Clarificări în privința înființării Muzeului din Tecuci. Analiza unor surse și documente de arhivă 

 

Acest articol completează informațiile publicate anterior și își propune să ofere o imagine mai precisă referitoare la problema discutată.  

Majoritatea articolelor privind înființarea Muzeului din Tecuci, în care autorii susțin că profesorul Constantin Solomon a fost fondatorul acestuia, sunt fundamentate pe manuscrisul intitulat „Începuturile muzeului regional din Tecuci”. Acesta conține discursul rostit de Constantin Solomon cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înființarea muzeului și a fost publicat recent de Muzeul tecucean în lucrarea „Restitutio Constantin Solomon”. Trebuie menționat că în acest text, autorul își expune argumentele „pro domo” pentru a-și promova propria cauză și „meritele” în privința acțiunilor desfășurate pentru înființarea muzeului. Faptul că noi ne exprimăm un punct de vedere nu înseamnă că dorim să diminuăm în vreun fel imaginea profesorului Constantin Solomon, o figură importantă în orașul Tecuci în perioada interbelică. Totuși, în textul menționat anterior, pe lângă caracterul său subiectiv, se observă și existența unor afirmații care sunt contrazise de documente.      

Pentru început, este important să subliniem că în Tecuci existau două muzee distincte. Primul a fost înființat în 1925 și aparținea lui Mihail Dimitriu, purtând denumirea de „Muzeul de Arheologie și Științe Naturale”. Al doilea, cunoscut sub numele de Muzeul Regional, a fost înființat în 1932 și era subordonat Ministerului Instrucțiunii, Comisiunii Monumentelor Istorice. Acesta își desfășura activitatea în incinta Școlii Comerciale, avându-l pe Constantin Solomon în calitate de director. 

Pe de altă parte, se considera că pentru a pune în valoare descoperirile arheologice din zona Tecuciului era nevoie de un muzeu aflat sub administrarea autorităților locale. În publicistica tecuceană, atunci când se discută problema înființării muzeului, se face referire la broșura „Un muzeu regional în Tecuci”, publicată de Constantin Solomon în 1932.  

În aceasta se arată că ideea unui muzeu în Tecuci „s-a născut mai ales prin descoperirea în acest ținut a multor resturi antice, de acum două mii de ani, precum și a altor rămășițe cu mult mai vechi, datând de la sfârșitul epocii de piatră, sunt cinci mii de ani de-atunci, când omul de prin aceste locuri necunoscând încă metalele, se servea de topoare de piatră, cuțite și săgeți de cremene sau vase de lut lucrate numai cu mâna, fără întrebuințarea roatei, de asemenea și alte urme de viață s-au aflat din vremuri foarte îndepărtate, fosile, ce se găsesc în diferite straturi ale pământului; toate acestea ar putea să formeze în Tecuci, cea mai frumoasă operă de cultură și educație”. 

Facem precizarea că discuții și demersuri pentru înființarea unui muzeu comunal în Tecuci au avut loc încă înainte de publicarea broșurii menționate. 

Într-un articol apărut în iulie 1929 în ziarul „Universul”, Nicolae Berha, primarul orașului Tecuci, a expus proiectele  pe care dorea să le realizeze, evidențiindu-l în special pe cel ce viza construirea unui palat cultural destinat să adăpostească și un muzeu: „Pentru viitor se proiectează construirea unui palat cultural, în care să fiinţeze ateneul actual, sub preşedinţia d-lui Vasile Radu, o sală de cinematograf, una de conferinţe şi un muzeu al Tecuciului”. Primarul arăta că pentru realizarea acestui proiect, Virgil Mironescu, fostul primar al orașului era și el implicat activ. 

