Despre înființarea Muzeului tecucean

  

Muzeul din Tecuci a fost înființat în anul 1925. Acesta se numea Muzeul de Arheologie și Științe Naturale și era proprietatea lui Mihail Dimitriu. La început a avut doar o secție de arheologie, iar din 1926 și secția de paleontologie și entomologie. 

 Prima relatare despre muzeul lui Mihail Dimitriu, „locul unde sunt adunate obiecte vechi”, a fost publicată în 1928, în ziarul „Țăranul”. Autorul articolului susținea că muzeul „ar putea fi un centru de cultură, o podoabă a orașului”. În 1930, profesorul Ion Simionescu „vorbește pe larg în ziarul Viitorul din 6 octombrie” despre „minunea de la Tecuci”. Una dintre cele mai complete descrieri ale „muzeului particular” a fost realizată în articolul Un muzeu Interesant la Tecuci, publicat în anul 1934 în revista „Ilustrațiunea Română”. După ce autorul a prezentat cititorilor faptul că „muzeul este rodul unui singur om, la care oficialitatea n-a contribuit cu nimic…, al unui naturalist și pasionat colecționar, d. Mihail Dimitriu din Tecuci”, în articol erau descrise colecțiile deținute de muzeu. 

Începând cu anii 1927 – 1928, muzeul a fost vizitat de oameni de știință și specialiști în domeniu precum: Gheorghe Macovei, Ion Atanasiu („geologi și stratigrafi, profesori universitari”), Ioan Andrieșescu (profesor universitar, directorul Muzeului Național de Antichități din București în perioada 1927-1935), Orest Tafrali (profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din Iași), Ion Simionescu (profesor universitar, „mare specialist paleontolog”). Profesorul Simionescu a mai văzut de încă două ori colecțiile și a studiat o parte dintre fosile (125 de piese au fost trimise la București pentru studiu și determinare). 

 În 1934, muzeul a trecut în proprietatea municipalității în urma unei tranzacții între Mihail Dimitriu și Consiliul Comunal al orașului Tecuci. Decizia (nr. 126 /13 iunie 1934) de preluare a colecțiilor muzeului particular a fost ratificată de consilierii locali în ședința din 4 august 1934. În aceeași ședință, consilierii locali au confirmat, prin Decizia nr. 3, acceptarea făcută de primarul orașului, prin Decizia nr. 6700 din 23 iulie 1934 autentificată de Tribunalul Tecuci sub nr. 1122/934, a donației făcută de Teodor Cincu prin „Actul de Donațiune” înregistrat sub nr. 1092 din 16 iulie 1934 la Tribunalul Tecuci. 

„Curierul Tecuciului” anunța la începutul lunii martie 1935 că „în localul Fundației culturale Teodor și Maria Cincu s-a început și e pe sfârșite instalarea Muzeului Comunal Mihail Dimitriu – Arheologie și Științe Naturale, marea și bogata colecție a distinsului și neobositului colecționar Mihail Dimitriu din Tecuci, dăruită comunei cu contractul nr. 1823/1934, de către creatorul și proprietarul ei”. Până atunci muzeul a funcționat în casa lui Mihail Dimitriu. 

Pe lângă colecțiile lui Mihail Dimitriu muzeul avea expuse și „diferite pietre și cruci de piatră cu inscripțiuni vechi, ridicate de pe la bisericile din oraș și județ”. 

Inaugurarea („sfințirea”) muzeului în noul sediu, „aranjat cu mult bun gust de dl. Dimitriu”, a avut loc la 21 noiembrie 1935. Cu acest prilej s-a organizat o expoziție etnografică și a fost dezvelit bustul lui Spiru Haret.  

 Așadar, Muzeul de Arheologie și Științe Naturale (înființat în 1925 de Mihail Dimitriu) a trecut în anul 1934 în proprietatea Primăriei, devenind Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu” – Arheologie și Științe Naturale. Conform documentelor păstrate la Arhivele Statului Galați municipalitatea a preluat doar colecțiile trecute în „Inventarul sumar al colecțiilor aflate în Muzeul de Arheologie și Științe Naturale al D-lui M. Dimitriu din Tecuci” la 31 mai 1934. 

Afirmațiile unor așa-ziși specialiști, care susțin că  „vestigiile arheologice și numismatice strânse de Constantin Solomon, care au constituit patrimoniul Muzeului Regional Tecuci și adăpostită, în anul 1932, în localul Școlii Comerciale de Băieți, urmau să fie reunite cu colecțiile private ale lui Mihail Dimitriu și Alexei Alexinschi pentru a pune bazele Muzeului județean sau comunal”, nu au bază documentară. Colecțiile „de obiecte preistorice și romane” strânse de Constantin Solomon nu au făcut obiectul acestei tranzacții. Ele erau găzduite în continuare de Muzeul Regional instalat la Liceul Comercial din Tecuci, așa cum rezultă din relatările lui  Al. Tzigara – Samurcaș (Muzeografie Românească, București, 1936, p. 228) și Ion Simionescu – „bogata colecțiune arheologică și paleontologică” a profesorului Constantin Solomon „este adăpostită la Liceul Comercial din Tecuci” – („Natura”, an XXVIII, nr. 5, 15 mai 1939, p. 232; „Natura”, an XXX, nr. 4, aprilie 1941, p. 179). Unii autorii susțin că aceste colecții au intrat  ulterior în patrimoniul Muzeului din Tecuci, fără să precizeze când anume s-a întâmplat acest lucru. 

La sfârșitul acestor scurte considerații privitoare la înființarea muzeului tecucean, precizez faptul că nu sunt „mare specialist” și nici măcar „cercetător autentic”. Sunt un locuitor al orașului Tecuci, amator de lecturi istorice. Totuși, în urma studierii unor articole, studii și lucrări cu caracter științific, precum și a unor documente de la Arhivele Statului am dobândit unele cunoștințe, pe baza cărora am elaborat câteva lucrări de istorie locală. Întrucât acestea au apărut în tiraje limitate a fost imposibil ca ele să ajungă la cei dornici să cunoască istoria Tecuciului și a zonei sale de apelativitate.  

În această situație, am acceptat invitația redactorului de a trimite materiale Ziarului Tecucean. Nu știu și nici nu am întrebat ce audiență au acestea. În pagina de facebook a ziarului am observat că unele dintre articole s-au bucurat de aprecierea cititorilor (Participarea regimentelor tecucene la operațiunile Armatei române din Basarabia (ianuarie – martie 1918) – 707 aprecieri și 101 distribuiri, Răscoala din anul 1907 în județul Tecuci – 310 aprecieri și 104 distribuiri, Monumentul Eroilor Ceferiști din Tecuci – 312 aprecieri și 45 distribuiri etc. ), fapt pentru care vă mulțumesc atât dumneavoastră, cititorilor, cât și administratorului site-ului pentru bunăvoința cu care îmi găzduiește modestele mele pritociri. 

  

 Daniel Bradea 

  

(Vezi și Daniel Bradea, TECUCI, FILE DE ISTORIE, vol. 3, Ed. Studis, Iași, 2021; Idem, ÎNFIINȚAREA MUZEULUI DIN TECUCI, în „Tecuciul literar-artistic”, nr. 60/ 2021; Sursa foto: Ilustraţiunea Română, nr. 14, an VI, 28 martie 1934, p. 3 și SJAN Galați).