Povestea edificării Catedralei „Sf. Gheorghe” din Tecuci (II) 

  

Continuăm cu a doua parte a relatării despre construcția Catedralei „Sfântul Gheorghe” din Tecuci. Acest edificiu urma să răspundă unei necesități vechi și importante a orașului, avându-și originile la sfârșitul secolului al XIX-lea. La inițiativa părintelui protopop Nicolae Conduratu, care și-a văzut astfel visul împlinit, s-a format un comitet cetățenesc format din personalități ale orașului, ce și-au asumat responsabilitatea reconstruirii catedralei. Președintele acestui comitet era marele proprietar Alexandru / Alecu Anastasiu. 

Într-un articol publicat în ziarul „Curentul”, la data de 5 iulie 1938, se relata că în Grădina Publică a avut loc sfințirea terenului donat de Primăria orașului Tecuci, iar imediat după aceea au început lucrările pentru fundație, executate de antreprenorul Giuseppe Polano. În mod simbolic, prima lopată de pământ a fost săpată de către Alecu Anastasiu, urmat de colonelul Gheorghe Pața, prefectul județului, și de colonelul Nicolae Ionașcu, primarul orașului. Au fost exprimate mulțumiri față de prefect, care a decis ca întregul beneficiu material obținut în urma organizării expoziției „Luna Tecuciului”, precum și veniturile provenite din vânzarea cărților poștale, să fie direcționate către comitetul de construcție pentru a sprijini creșterea fondurilor destinate ridicării catedralei.  

 Ceremonia de punere a pietrei de temelie la noua catedrală s-a desfășurat în ziua 31 iulie 1938. Serviciul divin a fost oficiat de Prea Sfințitul Arhiereu Vicar Ilarion Băcăoanul, de la Episcopia Romanului. În cuvântul de învățătură adresat celor prezenţi, ierarhul a subliniat importanța pe care o are un lăcaș de cult în viața creștină: „Catedrala trebuie să fie un «palat măreţ» fără asemănare în localitate, un «muzeu strălucit de antichităţi apostolice», prin pictura, arhitectura şi podoabele ei. Catedrala trebuie să fie un «teatru sfânt» de unde să radieze cele mai înalte învăţături religios-morale şi în faţa căreia să se topească toate viciile şi patimile omeneşti. Catedrala se cuvine să fie un «far luminos» de care întunericul să nu se poată apropia. Biserica este scara cerească pe care s-a pogorât Dumnezeu la noi şi pe care noi ne urcăm la Dumnezeu. 

Catedrala trebuie să unească în ea, pe lângă frumuseţea monumentală de «palat divin», şi cea mai înaltă catedră de cultură morală şi religioasă. Ea trebuie să fie făclia din care să se aprindă şi alte vetre de cultură, pentru că, în Biserică, Sfânta Evanghelie a izvorât atâtea cugetări şi scrieri superioare care au prefăcut lumea cea veche într-o lume nouă mai bună. Iată ce se înţelege, iubiţi creştini, prin catedrală şi, de aceea, am pomenit de la început că, pentru acest oraş, azi este un mare eveniment punerea pietrei fundamentale”. 

Manifestarea a continuat cu citirea actului comemorativ care a fost așezat la temelia sfântului lăcaș: „În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită! Amin.

Întemeiatu-s-a biserica aceasta, Catedrală a orașului Tecuci, cu hramul Sf. Apostol Petru, iar în vechime Sf. Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, în zilele Majestății Sale Regelui Carol al II-lea al tuturor românilor, prim-ministru al țării fiind Sanctitatea Sa Patriarhul României doctor Miron, iar episcop al Eparhiei Romanului D. D. Lucian, cu cheltuiala primului ctitor Alecu Anastasiu și soția sa Ecaterina, proprietari din Tecuci, ajutați de către Constantin și Elena Sachelarie, farmaciști-proprietari, de Prefectura județului, Primăria orașului și de toate instituțiile și populația târgului Tecuci, fiecare după a sa putere, și s-a făcut Sfânta Slujbă a Întemeierii de către Preasfinția Sa Arhiereul Ilarion Băcăoanul, Vicarul Sfintei Episcopii a Romanului, asistat de către clerul episcopal și cel din localitate, astăzi duminică 31 iulie, anul mântuirii una mie nouă sute treizeci și opt, fiind de față comitetul, auoritățile județene și comunale, împreună cu tot poporul dreptcredincios. Drept care, s-a semnat acest document spre a se așeza la temelia  sfântului locaș”. 