La ședința Consiliului  Local din 15 decembrie 1930, s-a propus ca din împrumutul de 50.000.000 de lei pe care Primăria intenționa să-l acceseze, să se realizeze, printre altele, o „amenajare a teatrului distrus de incendiu pentru a deveni o casă culturală”. Acesta urma să adăpostească muzeul și biblioteca. Ulterior, „chestiunea muzeului și bibliotecii comunale” a fost dezbătută și în ședința Comisiei Interimare a orașului Tecuci, din data de 20 mai 1932. Primarul Gheorghe Casan, având în vedere „interesul orașului”, a propus înființarea muzeului comunal. De asemenea, el a propus ca muzeul și biblioteca să fie instalate la etajul clădirii Societății „Prevederea” din Tecuci, care urma să fie disponibil începând cu data de 26 octombrie 1932. Edilul considera că această clădire oferea numeroase avantaje: era spațioasă, luminoasă, situată în centrul orașului și construită integral din beton armat, fiind astfel protejată împotriva incendiilor.  

Totodată, se conta pe „înlesnirile” pe care conducătorii băncii „Prevederea” le-ar oferi primăriei, „având în vedere scopul înalt și superior” urmărit de autorități. Membrii comisiei au fost de acord cu propunerile primarului și au decis „înființarea unui muzeu comunal în orașul Tecuci”, ce urma să poarte numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”. Aceasta s-a aprobat cu condiția ca Dimitriu să accepte instalarea tuturor colecțiilor sale în acest muzeu, păstrându-și în continuare calitatea de proprietar. De asemenea, s-a votat alocarea sumei de 50.000 de lei „pentru închirierea unui local, instalarea și amenajarea muzeului și bibliotecii comunale”.  În decizia adoptată, s-a menționat că se va interveni la minister pentru ca Mihail Dimitriu să fie numit în funcția de director al muzeului. 

Și în ceea ce privește găsirea unui spațiu adecvat pentru amenajarea muzeului,  majoritatea autorilor recurg la manuscrisul lui Constantin Solomon, „Începuturile muzeului regional din Tecuci”, în care se menționează: „De câte ori, după cum am arătat mai înainte, duminica sau sărbătoarea, ieșeam cu M. Dimitriu pe bariera de răsărit și ne întorceam spre seară prin partea de N. a Tecuciului, pe strada aceasta, adesea privind la casa moșierului Theodor Cincu, care, singur, rar mai venea și pentru scurt timp să locuiască într-o casă așa de mare; singur, neavând copii, soția îi murise, moștenitori n-avea decât niște nepoți și aceia destul de bogați. Ne spuneam: Ce-ar fi să dea Cincu casa asta cu frontispiciu și coloane, cu aspect de templu antic, pentru muzeu! În fine, ideea se înfipsese în mintea noastră și pe diferite căi am tatonat această perspectivă. E adevărat, însă, că proprietarul Teodor Cincu s-a arătat înțelegător. Am invitat în această casă, i-am prezentat broșura «Un muzeu regional în Tecuci», am discutat toate posibilitățile și apoi a venit să ne vadă și colecțiile. În fine, s-a hotărât după consultare cu avocatul său să doneze Primăriei Tecuci această casă cu terenul din jur pentru o fundație care să poarte numele «Fundația Teodor și Maria Cincu», astfel ca în corpul principal să fie instalat muzeul, iar în rest să se facă un internat pentru 10 copii, după câte îmi amintesc, care să urmeze o școală secundară în Tecuci, aleși dintre cei mai buni din satele unde era moșia lui. Astfel, în 1934, s-a înființat oficial Muzeul Regional Tecuci, cu materialele adunate de noi până atunci”. 

În realitate, se pare că situația nu a fost exact așa. Nu contestăm faptul că profesorul Solomon a purtat discuții cu Teodor Cincu, însă, potrivit altor surse, există contribuții semnificative din partea altor personalități notabile ale orașului pentru a-l convinge pe influentul proprietar și politician tecucean să doneze imobilul în scopul amenajării unui muzeu. În acest sens, discuții cu Teodor Cincu au avut loc în timpul mandatului de primar al lui Marin O. Dumitrescu (1932-1934). Acesta a subliniat că înființarea muzeului a fost „ideea domniei sale”, văzând-o ca pe o „operă de cultură națională”. A insistat ca muzeul  să fie deschis cât mai curând posibil, afirmând că acesta era considerat „unul dintre cele mai frumoase din toată țara”. 

