Într-un articol anterior, sub titlul „Tecuciul de altădată”, am prezentat evoluția Tecuciului în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, evidențiind eforturile de reconstrucție depuse pentru a remedia devastările provocate de război.
În această nouă prezentare, ne propunem să atragem atenția cititorilor asupra unuia dintre primarii reprezentativi ai Tecuciului din perioada interbelică. Virgil Mironescu s-a distins ca una dintre personalitățile remarcabile ale Tecuciului în această perioadă, marcându-și prezența în viața politică, economică, socială și culturală a localității. Acesta a îndeplinit funcția de primar în intervalul 1922-1926 și a fost ales în mod repetat ca deputat și senator. Făcând parte din elita politică și intelectuală a orașului, Mironescu a avut o contribuție semnificativă la conturarea destinului orașului Tecuci.
Împreună cu soția sa, Cleopatra Mironescu, locuia într-un conac de pe Bulevardul Gării, vecin cu vila cumnatului său, avocatul Radu S. Vasile.
După finalizarea studiilor juridice, a intrat în magistratură, ocupând inițial funcția de „ajutor” la ocolul Tecuci până la 6 martie 1904. Ulterior, a avansat în carieră, devenind „substitut” la Tribunalul Tulcea. După câțiva ani, a renunțat la cariera în magistratură și s-a dedicat practicii avocațiale. Astfel, în anul 1912 îl găsim activând în cadrul Baroului Tecuci.
În anul 1914, a câștigat alegerile în cadrul Colegiului nr. 2 din județul Tecuci pentru Camera Deputaților, pe listele Partidului Liberal, atât la alegerile din februarie (cu 290 de voturi), cât și la cele din luna mai (251 de voturi).
Virgil Mironescu a fost ales vicepreședinte al cercului „Intim-Club” din Tecuci la data de 14 septembrie 1915. Ulterior, în urma alegerilor din 29 mai 1916, a ocupat funcția de decan al Baroului Tecuci. În perioada 1922-1926, a fost primar al orașului Tecuci. În această calitate, Virgil Mironescu a contribuit la refacerea orașului după război.
Încă din primul an de mandat, pe baza promisiunii făcute de ministrul lucrărilor publice, Ion Petrovici, că vor fi alocați 1 milion de lei pentru refacerea străzilor din oraș, autoritățile au început repararea și pietruirea majorității străzilor: Cuza-Vodă, Nicorești, Dr. Boteanu, Anton-Cincu, Elena-Doamna, Crivițeni de la pod la bariera Ungureni, Petru Rareș, Ștefan cel Mare, Costache Negri, Săndulescu, Racoviță, Precista și Alecsandri. Străzile principale, Carol și Bulevardul Elisabeta, urmau să fie asfaltate sau pavate cu granit. După asfaltare, Bulevardul, luminat „a giorno”, avea să devină principalul loc de promenadă nocturnă. De asemenea, a realizat compartimentarea și modernizarea Pieței, amenajarea parcului în locul Pieței Vechi, lărgirea străzilor, plantarea de pomi, extinderea și îngrădirea Grădinii Publice, precum și lucrări de refacere și montare a conductelor de apă, reparații la uzina electrică și la cea de furnizare a apei.
În 1922, primarul Virgil Mironescu aprecia că printre obligațiile Primăriei se află și atenția ce trebuie acordată monumentelor care reamintesc de trecutul orașului. Primarul considera că aceste vestigii ale trecutului nu pot fi lăsate „ca timpurile și vremurile să le acopere cu cenușa lor”, motiv pentru care s-a implicat în „chestiunea reparaţiunei Foişorului”. Deoarece „acest turn a servit ca punct de observaţie a armatelor, din care cauză se găseşte atât de ruinat în interior” și având în vedere „împrejurările atât de grele în care trăim după război”, a cerut sprijinul populației pentru restaurarea Foișorului de Foc. În acest sens, a lansat un apelul în care a invocat importanța istorică a construcției: „Foişorul nostru nu este o podoabă a oraşului ca valoare arhitectonică, dar este o trainică legătură între el şi sufletul fiecărui tecucean şi ar fi o lipsă de pietate către trecut să-l distrugem sau să-l lăsăm să se dărăpăneze”.
Lucrările, efectuate cu bani proveniți din subscripții publice și de la bugetul orașului, au fost recepționate la data de 10 septembrie 1923 și au constat în repararea Foișorului, așezarea în vârful acestuia a unui far pentru luminarea pieții și a străzilor vecine, precum și construirea a 8 prăvălii în dreptul fiecărei laturi a turnului de observație.
