Între cele două războaie mondiale, orașul Tecuci a înregistrat o intensificare semnificativă a activității în domeniul social, cultural și educațional, evidențiindu-se prin prezența notabilă a mai multor personalități feminine.
După prezentarea poveștilor interesante ale Ecaterinei Anastasiu și Cleopatrei Mironescu, acum ne vom îndrepta atenția asupra unei alte figuri de seamă, respectiv Maria Vartic. Ea s-a născut pe 20 august 1887, la Iași, purtând numele de domnișoară Baston. În această localitate, a parcurs toate etapele educaționale, de la cursurile primare, gimnaziale și liceale, până la finalizarea Facultății de Litere și Filosofie. A fost căsătorită cu avocatul Ion Vartic, împreună cu care a avut o fiică, Grațiela, care a murit la doar 13 ani.
Activitatea didactică a Mariei Vartic a fost una impresionantă. După ce și-a stabilit reședința la Tecuci, a luat decizia de a înființa pensionul particular „Grațiela Vartic”, dedicându-l memoriei fiicei sale. În mai 1924, a trecut cu succes proba scrisă de limba română, parte a examenului de capacitate în cadrul specialității secundare.
În anul școlar 1924-1925 a predat filosofia la Liceul de Băieți „D. A. Sturdza”. Apoi, timp de 13 ani, a continuat să își desfășoare activitatea la Liceul de Fete „Tache și Elena Anastasiu”, unde în anul școlar 1926-1927, a ocupat funcția de director.
La 1 martie 1931, a fost numită profesoară cu titlul definitiv în învățământul secundar al fetelor din orașul Tecuci, specializată în filosofie (ca disciplină principală) și limba română (ca disciplină secundară).
În perioada interbelică, în învățământul public se recomanda efectuarea examenelor psihologice. Conform informațiilor publicate în presa vremii, până în ianuarie 1936, „experimentări largi și numeroase” erau făcute de Laboratorul de Psihologie Experimentală al Universității din București, prin teste, la câteva școli și licee. Una dintre instituțiile de învățământ unde s-au practicat examene psihologice a fost Liceul de Fete „Tache și Elena Anastasiu” din Tecuci, sub îndrumarea profesoarei Maria Vartic.
În anul 1936, aceasta a colaborat alături de Constantin Solomon la elaborarea și editarea manualelor de limbă română destinate cursului secundar pentru clasele I-a, a II-a și a III-a. Publicate la Editura Românească, Tipografiile Române Unite S.A. din București, aceste manuale, conform relatărilor lui Sorin Dimitriu, erau „cu multe texte de lectură, iar partea de gramatică mai dezvoltată decât în alte manuale”, fiind recomandate elevilor de către profesorul G.G. Ursu în primele trei clase de gimnaziu.
Începând cu 1 septembrie 1938, Maria Vartic, anterior cadru didactic la Liceul de Fete din Tecuci (transformat în gimnaziu), era desemnată să predea 14 ore de limba română la Liceul de Băieți din Tecuci, conform informațiilor disponibile în listele profesorilor proveniți de la școlile desființate și publicate în ziarele vremii. La data de 30 iulie 1939, a fost transferată de la această unitate de învățământ la Liceul Industrial pentru Fete „Sf. Sava” din Iași, unde a predat disciplina filosofie. După o lună, i-a fost aprobată detașarea de la acest liceu, unde era „titular definitiv de filosofie-drept”, la Liceul Industrial pentru Fete din Tecuci.
În anul școlar 1941-1942, Maria Vartic a fost profesor de filosofie la Liceul de Băieți „D. A. Sturdza”, predând în cadrul acestei instituții chiar și după pensionare. Conform relatării lui Alexandru Moldovanu, absolvent al promoției 1952 al liceului, ea a revenit la catedră „mai mult să suplinească niște ore, ale altora”. Astfel, în anul școlar 1945-1946, s-a dedicat predării limbii latine, iar în 1948-1949 a preluat cursul de limba română.
Același Alexandru Moldovanu o considera pe Maria Vartic „un fenomen”, oferind și o descriere: „Mereu îmbrăcată sobru, în negru, pășind încet, dar sigur, de cum intra în clasă cerea să fie coborâtă catedra de pe piedestal, jos în fața băncilor. Prefera să nu urce cele 2-3 trepte ale piedestalului. Mi-o amintesc recitând, fără text, din Iliada lui Homer, cu patos, într-un stil necunoscut nouă, aproape cântat. Ne vorbea despre muzicalitatea versurilor lui Homer… Era de o cultură veche, serioasă și solidă”.