Gheorghe Ghițulescu, la rândul său, afirmă că în anul 1934, „Teodor Cincu a convocat la casa sa persoanele marcante din Tecuci spre a le cere sfatul cu privire la ce anume să facă cu casa D-sale din Tecuci. I s-a cerut a se da comunei pentru a servi de Palat Cultural și pentru a se așeza în ea și acest muzeu”.   

Aceste demersuri au fost continuate și duse la bun sfârșit în anul 1934 de primarul  Constantin Condrache. Ca recunoaștere pentru acest efort, în ședința Consiliului Comunal din 4 august 1934, acesta a primit felicitări de la fostul primar, Marin O. Dumitrescu, pentru reușita în finalizarea acestui proiect. 

Astfel, la data de 16 iulie 1934, Teodor Cincu a donat imobilul din strada Carol nr. 12 Consiliului Local al orașului Tecuci, „pentru a se putea înființa un Muzeu original și o Bibliotecă comunală, unde cetățenii mei și tânăra generație să găsească cărți și studii pentru luminarea minții și cultivarea lor sufletească”, precum și în amintirea soției sale. 

Revenind, prima decizie referitoare la înființarea unui muzeu a fost aprobată de Comisia Interimară a orașului Tecuci (care își desfășura activitatea în locul Consiliului Local) în mai 1932, stabilindu-se ca sediul acestuia să fie la banca „Prevederea”. 

Cu toate acestea, procesul a fost îngreunat de Ministerul Instrucției Publice, Cultelor și Artelor, care a întârziat eliberarea avizelor și a insistat chiar ca muzeul să se instaleze în Școala Comercială, avându-l pe profesorul Constantin Solomon în postul de director. În stadiul actual al cercetărilor, nu am identificat documente care să ateste că profesorul tecucean a intervenit la Minister în acest sens. În viziunea noastră, această insistență din partea reprezentanților ministerului a afectat, probabil, relațiile dintre Constantin Solomon și Mihail Dimitriu și a condus la neimplicarea profesorului tecucean în procesul de înființare a muzeului. Așa cum am menționat anterior, în corespondența oficială dintre Mihail Dimitriu și Primăria orașului Tecuci, în presa locală, precum și în impresiile exprimate de oficialități și specialiști care au vizitat muzeul după înființare, nu găsim nicio mențiune referitoare la Constantin Solomon sau vreo aluzie că acesta ar fi contribuit la înființarea Muzeului. 

Informațiile referitoare la relațiile dintre Constantin Solomon și Mihail Dimitriu provin exclusiv din relatările cuprinse în manuscrisul intitulat „Începuturile muzeului regional din Tecuci”. Datorită faptului că acesta a fost redactat la 40 de ani de la momentul în care au avut loc evenimentele respective, există incertitudine cu privire la veridicitatea acestora. 

După spusele lui Constantin Solomon, primele „explorări” ale „împrejurimilor orașului Tecuci” au fost efectuate în colaborare cu Mihail Dimitriu în 1924, atunci când au „descoperit primele urme antice și resturi paleontologice”. În acel moment, au început și colecționarea acestor vestigii arheologice și paleontologice. Solomon subliniază că „până atunci, nici eu, nici M. Dimitriu, n-aveam nici un fragment de vas antic, nicio monedă, nicio măsea de mamut”, iar după 8 ani „adunaserăm destule resturi arheologice și paleontologice suficiente pentru un interesant început de muzeu al regiunii Tecuciului”. 

Pe de altă parte, într-un memoriu adresat primarului orașului Tecuci, la data de 4 aprilie 1932, Mihail Dimitriu menționa că, începând cu anul 1923, a fost atras de „lucrurile de interes istoric folositor neamului”. Astfel, s-a hotărât să se „îndeletnicească cu această ocupațiune grea și obositoare” și „cu mare avânt a început să răscolească trecutul și natura”. Ca rezultat al acestei activități, în anul 1925 a înființat Muzeul de Arheologie și Științe Naturale Tecuci, cu „secția arheologică”, iar în anul 1926 a adăugat „paleontologia și entomologia”. În acest memoriu, Constantin Solomon nu este menționat nici măcar o singură dată. În schimb, se face referire la  Alexei Alexinschi, recunoscut drept singurul tecucean capabil „să discute științific valoarea entomologică și paleontologică a colecției” sale, cu care autorul memoriului a colaborat. 