Prin intervenția primarului Virgil Mironescu, la ministrul Gheorghe Angelescu în anul 1923, s-a primit aprobarea pentru înființarea Liceului de fete în casa care a aparținut familiei Tache și Elena Anastasiu. În acest scop, Ministerul Instrucțiunii a acordat 250.000 lei, iar primăria orașului a contribuit cu încă 100.000 lei necesari pentru a plăti suma de 350.000 lei cerută de colonelul L. Cerchez, nepotul Elenei T. Anastasiu, în schimbul renunțării la orice pretenție asupra imobilului.
În noiembrie 1923, Comisia Interimară a orașului Tecuci a propus organizarea unei primiri oficiale pentru Regimentul 24 Infanterie cu ocazia întoarcerii acestuia în oraș. După avizul favorabil al prefectului, primarul Virgil Mironescu a emis un apel către populație pentru a participa la evenimentele dedicate sosirii Regimentului 24 Infanterie și Regimentului 5 Obuziere la Tecuci.
În apel se menționează: „În ziua de 4 decembrie, ora 3 p.m., sosesc în localitate Reg. 6 Tecuci No. 24 și 5 Obuziere, primul pentru a-și relua definitiv garnizoana, iar cel de al doilea pentru a se instala în orașul Tecuci, noua sa garnizoană. Ambele regimente se întorc pentru a fi de acum înainte găzduite în mijlocul cetățenilor tecuceni. Este cunoscut tuturor bravurile de vitejie a acestor două regimente, cari au contribuit la înfăptuirea României Mari. Pentru a ne arăta bucuria ce simțim de a avea în mijlocul nostru pe ofițerii și trupa acestor două regimente, să le ieșim întru întâmpinare cu flori și cu urale spre a le arăta simțămintele de dragoste ce le merită aceste două regimente. Întâmpinarea să le-o facem pe B-dul Regina Elisabeta, pe care Regimentul 24 Infanterie a luat drumul războiului atunci când mobilizarea a fost anunțată de aceleași trompete care azi anunță sosirea lor în mijlocul nostru și să le strigăm «bine ați venit»”.
De numele aceluiași devotat primar se leagă și construirea primei statui a Tecuciului, Statuia Cercetașului, despre care, în adresa înaintată Ministrului de război, spunea că „locul acestui monument nu poate fi mai bine plasat decât în orașul Tecuci, căruia i-a fost sortit să găzduiască retragerea cohortelor de cercetași evacuate și unde fatalitatea a făcut ca un mare număr de cercetași să aibă soarta repausului pe veșnicie în cimitirul orașului Tecuci”. În anul 1923, monumentul dedicat cercetașilor era reprezentat de o coloană înaltă de formă cilindrică, înconjurat de o mică grădină, la intersecția străzilor Vasile Alecsandri, Elena Doamna, Anton Cincu și Nicorești. Având în vedere că inițiatorul ridicării acestui monument a fost primarul Virgil Mironescu, care a contribuit personal cu bani și materiale, în ședința din 3 noiembrie 1923, Comisia Interimară a orașului Tecuci a hotărât ca în piața unde se află ridicat acest monument să poarte numele „Piața Virgiliu”. În 1924, la fabrica V. V. Rășcanu a fost turnată în bronz statuia cercetașului, iar în iulie același an a fost adusă la Tecuci.
Dezvelirea statuii a avut loc la 16 iunie 1925, în prezența Alteței Sale Regale Principele Moștenitor Carol, Comandantul Marii Legiunii a Cercetașilor din România.
În vara anului 1925, din dispoziția primarului Virgil Mironescu, în Grădina Publică, pe locul unde era fântâna în care au fost găsiți cei patru cercetași morți în timpul războiului, a fost ridicată o cruce de stejar.
Virgil Mironescu s-a implicat și în acțiuni sociale, având în vedere ajutorarea copiilor lipsiți de mijloace financiare. Pentru a realiza acest scop, având un „spirit inventiv și căutător neîncetat de fonduri”, în anul 1922, a instituit o taxă pe vânzarea alimentelor și articolelor de menaj în oraș, precum și pe orice tranzacție realizată cu primăria. Astfel, a reușit să strângă un fond de 170.000 de lei. Ulterior, împreună cu profesorii din oraș a înființat Asociația coloniilor școlare, al cărei conducător avea să fie. Pentru a obține mai mulți bani pentru acțiunile asociației, a insistat pe lângă prefectul C. Turtureanu ca imobilul Teatrului Județean, care se afla în proprietatea Consiliului Județean să fie cedat Primăriei orașului Tecuci. Acest lucru s-a realizat prin intermediul unui jurnal al Consiliului Miniștrilor, după care, în mai 1925, teatrul a fost închiriat Asociației Colonilor Școlare, pentru o sumă care acoperea costurile cu iluminatul și energia electrică necesară proiecțiilor de filme.