Profesorul Dimitrie Trică afirmă că era „severă și chiar înfricoșătoare în cerințe, dar precisă, așa cum sunt regulile gramaticale pe care, de voie sau de nevoie, trebuia să ni le însușim”. Referitor la acest aspect, Sorin Dimitriu relatează că severitatea se manifesta atât în „privința cunoștințelor elevilor”, cât și „în conduita și disciplina lor”. Potrivit lui Constantin Gavriliu, „generații după generații” au fost educate în „disciplina aspră, dar corectă” a „distinsei și viguroasei pedagoage”.
Activitatea publicistică a Mariei Vartic a fost remarcabilă, evidențiindu-se ca o personalitate marcantă cu o deschidere culturală deosebită în perioada interbelică, reprezentând un nume important în viața spirituală a Tecuciului. A colaborat activ la mai multe reviste pedagogice, printre care „Revista de Pedagogie” din București, „Lămuriri Școlare” și „Îndrumarea” din Tecuci.
Prezența sa era constantă și în paginile „Revistei Teologice” din Sibiu, unde, prin articolele publicate, și-a adus contribuția la dezvoltarea științei teologice și a vieții bisericești. De asemenea, a fost un element esențial în publicația tecuceană „Viața sufletească”, editată de preotul Gr. Tudose de la biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Articolele semnate de Maria Vartic au conferit revistei o greutate și profunzime remarcabile. Cu o abordare menită să îmbine religia cu cultura, ea a susținut necesitatea reîntoarcerii la credință și la Dumnezeu pentru a dobândi „o altă înțelegere, mai largă și mai adâncă a rosturilor lumii și vieții”. Prin intermediul unui serial extins, s-a aplecat asupra problemei „Crizei culturii europene”. În același timp, articolul său „Ritmul metafizicei” din numărul 1-2 (ianuarie – februarie 1933) al revistei demonstrează că era o cunoscătoare profundă a doctrinelor filosofice.
În anul 1936, în cadrul „Seriei Teologice” a publicațiilor din Sibiu, Maria Vartic a publicat traducerea în limba română a volumului „Un nou Ev Mediu”, scris „de marele gânditor rus Nikolai Berdiaev, unul dintre filosofii ortodocși de mare anvergură în Apus”. În recenzia semnată de Pr. Dr. Nicolae Terchilă și publicată în revista „Ortodoxia”, se arată că „traducerea a avut un succes deplin. Claritatea expunerii, simplitatea construcției frazelor, stilul curgător și expresiile bine alese îi atrag cititorului recunoștința pentru osteneala iscusitei traducătoare, contribuind prin munca sa la realizarea frumosului plan al Î. P. Sfințitului Mitropolit Nicolae, pentru dezvăluirea comorilor ortodoxiei și răspândirea lor în sânul preoțimii și al intelectualilor noștri mireni”.
Despre această carte s-a publicat un semnal editorial în „Revista Istorică”, în care se menționează: „Multe idei drepte în cartea lui Nikolai Berdiaev, ‘Un nou Ev Mediu’, tradusă de doamna Maria Vartic”, și în care se abordează teme precum „dezumanizarea omului în vremea noastră” și „barbarizarea de după război”.
Menționăm că, în 1995, lucrarea lui Berdiaev, „Un nou Ev Mediu”, a fost retipărită la Editura Omniscop din Craiova, cu un studiu introductiv semnat de Sandu Frunză, reproducând ediția apărută în 1936, în traducerea profesoarei Maria Vartic.
Sub pseudonimul Arra Gritti, a publicat în 1933 volumul „Din Adâncuri. Schițe și Nuvele”. În recenzia apărută în ziarul „Curierul Tecuciului”, semnată de Xenia E. Hîncu, se menționează că deși schițele și nuvelele profesoarei Maria Vartic sunt „străbătute de tristețe, chiar de pesimism, acestea reprezintă o piatră de fundament pentru educația caracterelor”. Publicistul Ion Velicu o situează „alături de marii moraliști Brătescu-Voinești, Delavrancea, Emil Gârleanu, Lascarov-Moldovanu și alții”.
Maria Vartic a avut o implicare deosebită în viața socială și culturală a orașului. În anul 1933, devenise membră de onoare a Comitetului Secției Tecuci al Ligii Culturale. Un an mai târziu, Consiliul Local al orașului Tecuci a adoptat o hotărâre la 4 august, prin care profesorii Maria Vartic și Constantin Solomon au fost desemnați pentru a se ocupa de organizarea și înființarea Bibliotecii Comunale. Aceasta urma să își găsească sediul în clădirea donată de Teodor Cincu, care avea să adăpostească și Muzeul Comunal.
În luna martie a anului 1938, Maria Vartic a fost aleasă printre cei 21 de membri ai Sfatului Conducător al Căminului Cultural Orășenesc „Calistrat Hogaș” din Tecuci. Prin dedicarea exemplară în desfășurarea activităților acestei instituții culturale din oraș a primit laudele președintelui Nicolae Conduratu într-un raport redactat la începutul anului 1946.
