Crimele care au provocat consternare în Tecuci

 

Oamenii din toate timpurile sunt de-a lungul unei vieţi martori la o serie de evenimente care le reţin atenţia. Fiecare dintre ei, din anumite cauze și evaluări personale, poate fi impresionat de altceva: cutremure, epidemii, inundații, incendii devastatoare, foamete, nașterea unui copil, căsătoria, sau moartea cuiva apropiat etc. 

Cei care au trăit astfel de experiențe de viață au făcut mențiuni cu privire la anumite manifestări, fapte sau personalități, în diverse înscrisuri, în general opinii sau mărturii publicate sau scrise sub o anumită formă. Unele dintre aceste evenimente au produs consecințe din punct de vedere politic, economic, social și al moravurilor.  

 Despre două întâmplări nefericite, petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care au fost implicate personalități ale meleagurilor tecucene, găsim consemnări în presa timpului. 

În octombrie 1869, Anton Cincu, „deputat și primar al orașului Tecuci”, era acuzat în unele ziare că „ar fi bătut pe un servitor al său, care în urmă ar fi și murit”.  În această situație, ziarul „Progresul”, „foaea publicațiunelor oficiale din  resortul Curței de Apel din Iași”, a publicat următorul comunicat: 

„Unu ziaru din Bucureşti face întrebare de ce „Monitorulu“ nu publică nimica despre o ucidere ce s-ar fi întâmplatu la Tecuciu. La aceasta să respunde că justiţia este din început încunoştinţată de toate împrejurările, şi că remâne în apreciaţiunea ei de a alege timpul, când va socoti că se cuvine se publice constatările sale.  

Rolul administraţiunei în cestiunea de faţă au fost celu urmatoru: O scrisoare anonimă au arătatu D-lui Ministru de Interne că D. Anton Cincu, deputatu şi primaru alu oraşului Tecuciu, ar fi bătut pe unu servitoru al seu, care în urmă ar fi şi muritu. Acea denunciare s-au comunicatu de îndată Ministrului justiţiei. Acesta întemeindu-se pe cererea procurorului Curţei din Focşani, cerându de la Ministerulu de Interne suspendarea prevenitului Primaru, acesta s-au şi rostitu şi comunicatu consiliului comunalu din Tecuciu”. 

Cu cinci ani mai înainte, unei alte personalități tecucene îi  erau aduse acuzații similare. În februarie 1864, ziarul „Romanulu” a publicat mai multe „depeșe telegrafice”, transmise de la Tecuci și Bârlad de către Vasile Ursache, locuitor din Tălpigi, în care se relata despre o crimă comisă de Alexandru Teriachiu. În fapt, se reclama că Alexandru Teriachiu „a  bătut amploaiatul în locul de autoritate”. Victima era săteanul Marin Vrăncenu, care în urma agresiunii suferite în „pretoriul comunal” a decedat. 

Într-un material publicat pe 10 februarie 1864 se menționează : „Județulu Marin Vrăncenu din satulu Talpicei, [satul Tălpigi, comuna Ghidigeni ad. n.] victima deputatului de Ismail A. Teriakiu, în ora acesta ș-au datu sufletulu, în spitalu din Tecuci, lăsându dupe sine uă veduvă și 7 copii orfani. Spăimentătoria suferință a consătenului meu, m-a desceptatu a ve anuncia la începutu căndu crima s-a comisu, și totu acesta me obligă ș-acumu, cându omulu este mortu, a informa publiculu de adeveru ca nu cum-va prin menagiări se se desfigureze urmărirea faptului spre desmințirea mea”. 

După o săptămână, săteanul Vasile Ursache, din districtul Tecuci, a revenit cu o nouă depeșă adresată directorului ziarului „Romanulu”, în care a relatat despre mersul anchetei în acest caz de crimă: „Penalitatea (delictulu) comise de D. Alexandru Teriakiu, deputatu de Ismailu, m-a îndemnatu a da guvernului și publicității încunoștințare, a reclama pentru descoperirea adevărului ș-a cere grava anchetă de omeni nepărtinitori.  

 D-le Ministru  ancheta ce ați rânduit de Prefectulu districtului; este necontestată că a venitu la fața locului unde a ședutu unu ceasu constatăndu factulu numai de doue palme  ce s-a datu lui Marin Vrăncenu în pretoriulu comunale de d-lu Teriakiu; despre bătae cu piciorele, trăsături de păru, nu s-a constatatu, și aceste descoperiri cuvenite ramului polițienescu nu s-a făcutu. În zadaru sătenii mărturisescu cunoștințele lor despre acte, nu se procedeză de a lor adevăruri, (aci eru este uă greșelă de stilu seu telegrafică). D. Prefectu au lăsatu causa demnității guvernului lauă parte, au sacrificatu misia sa partiniri d. Teriakiu. Eu contestez a sa anchetă, și cu atătu mai multu o contestezu întrucătu nu s-a sfiitu de dreptate și de sacra datorie ce are spre descoperire în totului a adevărului; legea hotărăște; esemplu aice și mai multu, căci joacă în rolu d-lu Teriakiu; în destulu au înădușitu omenii că este cunoscătoru de legi, daru cumu e vorba de alu seu interesu zdrobește, strivește totulu în piciore; în urmă d. Prefectu au rănduitu pe voiniculu suptu-prefectu George Istrati, ciracu predecesorului d-lui Prefectu actuale; amu reclamatu suspendarea, daru cine ascultă pe aice. D. suptu-prefectu are mai multe antecedente. Ancheta și judecata dreaptă D-deu Inferiorului ca și superiorului, au constatatu eră și că numai două palme  i-aru fi datu d-nu Teriakiu mortului Vrăncenu; în zadaru sătenii mărturisescu despre cumu au fostu, acte nu se procedează de adevăru. Precumu puteți conosce, d-le ministru, care e consecința,  ve recomandu dar, d-le Ministru, causa; luați inițiativa în descoperirea adevărului; dreptatea e mare, pote că l-aru fi trasu la răspundere amploiații cărmuitori districtului pentru tăcere de 15 dile pănă la încunoștiințarea mea către guvernu. Crima e scandalosă, s-au bătutu amploaiatulu în loculu de autoritate; urmează și morte; renduiți omeni onești, neatărnați și de bună credință pentru a se descoperi adeverulu, căci astfelu pre cătu vădu pe aice  au de scopu, a eși talmeșu balmeșu cuventu rostitu în adunarea noastră Romănă”. 

 

Daniel Bradea  

 

(Din volumul POVEȘTI DESPRE CINCULEȘTI, aflat sub tipar.)