Observăm inconsecvențe notabile. Constantin Solomon afirmă că cercetările și colecționarea „resturilor arheologice” au fost realizate în colaborare cu Mihail Dimitriu, în timp ce acesta din urmă nu menționează nimic despre aceste activități. De asemenea, Solomon nu face referire la faptul că piesele strânse de cei doi au constituit colecții separate, care au stat la baza celor două muzee distincte: Muzeul particular al lui Mihail Dimitriu și Muzeul Regional de la Școala Comercială.  

Mai apoi, apare o informație falsă. În legătură cu înființarea muzeului, C. Solomon afirmă: „Astfel, în 1934, s-a înființat oficial Muzeul Regional Tecuci, cu materialele adunate de noi până atunci”. Așa cum am argumentat în articolele anterioare, la momentul înființării, „Muzeul Comunal Mihail Dimitriu – Arheologie și Științe Naturale”  a preluat numai colecțiile muzeului privat al lui Mihail Dimitriu, nu și pe cele ale lui Constantin Solomon de la Muzeul Regional (care a continuat să funcționeze), și nu este necesar să revenim asupra acestui aspect.   

De asemenea, remarcăm o mențiune legată de profesorul universitar academician Radu Vulpe, „cel care a cunoscut foarte bine începuturile acestui muzeu și a păstrat un contact permanent cu fondatorii”. Profesorul, alături de doamna Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, începând cu anul 1927, „ca delegați ai Muzeului de Antichități din București”, au „explorat sistematic stațiunea Poiana, în mai multe campanii de săpături”. 

Să analizăm acum informațiile dezvăluite de documentele de arhivă cu privire la relațiile dintre profesorul Radu Vulpe și reprezentanții muzeului. La 5 august 1939, Rezidentul Regal al Ținutului Dunărea de Jos înainta prefectului județului Tecuci o comunicare din partea Muzeului Național de Antichități, care aducea la cunoștință „săpăturile arheologice neautorizate” efectuate în vara anului 1939 la Poiana de către directorul muzeului din Tecuci, Mihail Dimitriu. În acea corespondență, se  menționa că Radu Vulpe i-a solicitat domnului Dimitriu „a înceta săpăturile pe care le practică în mod ilegal” și se cerea Rezidentului Regal „să i se dea ordin d-lui Dimitriu să aducă la Galați, la același muzeu [„Cuza-Vodă” din Galați, ad. n.] obiectele pe care le-a descoperit pană acum în săpăturile clandestine” deoarece „ele aparțin acestui ținut”. 

În răspunsul prefectului județului Tecuci către Rezidentul Regal al Ținutului „Dunărea de Jos”, se evidențiază că Mihail Dimitriu a primit instrucțiuni precise „să nu mai continue săpături la Piroboridava (Poiana) fără autorizația și sprijinul Excelenței Voastre”. De asemenea, se solicită conducerii Ținutului să dispună primarului orașului Tecuci, „ca materialul arheologic găsit și arătat în declarația lui Dimitriu, să se depoziteze la Muzeul Ținutului Galați”. Aceasta subliniază modul concret în care profesorul Radu Vulpe  a menținut „contactul permanent cu fondatorii” muzeului. 

Așadar, se observă o discrepanță între relatările lui Constantin Solomon și documentele de arhivă și alte surse, precum și subiectivitatea evidentă în prezentarea evenimentelor. Aceste aspecte accentuează necesitatea unei abordări critice în evaluarea informațiilor oferite de profesorul tecucean. 

  

Daniel Bradea 

 

(Sursa foto: www.delcampe.net.)