bolșevizate.
„La 8 martie, trupele Regimentului 50/64 Infanterie și un escadron de cavalerie au pătruns în Cetatea Albă, iar la 12 martie 1918, Comandamentul diviziei trecea în revistă trupele în centrul orașului”. La aceste operațiuni au participat și trupele Brigăzii 4 Roșiori Tecuci.
În conformitate cu prevederile armistițiului de la Focșani, la sfârșitul lunii martie 1918, Divizia 13 Infanterie a fost demobilizată, astfel că regimentul s-a reîntors în garnizoana Tecuci.
La 10 ianuarie 1918, Marele Cartier General al Armatei Române a dat ordinul prin care, la 10 ianuarie 1918, Divizia 2 Cavalerie care avea în componență și Brigada 4 Roșiori (formată din Regimentele 6 și 11 Roșiori Tecuci) a intrat în Basarabia. Divizia a fost dislocată în regiunea Gura Galbini – Carbuna – Batior – Cimișlia cu misiunea de a asigura legăturile între Diviziile 11 și 13. După ce a dezarmat mai multe sate din zona Gura Galbini, comandantul Diviziei 2 Cavalerie a trimis, în ziua de 24 ianuarie, Brigada 4 Roșiori și o baterie călăreață, la Bulboaca, în vederea cooperării cu detașamentul Bender, din Divizia 11 Infanterie, la recuperarea orașului. Brigada 4 Roșiori opera în zona Fărlădari – Lișca.
Regimentul 11 Roșiori (ca detașament pe jos) a supravegheat trecerile de peste Nistru din zona Chișcani – Slobozia în strânsă legătură cu detașamentul Bender. Atacul asupra Benderului (Tighina) a început în dimineața zilei de 25 ianuarie, la el participând și artileria călăreață a brigăzii. Deși bolșevicii erau sprijiniți și de artileria rusă de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, la orele prânzului orașul a fost cucerit de trupele noastre.
Din cadrul Regimentului 11 Roșiori pentru faptele de arme săvârșite în perioada operațiunilor din Basarabia au fost decorați cu Medalia „Bărbăție și credință” cu spade clasa a III-a plutonierul major Gâscă Gheorghe, pentru energia și devotamentul cu care a condus trenul regimentar și sergentul instructor Crăciun Alexandru, pentru curajul și devotamentul cu care și-a comandat plutonul.
Începând cu 25 ianuarie 1918 s-a constituit Corpul 6 Armată condus de generalul de divizie Gheorghe Istrati. Din ordinul acestuia, la 15 februarie 1918, s-a format detașamentul Akkerman pus sub comanda șefului Diviziei 13 Infanterie, care avea în componență și Brigada 4 Roșiori. Acest detașament a pătruns în seara zilei de 23 februarie în Cetatea Albă (Akkerman). Orașul a fost eliberat fără luptă la 27 februarie.
La sfârșitul lunii februarie Basarabia era împărțită în 4 zone controlate de cele 4 divizii ale Corpului 6 Armată. Divizia 2 Cavalerie avea cartierul general la Cimișlia și ocupa zona delimitată la nord de Divizia 11, iar la sud linia Parcani – Carasinscaia – Flămânda. Ele au asigurat liniștea și siguranța Basarabiei până în aprilie 1918, când locul Corpului 6 Armată a fost preluat de Corpul 5 Armată, iar unele dintre ele au fost mutate din Basarabia în dreapta Prutului.
Divizia 2 Cavalerie avea organizat în Basarabia și un serviciu sanitar. Regimentul 6 Roșiori Tecuci dispunea de două spitale amenajate în case particulare din satele Volintirowka și Monzir. Acestea aveau câte 10 paturi, au fost deservite de doctori civili ruși și erau puse sub controlul medicului regimentului, căpitan Popescu Nicolae. Regimentul 11 Roșiori Tecuci avea spitale în satele Kaușani (40 de paturi) și Pușcari (25 de paturi) precum și un ambulatoriu la Talmaz, unde deservea un felcer. În comuna Cimișlia era organizat un spital de boli contagioase cu 20 de paturi, care deservea Brigada 4 Roșiori. Spitalul era condus de medicul Locotenent Piticaru Ilie (Divizionul de Artilerie Călăreață) ajutat de medicul Sublocotenent Liteanu, de la Ambulanța diviziei
Din ianuarie 1918, Regimentul 6 Roșiori Tecuci a fost dislocat în Basarabia unde a luat parte la luptele pentru eliberarea orașelor Bender și Cetatea Albă (Akkerman). De asemenea, acesta a asigurat liniștea și ordinea în zona controlată de Divizia 2 Cavalerie care își avea cartierul general la Cimișlia.
Regimentul a îndeplinit și misiuni de strângere a armamentului și munițiilor de la populație și bandele înarmate. Până la 24.01.1918 va strânge de la populaţie, din diferite localităţi: 183 de arme, 123 baionete, 1 mitralieră rusească, 6 săbii, 575 cartuşe, 8 grenade. În luna octombrie 1918 regimentul era cantonat la Romanovca, Leova.
Regimentul 24 Infanterie Tecuci (făcea parte din Divizia 6 Infanterie) nu a participat la operațiunile militare ale Armatei române din Basarabia (ianuarie – martie 1918). În această perioadă, așa cum am arătat într-un alt articol, regimentul a efectuat misiuni de apărare a frontierei cu Austro-Ungaria, dar și de menținere a ordinii și siguranței populației ce era amenințată de trupele ruse care părăseau frontul în debandadă.
Daniel Bradea
Sursa: Daniel Bradea, CONTRIBUȚII LA ISTORIA ORAȘULUI TECUCI, Ed. Studis, Iași, 2021, p. 256-260; Sursa foto: https://www.historia.ro