Conform informațiilor din presă, în vara anului 1928, Asociația coloniilor școlare din Tecuci, aflată sub președinția senatorului Virgil Mironescu, a trimis 50 de copii la tabăra „Vraja Mării“ de la Techirghiol. Pentru întreținerea acestor copii, asociația a alocat suma de 250.000 de lei. În același an, asociația a îmbrăcat 98 de copii săraci, iar 30 de copii orfani au fost trimiși la mănăstirea Agapia.
În seara zilei de 24 ianuarie 1929, Teatrul Județean din Tecuci a fost distrus de un incendiu în timpul unei proiecții de film. Deși au existat mai multe inițiative ce vizau construirea unui nou teatru, chiar și un concurs de proiecte, acestea nu au mai fost duse la bun sfârșit. În acestă situație, în cursul anului 1929 (15 iunie – 15 septembrie), Asociaţia Coloniilor Școlare, „condusă de neobositul domn Virgil Mironescu, a hotărât să ridice o mare sală de cinematograf pe locul fostului teatru comunal”. După alte surse, cu cei 800.000 de lei avuți la dispoziție s-a făcut doar o „reparație provizorie” a imobilului, cu intenția ulterioră de a-l demola și construi o nouă clădire.
Într-o declarație acordată ziarului „Universul” în 1929, Virgil Mironescu a povestit despre colaborarea cu cumnatul său, Vasile Radu, la înființarea Ateneului „Ștefan Petică” în 1923. Acesta „a lucrat îndeaproape cu cinematograful, susținându-se reciproc”, astfel că „Ateneul a contribuit considerabil la promovarea mișcării culturale în această regiune”.
Mironescu a amintit și de faptul că în 1923 a desființat piața, unde „astăzi se află parcul în care comercianții se simt extrem de încântați”, precum și despre amenajarea unui cartier cu 108 case. Acesta a fost construit pe un teren de aproximativ 14 hectare, situat între oraș și Satu Nou, loc în care se depozitau gunoaiele orașului. Acest teren a fost atribuit funcționarilor și văduvelor de război, care și-au construit acolo locuințe.
După terminarea mandatului de primar, Virgil Mironescu a fost implicat în continuare în viața comunității, fie în calitate de consilier local și județean, deputat sau senator. În 1927 a făcut parte dintr-o comisie formată din foști primari, instituită de Consiliul Local al orașului Tecuci cu scopul de a alcătui un buget „cu baze solide”.
Potrivit unei statistici din 1944, Alexandru Mironescu se număra printre proprietarii de terenuri din județul Tecuci care dețineau peste 50 de hectare. Din acest motiv, odată ce puterea a fost preluată de către comuniști, familia sa a suferit din cauza măsurilor represive luate de noile autorități.
În urma aplicării Decretului 83/1949, proprietarii care dețineau peste 50 de hectare au fost expropriați. Conform unei situații realizate de Camera Agricolă a județului Tecuci, 121 de proprietăți agricole au fost expropriate, printre acestea fiind și cele 20 de hectare deținute de Virgil Mironescu în comuna Drăgănești. Totodată, moșia lui Virgil Mironescu din Tecuci, cu o suprafață de 55 de hectare, a fost înglobată în Gospodăria Agricolă de Stat Drăgănești, înființată după reforma agrară din 1945.
Chiar dacă Decretul 83/1949 prevedea doar confiscarea pământului și a inventarului agricol, în noaptea de 1/2 martie 1949, în județul Tecuci, odată cu acțiunea de preluare a proprietăților, a avut loc și evacuarea foștilor moșieri, precum și a administratorilor acestora. În raportul Comitetului Județean Tecuci al P.M.R. privind definitivarea reformei agrare se specifică faptul că au fost ridicați cu această ocazie toți proprietarii sau administratorii găsiți și familiile acestora. Printre aceștia se afla și Virgil Mironescu, proprietar din orașul Tecuci, care a fost ridicat împreună cu soția sa, Cleopatra, și îmbarcați la stația Frunzeasca, de unde au fost trimiși la Focșani.
Virgil Mironescu spunea că „oamenii fac timpurile”, astfel că în sala de recepţie a Consiliului Comunal din Tecuci, unde erau expuse fotografiile celor care s-au aflat de a lungul timpului la conducerea orașului, a pus o placă pe care era înscris următorul text: „Cei care vor veni după noi, să facă și mai bine și mai mult”.
Daniel Bradea