Pentru o anumită perioadă, a deținut funcția de președintă a Societății Naționale Ortodoxe a Femeilor Române, filiala județeană Tecuci. În această calitate a coordonat numeroase activități cu caracter social, cultural și umanitar. De exemplu, la data de 26 mai 1941, în sala Teatrului Comunal din Tecuci, a organizat sărbătorirea „Zilei Mamei”.
În cadrul adunării naționale dedicate păcii și respectării tratatelor, desfășurată la 9
ianuarie 1933, tot în sala Teatrului Comunal din Tecuci, Maria Vartic a susținut o cuvântare, exprimându-se în numele Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române.
Maria Vartic s-a implicat, de asemenea, în activitățile Societății Crucea Roșie. Pe 5 ianuarie 1935, a organizat împreună cu grupul „Crucii Roșii”, format din elevele Liceului de Fete, „Șezătoarea Crucii Roșii a Tineretului” din Tecuci, cu scopul de a strânge fonduri pentru ajutorarea copiilor săraci. Cu această ocazie, a fost pusă în scenă piesa în două tablouri „Minunea Îngerilor”, scrisă de Maria Vartic.
Ea a fost și o susținătoare a activităților Căminului cultural „Regina Maria” din Tecuci, căruia i-a donat la începutul lunii iulie 1939, când era profesoară la Liceul de Băieți din Tecuci, 250 de volume de cărți și reviste pentru biblioteca Căminului. De altfel, în volumul „Viaţa între două refugii. Cartea părinţilor”, Aurel Brumă relatează că, pentru o perioadă, familia sa „a locuit cu chirie în centrul orașului, la Sevastre Saulea, într-un spaţiu despărţit de universul Mariei Vartic cu un glasvand imens şi obligaţia permanentă de a da butonul vocii la redus, avea o bibliotecă imensă, doi pereţi”, lucru rar pentru acea vreme de după război. „Maria Vartic avea un birou special cu suprafaţa din stânga mereu ocupată de cărţi, reviste, la mijloc locul de carte, iar în dreapta foi de hârtie pentru mărturisiri, note sau ce avea de făcut”.
În octombrie 1942, printr-un decret regal, Maria Vartic a fost distinsă cu Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa a II-a, „în semn de recunoaștere pentru devotamentul și munca fără preget pe care a depus-o în timpul războiului împotriva Rusiei Sovietice, la organizarea spitalelor și îngrijirea răniților”. Un an mai târziu, a primit „Crucea Regina Maria” clasa I-a, „drept răsplată pentru munca ce a depus în îngrijirea răniților”.
După război, a făcut parte din Federația Democrată a Femeilor din România (F.D.F.R.), secția Tecuci. Legenda spune că atunci când liderii locali ai P.M.R. și U.T.M. aveau nevoie de un articol pentru ziar sau pentru a ține o cuvântare, apelau la Maria Vartic, care reușea să livreze materialul solicitat până a doua zi. Sorin Dimitriu susține că „după cel de-al Doilea Război Mondial Maria Vartic a participat la propaganda comunistă și, împreună cu medicul Natan Moscovici, plecau prin județ să explice oamenilor beneficiile comunismului”.
Potrivit relatărilor din presa vremii, în calitate de reprezentantă a F.D.F.R, a organizat în octombrie 1946, la Teatrul Popular din Nicorești, o serbare al cărei scop era strângerea fondurilor necesare pentru funcționarea unei cantine. În contextul foametei din anii 1946-1947, s-a implicat activ în activitățile Comitetului pentru Ajutorarea Regiunilor bântuite de Secetă (C. A. R. S.), filiala Tecuci. Documentele de arhivă arată că, la începutul anului 1947, sătenii din Poiana lui Stan, județul Tecuci, afectați de lipsa oricărei surse de hrană, au solicitat deschiderea unei cantine în localitate. În acest sens, au luat legătura cu profesoara Maria Vartic, reprezentanta acestei organizații.
A încetat din viață la vârsta de 68 de ani, pe 8 august 1955, și a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Tecuci.
Așadar, Maria Vartic s-a remarcat ca o figură marcantă în peisajul Tecuciului interbelic, evidențiindu-se prin angajamentul său puternic în inițiative sociale și umanitare. Este recunoscută pentru contribuțiile semnificative în domeniul educației și pentru sprijinul activ acordat comunității locale.
Daniel Bradea
(Sursa fotografiilor: Monografia Orașului Tecuci, coord. Ștefan Andronache, Ed. Geneze, Galați, 1999 și Ștefan Rugină, Monografia Liceului Teoretic „Calistrat Hogaș” Tecuci, Editura Școala gălățeană, Galați, 2003.)
