Nereguli la Pediatrie sesizate de cetățeni

 

Doresc să va aduc la cunoștință mai jos o serie de nereguli pe care le-am observat la Secția Pediatrie a Spitalului Municipal Tecuci și care consider că prezintă importanță pentru cetățeni și nu numai, astfel sper că se poate sesiza cineva în a îndrepta lucrurile. 

Fetița mea, în vârstă de 3 ani și 11 luni, a fost internată în această secție începând cu data de 01.07.2023, în jurul orelor 22, până pe 04.07.2023 în jurul orelor 14, cu diagnosticul pneumonie și amigdalită purulenta. A fost internată împreună cu mama ei. 

În urmă internării, a doua zi (2 iulie) a fost programată pentru raze la plămâni, în cadrul corpului principal al Spitalului Municipal. Deoarece cele două corpuri sunt la distanță unul de celălalt s-a impus transportul ei și al mamei sale de la Secția de Pediatrie către Corpul Principal al Spitalului. 

Legea spune că orice copil trebuie să circule, până la înălțimea de 135 cm, într-un scaun auto. Înălțimea de 135 cm fiind atinsă cam după vârstă de 7 ani, mama a întrebat-o inițial pe doamna asistentă cu ce se merge la spital, spunându-i că are posibilitatea să transporte copilul în siguranță utilizând mașina personală echipată cu scaun de copil așa cum prevede legea, însă doamna i-a spus că nu e cazul de așa ceva, deoarece au ei transport. 

Din păcate, transportul asigurat de spital a constat în utilizarea unei dubițe cu care se face transferul mărfii și al mâncării de la corpul principal către celelalte corpuri ale spitalului. 

Soția a întrebat de ce sunt transportate cu această mașină, iar răspunsul pe care l-a primit a fost că ambulanța este stricată. 

Atât fetița cât și mama au fost urcate în această mașină pe banchetele din față, de lângă șofer, întrucât în spate mașina nu are locuri, fiind nevoită să țină în brațe copilul. 

Pe drumul de întoarcere soția i-a spus doamnei șofer că nu este normal să facă așa ceva și că ce face este inconștiență, iar aceasta a spus că nici în ambulanță nu este mai bine deoarece au fost cazuri când au transportat și câte 9 pacienți cu aceeași mașină. 

Mai mult decât atât, soția mi-a spus că pe lângă ea a mai fost transportată o mamă cu un alt copil pe care l-a ținut tot în brațe. 

Doamna șofer nu a purtat centură de siguranță. 

 Pe lângă toate acestea au fost transportate cu pijamalele și papucii cu care stau în salon, în condițiile în care în interiorul spitalului trebuie păstrată o anumită igienă, trebuia să li se spună să se schimbe, sau să schimbe măcar papucii să nu ia microbii de pe afară sau de la un spital la altul. 

 În 3 iulie fetița a fost programată pentru examinare ORL, examinare care nu se face în cadrul Secției de Pediatrie ci în cadrul Ambulatorului de Specialitate – Policlinică, un alt corp al spitalului, la care se impune iarăși transportul pacienților. 

De această dată s-a utilizat o ambulanță în care în spate au fost urcați 3 pacienți copii, împreună cu mamele. 

Soția a stat pe bancheta asistentului cu copilul în brațe iar celelalte două mame au stat pe targă, fără posibilitatea de a utiliza centuri de siguranță, să nu mai vorbim de echipamente pentru siguranța copiilor. 

La fel ca în ziua precedentă, au fost transportate cu pijamalele și papucii cu care stau în salon. 

Pe lângă doamna șofer a mai urcat în față și o infirmieră, care cu o zi înainte a lipsit, în condițiile în care mă gândesc că ar trebui un cadru medical care să însoțească pacienții. 

În momentul în care au ajuns la Ambulatoriul de Specialitate, au fost nevoite să aștepte la rând, ca medicul specialist să vadă alți pacienți, deoarece Spitalul nu a anunțat că vin pacienți de la Secția de Pediatrie. 

În plus, la întoarcere, doamna șofer a vorbit la telefon tot drumul, în condițiile în care în spate avea pacienți care stăteau în brațele mamelor și a căror siguranță era pusă în pericol. 

În România, codul rutier interzice vorbitul la telefon în timp ce conduci mașina și ești nevoit să utilizezi dispozitive hands free. 

Luni, 3 iulie, în urma celor spuse de soție, am fost în audiență la doamna Manager a Spitalului pentru a sesiza aceste nereguli și pentru a o informa că dacă spitalul pe care îl conduce sau cei ce se ocupă de administrarea fondurilor necesare pentru achiziția de mașini și echipamente nu le pasă de siguranța pacienților minori transportați între corpurile acestuia, mie îmi pasă de siguranța copilului meu, iar cum eu respect legile în vigoare cu privire la circulația pe drumurile publice, am pretenția ca și ceilalți să o facă. 

În timpul acestei discuții, dânsa mi-a spus că soția putea refuza transportul, însă această opțiune nu i s-a comunicat și nu a știut că poate refuza transportul și că se poate deplasa în regie proprie. 

  

M.C.