Proiectul pentru construcția Catedralei a fost încredințat arhitectului Ioan D. Trajanescu în anul 1937. Semnătura acestuia poate fi identificată pe planurile cu numerele 31 și 32/1938 ale „Bisericii Sf. Apostol Petre – Catedrala – Orașul Tecuci – Mausoleul și criptele din subsol”, documentele aflându-se la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați. Mai târziu, într-un plan și o secțiune datate ianuarie 1958, alături de semnătura lui Ioan D. Trajanescu, figurează și semnăturile arhitecților Magda Iacobescu – Trajanescu și I. G. Mayer. 

 Pentru a strânge fondurile necesare ridicării catedralei, Ministerul Sănătății a autorizat, prin ordinul 108990/1938, emiterea „timbrului cărămidă”, cu speranța de a colecta suma de 500.000 de lei. 

În ceea ce privește cărțile poștale, într-un apel al prefectului Gheorghe Pața, s-au evidențiat eforturile întreprinse de Comitetul de Inițiativă pentru Construirea Catedralei din Tecuci, sub conducerea președintelui Alecu Anastasiu și a secretarului Nicolae Conduratu. A fost menționat că „s-a hotărât vânzarea unui album cu 30 de fotografii, vederi din județul Tecuci, executat în bune condițiuni, la prețul de 200 lei bucata, din care se realizează un beneficiu de 50 de lei pentru mărirea fondului catedralei”. Astfel, la data de 4 februarie 1939, s-a solicitat întocmirea unui tabel cu numele funcționarilor „ce binevoiesc a contribui la ridicarea acestui monument orășenesc, de care orașul Tecuci este lipsit în prezent”. În paralel, pentru „creșterea fondului de construire a catedralei”, parohia „Sf. Gheorghe” a organizat la Teatrul Comunal, în perioada februarie-aprilie 1939, „un ciclu de conferințe publice instructive, folositoare și înălțătoare, în special pentru intelectuali”. Printre conferențiari s-au numărat dr. C. Tomescu, I. Savin,  Gala Galaction, Val. Iordăchescu, arhim. Scriban, T. G. Bulat.  

Până la data de 20 decembrie 1939, când construcția catedralei atinsese nivelul bolților și turlelor, având o înălțime de 14 metri, colonelul Coman Ionescu reușise să strângă suma de 1.620.000 de lei din totalul de 2.620.000 de lei cheltuiți până atunci pentru ridicarea lăcașului de cult.  

Menționăm că sume semnificative au fost donate de către comunele aflate în componența județului Tecuci. Astfel, Administrația Financiară Tecuci a înaintat Prefecturii județului Tecuci, în ianuarie 1939, „un număr de 35 de recipise de depunere în valoare totală de 68.000 de lei”. Acestea proveneau de la comunele din județ, care au alocat sume în buget pentru construirea Catedralei orașului Tecuci. 

La 1 mai 1939, Nicolae Conduratu îl informa pe prefect că lucrările planificate pentru anul 1939, „constând în ridicarea pereților și acoperirea”, aveau un cost estimat la 200.000 de lei. Aceste lucrări urmau să înceapă cu o lună mai târziu, deoarece Fabrica de cărămidă Girot nu începuse producția. 

Presa relata că în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, catedrala aflată în plină construcție a fost afectată. Întregul plafon s-a prăbușit, iar una dintre cele două turle a fost distrusă. 

