Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria și-a dat obstescul sfârșit. Este prăznuită de ortodocși și catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.
Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii. Potrivit acestei Tradiții, Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață.
Aceeași Tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă ca Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.
Adormirea Maicii Domnului în învățătura ortodoxă și romano-catolică
Biserica Ortodoxa învață că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoșesc și a primit iertare de acest păcat în momentul in care a acceptat să-L nască pe Hristos.
Biserica Romano Catolică vorbeste de Imaculata Conceptie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirma ca Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat aceasta învățătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învățături de acest gen, Sfinții Părinți au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.
Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul stramosesc, ne face să credem că învierea și înăltarea sa la cer se datorează meritelor sale și nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învață că această mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai așteptat învierea obștească, pentru că însăși Viața S-a sălăsluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omenești și s-a înălțat prin Hristos. Ea „este făptura în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate”, după cum spune părintele Stăniloae.
Adormirea Maicii Domnului în iconografie
În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este așezată pe tron într-o mandorlă pe care îngerii o poartă spre ceruri, reprezentare care vine să întărească și mai mult Înălțarea sa la ceruri.
În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunați „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2), este înfățișat în partea de sus, în cer.
Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiției, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a taiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat și mâinile ce au rămas lipite de pat…”. (Acatistul Adormirii, condac 4).
Fecioara Maria „L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om și să poată pentru noi a muri și a invia …”. (Arhim. Benedict Ghius)
sursa: crestinortodox.ro