Din lipsa fondurilor, Comitetul de Construcție al Catedralei „Sf. Apostol Petru” din Tecuci a fost nevoit să suspende lucrările de construcție. În vederea reînceperii acestora, părintele Nicolae Conduratu a adresat în primăvara anului 1941 un apel către generalul Ion Antonescu, solicitându-i sprijin financiar pentru înălțarea lăcașului de cult. În răspunsul primit de la Președinția Consiliului de Miniștri, redactat și semnat de maiorul adjutant Alex. Marin, se menționa: „Domnul  general Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a donat pentru construcția Catedralei Sf. Apostol Petru din orașul Tecuci, suma de 3.000.000 lei, cu care lucrarea urmează să fie terminată. Suma se va ridica în trei rate lunare consecutive a câte 1.000.000 lei, începând cu luna mai, de la Președinția Consiliului de Miniștri, prin împuterniciții acelei parohii”.  

 În primăvara anului 1943, când „soarele își revarsă aurul în pletele tineretului școlar și semăna bujor, în obrajii plini de viață ai școlărimii tecucene”, orașul a fost vizitat de Ion Petrovici. Cu acest prilej, ministrul a inspectat catedrala aflată în construcție. De asemenea, Ion Petrovici a vizitat și casa părintească din Tecuci, loc în care, conform presei, se prevedea să fie amenajat în viitor căminul cultural „Calistrat Hogaș”. 

Într-un reportaj realizat de Ștefan A. Cosma în februarie 1944 la Tecuci și publicat în paginile ziarului „Timpul” din București, se menționează și  Catedrala orașului, cu hramul „Sf. Apostol Petru”, care se afla în construcție. Aceasta era considerată una dintre cele „mai mărețe locașuri moderne de închinăciune, care se înalță pe trupul pravoslavnic al Moldovei”. La acea vreme, biserica avea acoperișul și cupolele gata, cu crucile așezate și ferestrele turlelor montate. Totodată, se enumerau și lucrările care mai erau de executat: acoperirea corpului propriu-zis al bisericii și a altarului, instalarea luminii electrice, de făcut tencuielile și ornamentațiile exterioare, catapeteasma și întreg mobilierul, precum și zugrăvirea icoanelor de pe pereți. Pentru realizarea acestor lucrări, erau necesare și alte fonduri, în afara celor strânse prin colectă publică și de cei donați de Ion Antonescu.  

O donație importantă, de 7.100.000 de lei, în două tranșe, a fost făcută de Ion Petrovici prin Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. La rândul său ministrul N. Bușilă a donat 1.522.414 de lei prin intermediul Ministerului Lucrărilor Publice.

Menționăm că printre marii contribuitori s-au numărat și soții Alexandru și Ecaterina P. Anastasiu, care au donat aproape 2.000.000 de lei. Alți donatori importanți din Tecuci au fost: farmacistul C. Sachelarie, colonelul Nicolae Ionașcu, magistratul I. Hozoc, profesorul I. Dorin, proprietarul I. Demetriade, și farmacistul G. Bosie.  

De asemenea, prefectul Nicolae Teodorescu s-a angajat să doneze în numele Prefecturii județului Tecuci suma de 1.000.000 de lei, în tranșe lunare de câte 10.000 de lei. Cu toate acestea, în februarie 1938, Comitetul pentru construirea Catedralei din orașul Tecuci a solicitat explicații pentru faptul că în una dintre ședințele Comisiei Interimare a județului Tecuci, al cărei președinte era preotul Grigore Tudose, „s-a anulat ajutorul prevăzut în bugetul județului pentru anul în curs, care reprezenta suma de 750.000 de lei, din care fostul prefect N. Teodorescu plătise 200.000 de lei”. În această situație, Comitetul cerea conducerii Partidului Național Creștin „explicații pentru lămurirea credincioșilor”. În cele din urmă, au fost achitați 400.000 de lei, cu o întârziere de 5 ani. 

(va urma) 

 

Daniel Bradea 

(Sursa foto: „Timpul”, anul 8,  nr. 2428, 13 februarie 1944, p. 9; www.calauza.edj.ro.)